Partaj judiciar. Hotărâre din 08-07-2014, Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 1170/216/2014
Dosar nr._ revizuire sentință civilă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de prelucrare a datelor cu caracter personal numărul 5012
SENTINȚA CIVILĂ NR. 733
Ședința publică din 08 iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. B.
Grefier: A.-M. C.-U.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe revizuenții R. M.-S., R. M.-C. și pe intimații C. C. V., N. C. G., R. V., R. G.-C., având ca obiect partaj judiciar - revizuire sentința civilă numărul 1173/01 noiembrie 2004.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 07 iulie 2014, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA:
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2014 sub nr. dosar_, revizuenții R. M. S. și R. M. C. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1173/1.11.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1254/2004, precum și a încheierii de admitere în principiu din data de 2.06.2004 pronunțată în același dosar, în care au mai fost părți C. C. V., N. C. G., R. V. și R. G. C.. Revizuenții au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, revizuenții au arătat că prin acțiunea depusă de reclamanta C. C. V. la Judecătoria Curtea de Argeș, aceasta a solicitat instanței să dispună partajarea averii rămase de pe urma defunctei N. F., decedată la data de 15.11.1996, cu ultimul domiciliu în mun. Curtea de Argeș, precum și a averii rămase de pe urma defunctului N. Gh. C., decedat la data de 29.03.2004, cu același domiciliu ca și soția sa. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 123/27.03.1997 emis de Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș, de pe urma defunctei N. F. au rămas ca moștenitori N. Gh. C. – soț supraviețuitor și copiii N. C. G., C. C. V. și R. C. L., mama revizuenților. După emiterea acestui certificat de moștenitor, unchiul revizuenților, N. C. C., a vândut lui R. C. L. dreptul său de moștenire, de 1/8 din casa rămasă în succesiunea defunctei N. F., așa cum rezultă din cuprinsul contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 2315/19.05.1997. R. C. L. a decedat la data de 23.02.2002, iar revizuenții nu au avut cunoștință de existența și cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare. Au aflat de existența acestui contract la data de 21.03.2014, când le-a fost eliberată o copie de către notarul public.
Revizuenții au mai arătat că pe tot parcursul procesului nici unchiul lor, N. C. C., nici tatăl lor, R. V., nu au adus la cunoștința instanței existența contractului autentic de vânzare-cumpărare. Astfel, încheierea de admitere în principiu și sentința pronunțate în dosarul succesoral sunt greșite. Dacă instanța ar fi cunoscut de existența și cuprinsul contractului, cu siguranță că în lotul revizuenților ar fi fost atribuită o suprafață mai mare din casa supusă partajării, ar fi fost diminuată sulta și ar fi fost diminuat în mod corespunzător și lotul vânzătorului N. C. C.. Sunt îndeplinite cerințele prevăzute de codul de procedură civilă referitoare la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, întrucât contractul a fost reținut de partea potrivnică – unchiul N. C. C., iar revizuenții, ca urmare a decesului mamei lor, nu au avut posibilitatea să afle de existența contractului. Acest înscris ar fi avut o influență hotărâtoare asupra modului de soluționare a cauzei, fiind determinant în stabilirea corectă a loturilor moștenitorilor și a sultelor.
Reviuzuenții au solicitat ca urmare a admiterii cererii de revizuire să fie schimbate în parte încheierea de admitere în principiu și sentința, urmând să se rețină că N. C. C. a vândut cota de 1/8 din casa supusă partajării, iar la alcătuirea loturilor să se rețină că dreptul revizuenților din casă este de 11/24.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 509 pct. 5 din noul Cod de procedură civilă, respectiv pe art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă de la 1865.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriu. La cerere au fost atașate copii de pe înscrisuri (f.6-15).
Au fost citate părțile, iar la data de 6.05.2014 intimatul N. G. a depus la dosar o întâmpinare (f.20-21), prin care a arătat că susținerile revizuenților nu sunt reale, deoarece aceștia au avut în casă toate actele privind moștenirea părinților N. F. și N. C.. Nu este adevărat că au luat cunoștință de actul de cumpărare a cotei de 1/8 în anul 2014. Intimatul nu a primit nici un exemplar. În anii 2002 și 2004 actul s-a aflat la R. V. și copiii săi.
La data de 8.05.2014 intimata C. C. V. a depus la dosar o întâmpinare (f.28-32), prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că sentința nr. 1173/1.11.2004 și încheierea interlocutorie sunt pronunțate sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, astfel că trimiterea la dispozițiile art. 509 pct. 5 din noul Cod de procedură civilă nu poate fi primită. Numitul R. V., citat în proces, este decedat din anul 2008, nemaiavând capacitate de folosință. Intimata reclamantă C. V. nu a avut cunoștință de existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 și nu s-au făcut discuții în legătură cu acest contract. Revizuenții pârâți, tatăl lor R. V., intimatul pârât R. Gebriel C. nu au invocat niciodată existența contractului de vânzare-cumpărare menționat; nu au formulat în scris nici o apărare în procesul de partaj. Din discuțiile purtate cu intimatul R. G. C. și din comportamentul ulterior al revizuenților intimata a aflat că aceștia au fost tot timpul în posesia acestui înscris. Acesta este un înscris public, ce a fost transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 1047/20.05.1997, iar cel puțin un exemplar al înscrisului a fost ridicat de autoarea revizuenților, R. L.. În anul 2008 „aceste acte” s-au aflat în posesia revizuentului R. M. C., iar în prezent un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare se află în posesia intimatului R. G. C.. Astfel, nu poate fi primită motivarea că înscrisul nou a fost descoperit la data de 21.03.2014. Contractul nu s-a aflat în posesia intimatului N. C. G., care a relatat că numita R. C. L. a luat ambele exemplare ale actului. Casa a fost locuită de către revizuenți. Nu există nici o dovadă că înscrisul a fost reținut de partea potrivnică – C. V.. R. V. avea aceleași interese ca și revizuenții să invoce înscrisul, fiind dobândit un bun comun. Nu s-a dovedit nici că înscrisul nu a putut fi înfățișat în dosarul de partaj dintr-o împrejurare mai presus de voința părții (dintr-o cauză de forță majoră). Această condiție nu e îndeplinită dacă înscrisul putea fi obținut și depus la dosar prin diligența părții interesate. Nici revizuenții, nici tată sau fratele lor nu s-au preocupat de obținerea acestui înscris, despre care aveau cunoștință. Contractul autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la BNPA Curtea de Argeș nu are caracterul de înscris determinant, astfel încât să fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții. Pentru aceste motive, intimata a susținut că cererea de revizuire nu este admisibilă în principiu.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri (f.33-37).
A fost atașat dosarul nr. 1254/2014 al Judecătoriei Curtea de Argeș.
Prin încheierea de ședință din data de 2.06.2014 instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului R. V., întrucât acesta a decedat la data de 8.05.2008, conform certificatului de deces depus în copie la dosar (f.46). Instanța a încuviințat pentru revizuenți și pentru intimata C. V. probele cu înscrisuri și interogatoriu.
La termenul de judecată din data de 7.07.2014 au fost administrate interogatoriile părților și s-a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, instanța reține următoarele:
În dosarul nr. 1254/2004 al Judecătoriei Curtea de Argeș reclamanta C. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții N. G., R. V., R. G. C., R. M. C. și R. M. S. ca instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defuncților N. F., decedată la 15.11.1996 și N. C., decedat la 29.03.2004, precum și să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3420/22.07.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș.
În dosarul menționat instanța a pronunțat încheierea din data de 2.06.2004, prin care a admis în principiu acțiunea și a constatat deschise succesiunile, vocația succesorală a părților și cotele acestora din masa succesorală, componența masei succesorale. Din cuprinsul acestei încheieri reiese că N. C. G., C. C. V. și R. L. sunt descendenții de gr. I ai soților N. F. și N. C.. Întrucât numita R. L. a decedat în anul 2002, cota ce i-a revenit din moștenirea mamei sale urmează a fi „culeasă” în indiviziune de către moștenitorii lui R. L., pârâții R. V. (soț), R. G. C., R. M. S. și R. M. C. (fii).
Prin sentința civilă nr. 1173/1.11.2004 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dos. nr. 1254/2004, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5.01.2005, instanța a admis acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanta C. C. V. în contradictoriu cu pârâții N. C. G., R. V., R. G. C., R. M. S. și R. M. C., dispunând ieșirea din indiviziune a părților asupra averii rămase de pe urma defuncților N. F. și N. G., conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert S. G.. De asemenea a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3420/22.07.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș.
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, revizuenții R. M. S. și R. M. C. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1173/1.11.2004 a Judecătoriei Curtea de Argeș și a încheierii de admitere în principiu din data de 2.06.2004, pronunțate în dosarul nr. 1254/2004, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I din Codul de procedură civilă de la 1865 (aplicabil în cauză, având în vedere și dispozițiile art. 27 din noul Cod de procedură civilă): „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților…”. Revizuenții au invocat drept „înscris nou” contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș (f.14), prin care intimatul N. C. G. a vândut numitei R. C. L. cota indiviză de 1/8 dintr-o locuință situată în mun. Curtea de Argeș, ., jud. Argeș. În contract se menționează că imobilul a fost dobândit de vânzătorul N. C. G. în cotă indiviză de 1/8 prin moștenire de la mama sa N. F., conform certificatului de moștenitor nr. 123/1997 emis în dosarul succesoral nr. 105/1997 al BNPA Curtea de Argeș.
Instanța reține că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. de la 1865, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe: revizuentul să prezinte un înscris probant prin el însuși, un înscris nou ce nu a fost folosit în procesul și care exista la data pronunțării hotărârii, un înscris determinant, care dacă ar fi fost cunoscut de către instanță ar fi putut conduce la pronunțarea unei soluții diferite; de asemenea, înscrisul să nu fi fost depus la dosarul cauzei, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, deci dintr-o cauză de forță majoră.
Instanța constată că înscrisul constatator al contractului de vânzare-cumpărare intervenit între N. C. G. și R. L., autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș, îndeplinește condițiile de a fi un înscris probant și care nu a fost folosit în procesul de partaj ce a făcut obiectul dosarului nr. 1254/2004 al Judecătoriei Curtea de Argeș, nefiind depus la dosarul cauzei deși exista la data pronunțării sentinței civile nr. 1173/1.11.2004 a Judecătoriei Curtea de Argeș. Instanța apreciază de asemenea că înscrisul invocat de revizuenți este un înscris determinant, întrucât dacă ar fi fost cunoscut de instanța învestită cu soluționarea acțiunii formulate de C. C. V., ar fi putut fi luat în calcul la stabilirea cotelor indivize ale părților din masa partajabilă, putând fi influențată componența loturilor atribuite părților prin partajul judiciar.
În ce privește ultima cerință pentru admisibilitatea cererii de revizuire, instanța constată că nu este îndeplinită. Nu se poate reține că înscrisul „contract de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la BNPA Curtea de Argeș nu a fost depus la dosar din cauză că „părțile potrivnice” din dosarul nr. 1254/2004 ar fi reținut înscrisul, iar revizuenților le-a fost imposibil să afle de existența lui.
În prealabil, instanța reține că în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. 1254/2004 au avut situația de părți potrivnice revizuenților R. M. S. și R. M. C. doar intimații C. C. V. (reclamantă) și N. C. G. (pârât), nu și numitul R. V. (pârât) și intimatul R. G. C. (pârât), având în vedere că revizuenții, împreună cu tatăl și fratele lor au „cules” în indiviziune cotele cuvenite mamei revizuenților, R. C. L., din moștenirile autorilor N. F. și N. C.. Prin sentința civilă nr. 1173/1.11.2004, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5.01.2005, instanța a atribuit lotul nr. 2 în indiviziune pârâților R. V., R. G. C., R. M. C. și R. M. S..
În ce îl privește pe intimatul N. C. G., acesta a susținut că nu a fost în posesia unui exemplar al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la BNPA Curtea de Argeș, pentru că „nu i s-a dat nimic”. Intimatul a invocat acest aspect pentru a justifica faptul că nu a adus la cunoștința instanței ce a soluționat procesul din dos. nr. 1254/2004 vânzarea-cumpărarea încheiată cu R. C. L..
Instanța reține că potrivit art. 64 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, în forma în vigoare la data încheierii contractului (19.05.1997), „toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părți, precum și cel ce se păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în fața notarului public de către părți sau reprezentanții lor … Fiecare parte poate solicita cel puțin un exemplar original al înscrisului autentic”.
Întrucât, așa cum reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare intervenit între N. C. G. și R. C. L. și al încheierii de autentificare nr. 2315 din 19.05.1997, contractul a fost încheiat în patru exemplare originale ce au fost semnate de către părți, instanța prezumă că intimatul N. C. G. a solicitat cu ocazia perfectării actului în formă autentică un exemplar al acestuia. Având în vedere acest aspect, precum și justificarea dată de acesta prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul formulat de revizuenți (f.66), instanța apreciază că susținerile intimatului, expuse mai sus, nu sunt credibile. Astfel, intimatul, deși avea cunoștință de existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997, în patru exemplare originale pe care le semnase, nu a adus la cunoștința instanței existența acestuia și nu l-a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul la dosarul nr. 1254/2004.
În ce o privește pe intimata C. C. V., din probele administrate nu se poate concluziona că aceasta ar fi avut cunoștință de existența contractului intervenit între N. C. G. și R. C. L. pe parcursul procesului din dosarul nr. 1254/2004 și că s-ar fi aflat în posesia unui exemplar al acestui contract ori a unei copii de pe acesta.
Instanța reține că dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ. se referă la înscrisuri care au fost reținut de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Ambele ipoteze prevăzute de legiuitor (reținerea de către partea potrivnică, neputința „înfățișării” dintr-o împrejurare mai presus de voința părții) sunt aspecte ale aceleiași situații: imposibilitatea pentru revizuent de a înfățișa înscrisul în fața instanței. D. urmare, chiar dacă înscrisul a fost reținut de către partea potrivnică, trebuie ca revizuentul să nu fi avut posibilitatea obiectivă de a obține înscrisul prin propria sa diligență.
În cauză, se constată că înscrisul invocat de către revizuenți este un înscris în formă autentică, purtând încheierea de autentificare cu nr. 2315/19.05.1997 emisă de Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș. Conform dispozițiilor Legii nr. 36/1995, cel puțin un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 a rămas în arhiva biroului notarial, de unde se puteau solicita duplicate sau copii legalizate ale actului. De altfel, revizuentul R. M. C., în calitate de descendent al defunctei R. C. L., a și obținut o copie legalizată a contractului autentificat sub nr. 2315/19.05.1997, ca urmare a cererii înregistrată sub nr. 313/21.03.2014 la Societatea Profesională Notarială D. D. și Ș. D. F. (f.54-58). Prin urmare, revizuenții aveau posibilitatea de a obține acest înscris de la arhiva notarială.
Revizuenții au susținut că nu au cunoscut de existența acestui înscris ce privește un act juridic încheiat de mama lor R. C. L.. Această susținere este însă contrazisă de afirmația făcută de fratele revizuenților, R. G. C., în răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul formulat de revizuenți (f.68), conform căreia acesta a avut cunoștință, înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 1173/1.11.2004, de faptul că intimatul N. C. G. vânduse cota sa de moștenire în succesiunea defunctei N. F., către R. C. L.. Se poate prezuma că dacă fratele revizuenților a cunoscut de existența contractului, atunci și membrii familiei sale cunoșteau despre această vânzare-cumpărare, anterior pronunțării sentinței civile nr. 1172/19.05.1997. Aceasta, cu atât mai mult cu cât tatăl revizuenților, R. V., era direct interesat în acest act juridic, prin care dobândea alături de soția sa R. L. cota indiviză de 1/8 din imobilul casă, conform disp. art. 30 din Codul familiei.
Chiar și în situația în care revizuenții nu au cunoscut despre existența vânzării-cumpărării intervenite între unchiul și mama lor, trebuie avut în vedere că deși numita R. C. L. a decedat la data de 23.02.2002, revizuenții, tatăl și fratele lor nu s-au arătat interesați în dezbaterea succesiunii acesteia până la soluționarea procesului de partaj din dosarul nr. 1254/2004 (așa cum reiese din actul de la fila 62). Se poate prezuma că la momentul depunerii la notar, în cadrul procedurii succesorale, a înscrisurilor doveditoare ale componenței masei succesorale a defunctei, ar fi fost găsit inclusiv exemplarul original al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 (intimatul R. G. C. a susținut de altfel că a găsit înscrisul într-o valiză cu acte).
Instanța mai reține și că pe încheierea de autentificare nr. 2315/19.05.1997 s-a făcut mențiunea că înscrisul a fost trecut în Registrul de transcripțiuni sub nr. 1047/20.05.1997, la grefa Judecătoriei Curtea de Argeș. Fiind îndeplinită această formalitate de opozabilitate a vânzării-cumpărării, cu atât mai mult nu se poate considera că revizuenții nu ar fi avut posibilitatea să ia cunoștință de existența înscrisului constatator al vânzării-cumpărării înainte de soluționarea procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. 1254/2004 al Judecătoriei Curtea de Argeș.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția ca înscrisul invocat de revizuenți să nu fi fost depus la dosarul nr. 1254/2004 dintr-o împrejurare mai presus de voința lor.
Nefiind îndeplinite cumulativ toate condițiile pe care le presupune motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C.pr.civ., instanța constată că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții R. M. S. și R. M. C. cu privire la sentința civilă nr. 1173/1.11.2004 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1254/2004 și la încheierea de admitere în principiu din data de 2.06.2004 pronunțată în același dosar, ce face parte integrantă din sentința civilă nr. 1173/1.11.2004. D. urmare, instanța va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Întrucât intimații nu au căzut în pretenții față de revizuenți, nu vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței civile numărul 1173/01 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul numărul 1254/2004, formulată de revizuenții R. M.-S., CNP_, domiciliat în municipiul Pitești, . 9, blocul 10C, scara A, apartamentul 19, județul Argeș, și R. M.-C., CNP_, domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, în contradictoriu cu intimații C. C. V., CNP_, domiciliată în municipiul Curtea de Argeș, . C2, scara A, apartamentul 28, județul Argeș, N. C. G., CNP_, domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, cu reședința în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, R. G.-C., domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 iulie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. B. A.-M. C.-U.
AB/AMCU 20.01.2015 7 ex.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 253/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 180/2014. Judecătoria... → |
|---|
