Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC. Sentința nr. 253/2016. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 253/2016 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 253/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._ obligația de „a face”
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 253
Ședința publică de la 22 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. C. I.
Grefier N. R.
Pe rol fiind în pronunțare cererea având ca obiect obligația de „a face”.
Părțile în proces sunt: reclamantul G. A. și pârâtul S. V..
Dezbaterile asupra fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească, când instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15 februarie 2016, când, în aceeași compunere, a dispus amânarea din nou a pronunțării pentru data de 22 februarie 2016, în vederea deliberării.
INSTANȚA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ /29 aprilie 2014 pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, reclamantul G. A., a chemat în judecată pe pârâtul S. V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului la desființarea tuturor lucrărilor și construcțiilor edificate prin încălcarea regulilor de bună vecinătate în vederea respectării obligațiilor prevăzute de art. 611 cod civil privind picătura streșinii și anume lucrările de montare defectuoasă, cu rea-cedință și contrar utilității lor normale a unor jgheaburi la o magazie și un fânar din vecinătatea proprietății sale, ce conduce la revărsarea unei cantități mari de apa pluviala pe proprietatea sa și implicit la inundarea proprietății sale urmând ca pârâtul să fie obligat la realizarea unei lucrări de colectare a apelor pluviale corecte pentru a evita scurgea acestor ape pe proprietatea sa.
În subsidiar, solicită să fie autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Evaluează în mod provizoriu acest capăt de cerere la suma de 100 lei în vederea stabilirii taxei de timbru
- obligarea pârâtului la realizarea unei pante de scurgere a apelor pluviale și a resturilor menajere ce se scurg în prezent de pe casa de locuit și garajul pârâtului în curtea sa din cauza betonării defectuoase a curții pârâtului;
Evaluează acest capăt de cerere la suma de 100 lei în mod provizoriu în vederea stabilirii taxei de timbru aferentă soluționării cauzei.
- obligarea pârâtului să-și mute cotețul pentru păsări din fața locuinței reclamantului având în vedere ca tot gunoiul se infiltrează în fântâna din aproprierea acestuia dar și pentru mirosul urât din acele punct;
Evaluează acest capăt de cerere la 50 lei în vederea stabiliri taxei de timbru;
- solicită în conformitate cu disp. art. 630 Cod civil, angajarea răspunderii pârâtului pentru incovenientele produse în relațiile de vecinătate cu reclamantul sens în care solicită să fie despăgubit pentru prejudiciul material cauzat, constând în contravaloarea culturii de legume pentru ultimii trei ani de zile și contravaloarea a doi peri având în vedere ca s-a ajuns la distrugerea, prin inundare și putrezire, a culturii de legume din grădina aflată în vecinătatea magaziei și fânarului pârâtului precum și putrezirea a doi peri aflați pe rod cu o vârstă de circa 20 ani din cauza apelor pluviale ce se scurg de pe jgheaburile montate pe aceste construcții.
Evacuează acest capăt de cerere la suma de 200 lei urmând ca valoarea prejudiciului să fie stabilită printr-un raport de expertiză de specialitate.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este proprietarul unei gospodării compuse dintr-o locuință în suprafață de 60 m.p. și o suprafață de 0,03 ha curții construcții, 0,18 ha arabil, 0,12 ha fânețe și 0,07 ha livezi în pct-ul ,,Acasă”. În acest punct să învecinează cu pârâtul S. V..
În apropierea de limita de hotar cu pârâtul a refăcut și a ridicat mai multe construcții, respectiv o magazie, un fânar și o alta construcție toate aflate la distanțe mai mici de 60 cm, magazia este la o distanță de 20 cm, de limita de hotar, fânarul se afla la o distanță de 50 cm, iar construcția ridicată în continuarea fânarului se afla la o distanță de circa 20 cm de limita de hotar. Arată că niciuna din aceste construcții nu a respectat reglementările impuse de art. 612 Cod civil, conform cărora orice construcție, lucrare sau plantație se poate face numai cu respectarea unei distanțe de minim 60 cm, față de linia de hotar. Derogarea de la aceasta distanță minimă prevăzută de lege putându-se realiza doar printr-un acord încheiat în forma autentica între vecinii proprietarii.
La data de 13 iunie 2014, pârâtul S. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru mai multe argumente.
Astfel pârâtul S. V. arată că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat cu nr. 1159/03.03.2006 de BNP G. A., a devenit proprietarul gospodăriei autorilor săi, S. P. V. și S. I. R., situată în vecinătatea gospodăriei reclamantului. Arată că părinții săi și-au întemeiat gospodăria pe care a dobândit-o, cu circa 45 de ani în urmă, edificând construcțiile ce au făcut obiectul vânzării către pârât, el doar ajutându-i la menținerea într-o bună stare a acestor imobile.
În ceea ce privește relațiile de bună vecinătate cu reclamantul precizează că autorii săi și pârâtul nu au avut nicio problemă din anul 1964 când acesta și-a întemeiat gospodăria pe vecinătatea nordică a proprietății autorilor săi și până în urmă cu un an de zile când reclamantul și-a schimbat brusc atitudinea și a început să formuleze o . reclamanții la diverse instituții, reclamanții ce vizau pretinse inconveniente ale imobilelor proprietatea sa.
Magazia și fânarul au fost edificate de către autorii săi înainte ca reclamantul să-și întemeieze gospodăria pe vecinătate nordică. Atâta timp cât pe o perioadă mai bine de 40 de ani reclamantul nu a pus în discuție distanța de la aceste construcții și până la linia de hotar și mai mult decât atât, linia de hotar a fost stabilită de comun acord, apreciează că această situație a fost pe deplin acceptată, astfel că în prezent nu se mai pot pune în discuție distanțele de la aceste construcții și până la linia de hotar.
Precizează că niciodată apele pluviale provenite de pe acoperișurile construcțiilor nu s-au revărsat pe proprietatea reclamantului și acesta nu a fost prejudiciat în nici un fel. Apreciează că motivarea în drept a solicitărilor nu se poate întemeia pe disp. art. 612 Cod civil deoarece dispozițiile legale aplicabile situației acestor imobile este cel în vigoare la data edificării acestora.
Pentru această anexă deține autorizație de construire și imobilul respectă dispozițiile legale – Legea nr. 50-1991.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la realizarea unei pante de scurgere a apelor pluviale și a resturilor menajere ce se scurg în prezent de pe casa de locuit și garaj din cauza betonării defectuoase a curții, arată că această solicitare este neîntemeiată deoarece este imposibil să se producă astfel de evenimente atât timp cât ei nu obișnuiau să arunce resturile menajere în curte sau pe proprietatea reclamantului, iar imobilele în discuție se află la o distanță apreciabilă de această proprietate.
Între aceste imobile și proprietatea reclamantului avea o cultură de viță de vie și o porțiune de teren betonat cu ușoară înclinare către partea estică a gospodăriei sale, fiind astfel imposibil ca apele pluviale să depășească terenul plantat cu viță de vie dar și temelia gardului despărțitor al proprietăților.
În aceste condiții de fapt arată că acest capăt de cerere este formulat cu rea-credință și în scop șicanatoriu.
Cotețul pentru păsări este o construcție realizată pe fundație și temelie din beton, pereții fiind construiți din zid și pardoseală din ciment acoperit cu scândură. Această construcție a fost realizată de către autorii săi împreună cu magazia și fânarul înainte ca reclamantul să devină vecinul său.
Precizează de altfel că și construcțiile magazie și fânar sunt edificate tot din aceleași materiale și este imposibil să existe scurgere de dejecții din astfel de construcții.
Reclamantul afirmă în mod nereal că în ultimii trei ani a fost lipsit de cultura de legume, acesta având și în prezent o grădină foarte frumoasă cu pomi situați la o distanță mai mică de un metru de linia de hotar aflați într-o stare foarte bună și tufe de zmeură foarte frumoase.
Prin notele scrise de la fila 73, pârâtul a invocat prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului în ceea ce privește demolarea cotețului de păsării. Instanța, prin încheierea din data de 24 noiembrie 2014, a unit această excepție cu fondul cauzei.
Prin încheierea din data de 30 septembrie 2014, au fost dispuse expertize în specialitatea construcții și agronomie.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 611, art. 612 și art. 630 Cod civil.
Au fost anexate la cerere, în copie, următoarele înscrisuri: CI reclamant, extras de carte funciară, corespondență între reclamant și Primăria Băiculești.
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtul S. V. prin notele de ședință de la fila 73 și unită cu fondul de către instanța de judecată prin încheierea din data de 25 noiembrie 2014, instanța constată următoarele:
Conform art. 2500 C.c.: „Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. În sensul prezentului titlu, prin drept la acțiune se înțelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.” astfel încât instanța, trebuie să soluționeze cu prioritate excepțiile, excepție care este absolută putând fi invocată de către instanță din oficiu în orice stare a procesului însă având nevoie de aceleași probe ca și pentru soluționarea fondului cauzei, instanța a unit excepția cu fondul cauzei.
Conf. art. 2517 din C.c.: ”Termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.”
Având în vedere că s-a invocat de către pârât prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului, în ceea ce privește demolarea cotețului pentru păsării iar în timpul procesului respectivul coteț a fost dărâmat, instanța va respinge acest capăt de cerere ca rămas fără obiect și, pe cale de consecință, va respinge și excepția invocată de pârât tot ca rămasă fără obiect.
Privitor la fondul cauzei, instanța constată că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0,3 hectare teren categoria curții construcții, 0,18 hectare teren categoria arabil, 0,12 hectare teren categoria fâneață și 0,07 hectare teren categoria livadă mp teren, situat în . ”Acasă”, unde se învecinează în partea din sud cu pârâtul S. V..
În același punct, pârâtul S. V. deține o parcelă de teren în suprafață de aprox. 5926 mp, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere (fila 40), care se învecinează cu terenul reclamantului pe latura de nord.
Conf. art. 603 din Codul civil: ”Regulile privind protecția mediului și buna vecinătate. Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.”
Conf. art. 611 și art. 612 din Codul civil: ”Proprietarul este obligat să își facă streașina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin. Orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.”
Conf. art. 630 alin. 1 din Codul civil: ”Dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum și la restabilirea situației anterioare atunci când acest lucru este posibil.”
Conf. art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 din legea 50/1991 – Republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: ”Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și/sau construcții – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel. Autorizarea executării lucrărilor de construcții reprezintă exercitarea autorității de către administrația publică județeană și locală, după caz, precum și de către administrația publică centrală, în situațiile prevăzute de Lege, cu privire la punerea în aplicare a prevederilor documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, aprobate potrivit legii, care se constituie în temei juridic pentru realizarea de lucrări de construcții.”
Pârâtul a construit lângă gardul ce delimitează cele două terenuri ale părților, mai multe construcții casă și anexe gospodărești, la diferite distanțe de gard. Astfel, conform schiței de la fila 230, privind de la drumul de acces către grădină sunt amplasate următoarele: construcția C1 la o distanță de 0,7 și 0,65 metrii, construcția C2 la o distanță de 0,7 metrii, construcția C3 la o distanță de 0,34 metrii, construcția C4 la o distanță de 0, 6 metrii și construcția C5 la o distanță de 1,4 metrii.
Referitor la primul capăt de cerere, prin care se solicită demolarea burlanelor de la imobilele pârâtului și, în subsidiar, autorizarea pârâtului să le construiască pe cheltuiala acestuia întrucât sunt defectuos montate, instanța constată că nu există nicio probă din care să rezulte că burlanele construite sunt defectuos montate astfel încât să fie necesară demolarea acestora și executarea altor burlane, mai mult, aceste burlane au o utilitate practică foarte mare, fiind în folosul ambelor părții.
Astfel, din pozele aflate la dosarul cauzei, necontestate de către părții, din declarațiile martorilor audiații cât și din cele două expertize efectuate în cauză, rezultă că toate construcțiile pârâtului care se află lângă gardul reclamantului (cu excepția anexei C5) au montate burlane colectoare care fac posibilă scurgerea apei de ploaie care cade pe acoperișul acestora, pe terenul pârâtului, chiar în curtea acestuia, nefiind posibil să se scurgă pe terenul reclamantului. Mai mult, în zona de delimitare în dreptul acestor construcții (cu excepția anexei C5) gardul are fundație de beton astfel încât ar fi imposibil ca apa care curge după acoperișurile construcțiilor pârâtului, să ajungă pe terenul reclamantului.
În ceea ce privește construcția C5, construcție care nu are burlane colectoare și în dreptul căreia gardul nu are fundație de beton, instanța constată că aceasta este construită la o distanță de gardul ce delimitează cele două terenuri, de 1,4 metrii iar între aceasta și gardul despărțitor există un șanț în care se scurge apa care cade după acoperișul anexei C5 tot pe terenul pârâtului, fiind ulterior preluată către grădina sa.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați nu a rezultat că apa care cade după construcțiile pârâtului ajunge pe proprietatea reclamantului ci pe proprietatea pârâtului.
Din declarația martorului D. F. a rezultat că în gradina reclamantului nu are de unde să vină apă precum și că gardul despărțitor are postament de ciment, bulumaci de țeavă și plasă de sârmă.
Din declarația martorei B. E. rezultă că vorbește mai mult cu soția reclamantului, soție care nu s-a văitat de apă ci doar de umbră. Mai arată că pârâtul are o curte curată, fiind pavată cu ciment iar gardul despărțitor are postament din ciment.
Chiar și reclamantul, în administrarea probei cu interogatoriu, arată că gardul despărțitor este construit cu temelie din ciment (întrebarea nr. 4).
Rapoartele de expertiză confirmă situația reținută de martori și anume că apa cade pe terenul pârâtului, cea care se scurge după construcția C5, având în vedere că celelalte construcții au și burlane colectoare care duc apa tot în gospodăria pârâtului, fiind făcut și un experiment judiciar de către doamna expert G. M. (fila 243) prin care a pus apă în jgheaburi să observe unde se duce apa. Din raportul de expertiză depus de domnul expert Serafimenscu I., rezultă că reclamantul a amplasat grădina foarte aproape de gardul despărțitor astfel că este normal să fie umbră la o parte din legumele plantate, umbră care provine de la clădirea C5 a reclamantului care oricum este la o distanță suficient de mare gard, respectiv 1,4 metrii.
Având în vedere că nu a fost dovedite primele două capete de cerere, în mod logic urmează să fie respins și capătul de cerere accesoriu prin care se solicită despăgubirii ca un efect al primelor două capete de cerere principale.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită mutarea cotețului, având în vedere că respectivul coteț a fost dărâmat instanța urmează să respingă ca rămas fără obiect și acest capăt de cerere. Mai mult decât atât și înainte să fie dărâmat, respectivul coteț nu a adus prejudicii reclamantului așa cum rezultă din expertizele efectuate în cauză cât și din controlul efectuat de către inspectorii din cadrul D.S.P. Argeș, care au fost sesizați de către reclamant și care au constatat că dejecțiile de la păsări sunt depozitate în grădină la o distanță de 20 de metrii de fântână. Și cei doi martori audiați arată că, curtea pârâtului este curată și îngrijită. Chiar și reclamantul arată, răspunzând la întrebarea nr. 5 la interogatoriu, că pârâtul avea construit cotețul în momentul în care acesta a început construcția fântânii.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă ca rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului material la acțiune și să respingă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului G. A. împotriva pârâtului S. V..
Având în vedere soluția dată cererii principale, în temeiul art. 453 C.p.c., instanța urmează să oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către pârât, în cuantum de 800 lei constând în plata onorariului de avocat (filele 39, 77).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca rămasă fără obiect.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul G. A., CNP_, domiciliat în comuna Băiculești, ., împotriva pârâtului S. V., CNP_, domiciliat în comuna Băiculești, ..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2016.
Președinte, B. C. I. | ||
Grefier, N. R. |
Red. B.C.I./N.R.
Tehnored. A.D.
4 ex./23 februarie 2016
Operator prelucrare date cu caracter personal nr. 5012
. și pârât
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 111/2016. Judecătoria CURTEA DE... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 108/2016.... → |
|---|
