Ordin de protecţie. Sentința nr. 301/2016. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 301/2016 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 02-03-2016 în dosarul nr. 301/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCDA:2016:001._
Dosar nr._ ordin de protecție
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
COMPLET SPECIALIZAT ÎN CAUZE DE MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 301/2016
Ședința camerei de consiliu din data de 2 martie 2016
Completul constituit din:
Președinte M. - M. B.
Grefier V. – R. C.
Cu participarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș,
reprezentat prin procuror T. D.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile de minori și familie având ca obiect ordin de protecție.
Părțile în proces sunt: reclamantul J. C. și pârâtul S. G. A..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au răspuns: reclamantul, asistat de avocata I. T., pârâtul, asistat de avocata din oficiu D. L. și martorii J. R. și B. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei și stadiul soluționării acesteia și că procedura de citare este legal îndeplinită, conform prevederilor art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă. Precizează că pricina s-a amânat pentru administrarea probelor propuse. De asemenea, aduce la cunoștința instanței că la data de 29 februarie 2016 Postul de Poliție Băiculești a comunicat înscrisurile solicitate de instanță.
Avocata L. D., în calitate de apărător din oficiu pentru pârât, depune la dosar opis cu înscrisuri și planșe foto, pentru a dovedi că pârâtul are un loc de muncă și amplasamentul imobilelor părților.
În baza art. 352 Cod procedură civilă, s-a interogat reclamantul, răspunsul acestuia fiind consemnat în scris, potrivit art. 354 Cod procedură civilă și atașat la dosarul cauzei.
În baza art. 321 Cod procedură civilă, s-au audiat martorii J. R. și B. D., răspunsul acestora fiind consemnat în scris, potrivit art. 323 Cod procedură civilă și atașat la dosarul cauzei.
Întrebați fiind, apărătoarele părților și reprezentantul Ministerului Public, precizează că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra dezbaterilor.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat în prezenta cauză, apreciază pricina în stare de judecată conform prevederilor art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și, în baza art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra dezbaterilor de fond.
Avocata I. T., pentru reclamant, depune în ședința camerei de consiliu o planșă foto, dorind să dovedească cât de aproape sunt cele două imobile ale părților, precum și starea gardului despărțitor din interior. Solicită admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție, în conformitate cu dispozițiile art. 5 litera a raportat la art. 5 litera c din legea nr. 217/2013. Solicită să se aibă în vedere că, așa cum rezultă din art. 5 litera c din legea menționată, ordinul de protecție se poate emite și cu privire la persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc. Apreciază că cererea este dovedită, în sensul că martora J. R. a confirmat că pârâtul i-a amenințat cu moartea și le vorbește urât și îi jignește, astfel că soții se tem de acest comportament și de ceea ce se poate întâmpla pe viitor. Le este frică să mai iasă afară din casă. Pârâtul consumă băuturi alcoolice și aduce noaptea diverse persoane dubioase în locuință, ceea ce amplifică starea de temere a reclamantului. Se impune astfel ca pârâtul să fie evacuat din locuința pentru care nu deține nici acte de proprietate și să i se impună să păstreze o distanță de 200 m. față de reclamant și soția sa, precum și să nu mai aibă nici un fel de contacte cu aceștia. Zona unde se află via este una comună, unde părțile se pot întâlni și pârâtul să continue cu amenințările și cu violențele la adresa reclamantului.
Avocata L. D., în calitate de apărător din oficiu pentru pârât, solicită respingerea cererii, întrucât nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003. Pârâtul are și el un drept, neefectuându-se până în prezent partajul cu privire la acele imobile și deci nu poate fi evacuat. Mai mult decât atât, imobilele părților sunt separate și cu intrări distincte, existând chiar un gard despărțitor în interiorul gospodăriei. S-a făcut dovada că acesta are un loc de muncă și deci nu se explică faptul că el stă acasă în permanență și îi jignește și îi amenință pe reclamant și soția sa. tot acest litigiu a pornit de la drepturile succesorale de pe urma autorilor părților, fiecare pretinzând că i se cuvine partea lui din moștenire. Pârâtul a suferit nu de foarte mult timp un accident și a fost operat la inimă, stând în comă circa 3 luni, iar acum este singur și nu mai are unde locui. Solicită plata onorariului din oficiu.
Avocata I. T., pentru reclamant, arată că, dacă nu se iau aceste măsuri solicitate în procesul de față, situația părților s-ar putea agrava.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea în parte a cererii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003 doar cu privire la păstrarea unei distanțe minime și interzicerea pârâtului de a mai lua legătura cu reclamantul și cu soția. Nu se impune evacuarea pârâtului deoarece acesta stă într-o locuință distinctă de cea a reclamantului, iar această măsură nu ar rezolva cu nimic situația conflictuală deja existentă între părți.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, închide dezbaterile în cauză și rămâne în pronunțare asupra cererii deduse judecății.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /11 februarie 2016, reclamantul J. C. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului S. G. A., conform Legii nr. 217/2003.
Reclamantul a arătat că pârâtul este fiul adoptiv al defunctului său frate J. D. și locuiesc în aceeași gospodărie. El consumă alcool în exces, este agresiv fizic și verbal și astfel conviețuirea lor este imposibilă. De asemenea, pârâtul îl amenință pe reclamant cu moartea și îi creează o profundă stare de temere, fiind formulate nenumărate plângeri penale pentru acest motiv. S-au solicitat, în consecință, următoarele măsuri:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă și soția sa;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamantul și familia acestuia;
- evacuarea pârâtului din locuința actuală.
Reclamantul a depus la dosar fotocopii de pe înscrisurile: acte de stare civilă, acte medicale, certificatul de moștenitor nr. 605/30 decembrie 1981.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată. S-a susținut că ei locuiesc în clădiri separate și pârâtul are și el dreptul acolo, după moștenirea lui J. D., care l-a lăsat în acel spațiu. În prezent nu s-a dezbătut nicio succesiune de pe urma autorilor părților, după care există 11 moștenitori. Pârâtul a mai susținut că nu i-a mai făcut niciodată rău reclamantului, dimpotrivă, acesta a venit peste el să-i dărâme casa cu sapa, cerându-i să plece de acolo. În ziua de 13 septembrie 2015 a suferit un accident rutier și este operat pe inimă, neavând unde să se ducă dacă ar fi evacuat.
În cursul judecății s-au solicitat relații de la Poliția comunei Băiculești, în legătură cu eventualele plângeri formulate de reclamant împotriva pârâtului, din cauza comportamentului agresiv al acestuia, relații care au fost comunicate. De asemenea, s-a luat un interogatoriu reclamantului și s-au audiat martorii J. R. și B. D..
Părțile au mai depus la dosar și unele planșe foto și acte medicale privitoare la pârât, contractul individual de muncă al acestuia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, ținând seama și de cererile părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul J. C. și soția sa J. R. locuiesc într-o gospodărie din ., județul Argeș, având o casă cu intrare separată față de cea a pârâtului S. G. A., care stă și el într-o altă casă din aceeași incintă. Această gospodărie a aparținut în trecut autorilor părților, reclamantul fiind frate cu defunctul J. D., care a locuit acolo și care l-a adoptat pe pârât, acesta din urmă continuând să locuiască în casa defunctului său tată.
Din cauza acestor bunuri rămase de pe urma succesiunii autorilor părților, între acestea s-a instaurat o stare conflictuală de ceva vreme. Pe fondul acestei stări, s-a făcut dovada cu martorii audiați în cauză, că pârâtul îi amenință în mod repetat cu moartea pe reclamant și pe soția acestuia, le vorbește urât și aduce în locuința sa diverse persoane la ore târzii din noapte. Din aceste motive, reclamantul și soția sa trăiesc în permanență cu o stare de temere, chiar fiindu-le frică de cele mai multe ori să iasă din casă.
S. G. A. este încadrat în muncă de la 30 ianuarie 2016, având încheiat cu angajatorul . Ștefănești un contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit dispoziiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. Se mai prevede că prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială, iar, pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Art. 3 din aceeași lege definește violența în familie ca reprezentând orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, precum și împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale. În art. 4 se prevede că violența în familie se manifestă și sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar. Art. 5 al aceleiași legi, prevede că prin membru de familie se înțelege și: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție.
Din textele de lege care reglementează emiterea ordinului de protecție rezultă că aceasta este o măsură excepțională, are un domeniu restrâns și strict de aplicare și este admisibilă în materia raporturilor de familie sau asimilate acestora (cum este și cazul în speță), dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui act de violență din partea unui membru al familiei și existența unei stări de pericol a vieții, integrității fizice sau psihice ori libertății victimei actului de violență. Existența stării de pericol generată de actul de violență este o chestiune relativă, care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la situația concretă și la persoanele implicate.
Se apreciază, raportat la cele detaliate mai sus, că starea conflictuală ar putea continua între părți, dacă față de pârât nu se iau unele măsuri stabilite de legea specială, prin emiterea unui ordin de protecție. În concret, aceste măsuri sunt cele care privesc interzicerea pârâtului de a lua legătura cu reclamantul și cu soția sa prin orice contact, inclusiv telefonic și obligația acestuia de a nu se apropia la o distanță de sub 30 m față de aceleași persoane. Această distanță este apreciată ca fiind suficientă, ținând seama că locuințele părților sunt apropiate și fiecăreia trebuie să i se permită accesul la gospodărie pentru a întreprinde ceea ce este absolut necesar în desfășurarea vieții de zi cu zi. Nu se justifică și evacuarea pârâtului din locuința actuală a acestuia, având în vedere că acest lucru nu ar pune capăt stării conflictuale a părților, fiind posibil ca incidente violente să se producă în orice alt loc. Mai mult decât atât, dacă s-ar dispune și evacuarea, acest lucru ar accentua relația tensionată dintre părți, dat fiind faptul că nici reclamantul nu are o situație clară în ceea ce privește dreptul de proprietate.
Măsura evacuării trebuie să fie una chiar de excepție, mai ales în situația în care persoana evacuată nu mai are o altă locuință, în cauza de față nefăcându-se dovada că acele amenințări și jigniri aduse de pârât s-ar fi produs numai privind prin prisma faptului că el locuiește în casa vecină cu cea a reclamantului.
În concluzie, cererea de față urmează a fi admisă doar în parte.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, desemnat pârâtului, se va avansa din fondurile speciale ale statului.
Conform art. 31 alin. 1 din Legea 217/2003, prezenta hotărâre se va comunica de îndată structurilor poliției de la domiciliul actual al fiecărei părți.
Conform art. 29 din Legea nr. 217/2003, hotărârea de față este executorie de îndată, fără îndeplinirea altor formalități.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul J. C., CNP_, împotriva pârâtului S. G. A., CNP_.
În baza art. 23 din Legea numărul 217/2003, impune pârâtului următoarele interdicții:
- păstrarea unei distanțe de minim 30 de metri față de reclamant și de soția acestuia;
- a lua contact cu reclamantul și cu soția acestuia, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
Stabilește durata măsurilor de protecție la șase luni.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru pârât, avocata D. L., în cuantum de 260 lei, rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Hotărârea se va comunica de îndată Poliției comunei Băiculești.
Prezenta hotărâre este executorie fără somație și fără trecerea vreunui termen.
Cu apel în termen de trei zile de la pronunțare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 martie 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. - M. B. V. R. C.
Red.jud.M.M.B.
Tehnored.VRC
6 ex./3.03.2016
Operator de date cu caracter personal: 5012
4 comunicări:
- reclamant
- pârât
- parchet
- poliție
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 81/2016.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 6/2016. Judecătoria CURTEA... → |
|---|
