Ordin de protecţie. Sentința nr. 48/2016. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 48/2016 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 48/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCDA:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 48/2016
Ședința din cameră de consiliu din data de 15 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Judecător O. M. S.
Grefier: A. F.
Ministrul Public reprezentat de P. de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș prin procuror C. M.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul S. V., domiciliat în Curtea de Argeș, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu pârâta B. I., domiciliată în Curtea de Argeș, ., jud. Argeș, având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au răspuns reclamantul asistat de apărător ales G. O., conform împuternicirii avocațiale de la fila 11 din dosar, și pârâta B. I., asistată de apărător din oficiu B. T. și apărător ales A. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului și stadiul soluționării acestuia.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, pune în discuție competența instanței în soluționarea cererii și durata procesului.
Apărătorii aleși ai părților, precum și reprezentantul Ministerului Public, învederează instanței că Judecătoria Curtea de Argeș este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește durata procesului, apărătorul ales al reclamantului estimează aceasta la un termen, iar apărătorul ales al pârâtei, la două termene întrucât este necesară administrarea de probe. Reprezentantul Ministrului Public lasă la aprecierea instanței durata de soluționare a procesului.
Instanța, verificându-și competența din oficiu, conform prevederilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că, raportat la dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr.217/2003 republicată, Judecătoria Curtea de Argeș este competentă general, material si teritorial să judece cererea de față, și estimează durata cercetării procesului la o zi, având în vedere caracterul eminamente urgent al cauzei.
În continuare, instanța acordă cuvântul părților asupra probatoriului.
Reclamantul, prin apărător ales, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor S. C. și S. D..
Pârâta, prin apărător ales, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, inclusiv relații de la Poliția Curtea de Argeș din care să rezulte dacă există înregistrat dosarul penal nr. 2446/P/2015 în care suspect este S. V., iar persoană vătămată, B. I.. De asemenea, solicită încuviințarea probei testimoniale constând în audierea martorilor G. I. F. și Ș. C..
Apărătorul ales al reclamantului se opune administrării probei cu înscrisuri constând în relațiile solicitate Poliției Curtea de Argeș întrucât acestea duc la tergiversarea procesului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune încuviințării probelor anterior solicitate.
Instanța va încuviința pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială cu doi martori pentru fiecare dintre acestea. Va respinge proba cu înscrisuri constând în relațiile solicitate Poliției Municipiului Curtea de Argeș din care să rezulte dacă există înregistrat dosarul penal nr. 2446/P/2015 în care suspect este S. V., iar persoană vătămată, B. I., întrucât s-ar depăși termenul de 72 de ore în care trebuie soluționată cererea de emitere a ordinului de protecție, cauza fiind eminamente urgentă.
Apărătorul ales al pârâtei depune la dosar adresa nr. R500702/05.01.2016 emisă de Poliția Municipiului Curtea de Argeș din care rezultă că există în lucru dosarul penal nr. 2446/P/2015.
Instanța procedează la audierea martorilor Ș. C., S. C. și S. D., declarațiile acestora fiind atașate la dosar. Audierea martorului G. I. F. nu s-a realizat întrucât aceasta este fiica pârâtei, aflându-se în grad prohibit conform art. 315 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă.
În temeiul art. 351 alin 1 Cod Procedură Civilă, instanța dispune administrarea din oficiu a interogatoriului pârâtei, declarația acesteia fiind atașată la dosar.
Întrucât părțile declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă.
Reclamantul, prin apărător ales, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul evacuării temporare a pârâtei din locuință, obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime față de reclamant, obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
În motivarea cererii, apărătorul ales al reclamantului arată că din probele administrate rezultă că există o stare de pericol manifestată la adresa reclamantului care îi pune în pericol integritatea psihică. Pârâta a recunoscut că a proferat înjurături la adresa reclamantului. Cu toate acestea, pârâta încearcă să se apere arătând că ea este victima și că nu se poate întoarce în casă din cauza amenințărilor reclamantului, starea de sănătate a acestuia nefiind una precară. În realitate însă, înscrisurile de la dosar arată că reclamantul suferă de un număr mare de afecțiuni, astfel cum rezultă din biletul de ieșire din spital din data de 19.12.2015. Tulburările afective au apărut de la momentul manifestărilor agresive ale pârâtei, în biletele de ieșire din spital anterioare nefiind menționate asemenea tulburări. Martorii au arătat că reclamantului îi este teamă, iar noaptea, întrucât își scoate aparatul auditiv, trăiește cu teama că nu poate auzi când cineva îi va incendia casa.
Pârâta, prin apărător ales, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, solicitând
În motivare se arată că pârâta și reclamantul au avut o relație de concubinaj ce a durat 24 de ani, fiind o relație armonioasă până în luna mai 2015, moment la care pârâta s-a internat la un spital psihiatric. Urmare a faptul că pârâta a lipsit de acasă, reclamantul a început să formuleze o . amenințări afirmând că nu mai are pentru ce să trăiască și că va da foc casei. Aceste amenințări au fost de natură să o facă pe pârâtă să nu mai locuiască în casă, proprietatea sa, din această cauză formulând și plângere penală împotriva reclamantului, astfel cum rezultă din adresa depusă la dosar în ședință.
Apărătorul ales al pârâtei arată că nu sunt întrunite condițiile legale pentru emiterea ordinului de protecție, nefiind realizate acte de violență împotriva reclamantului. Într-adevăr, pârâta l-a părăsit pe reclamant, dar acesta nu este un motiv pentru emiterea ordinului de protecție.
Reprezentantul Ministrului Public solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție ca neîntemeiată, arătând că nu sunt întrunite condițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003.
Instanța constată închise dezbaterile asupra cauzei și se retrage pentru deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 11.01.2016 sub nr. dosar de mai sus, reclamantul S. V. a chemat în judecată pe pârâta B. I., solicitând instanței:
1. Evacuarea temporară a pârâtei din locuința familiei.
2. Interzicerea pârâtei să ia contact cu reclamantul, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
3. Obligarea pârâtei de a păstra o distanță minimă determinată față de domiciliul reclamantului..
În motivarea cererii s-a arătat că părțile au locuit împreună, aflându-se într-o relație de concubinaj, încă din anul 1992. Începând din luna mai a anului 2015, pârâta a părăsit domiciliul comun pentru a se interna în Spitalul de Psihiatrie „Sfânta M.” din .. La data de 06.12.2015, pârâta l-a apelat telefonic pe reclamant anunțându-l pe acesta că ea s-a „măritat” cu solicitarea ca reclamantul să plece din locuință întrucât pârâta urmează să se mute cu noul soț acasă.
Pârâtul a arătat că, în aceste împrejurări, îi este pusă în pericol viața și integritatea fizică și psihică dat fiind că suferă de multiple afecțiuni medicale care îl fac foarte sensibil în fața oricărui tip de violență. Pârâta îl amenință periodic prin telefon că dacă nu va pleca din casă va da foc locuinței.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 26 și urm. din Legea 217/2003.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
În cauză au fost încuviințate și administrate, la cererea părților, probele cu înscrisuri și proba testimonială și, din oficiu, proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 23 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Art. 3 din aceeași lege definește violența în familie ca reprezentând orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, precum și împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale. În art. 4 se prevede că violența în familie se manifestă și sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Art. 5 al aceleiași legi, prevede că prin membru de familie se înțelege și: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție. c) persoane care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, în cazul în care conviețuiesc.
Din textele de lege care reglementează emiterea ordinului de protecție mai rezultă că aceasta este o măsură excepțională, are un domeniu restrâns și strict de aplicare și este admisibilă în materia raporturilor de familie, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui act de violență din partea unui membru al familiei și existența unei stări de pericol a vieții, integrității fizice sau psihice ori libertății victimei actului de violență. Existența stării de pericol generată de actul de violență este o chestiune relativă, care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la situația concretă și la persoanele implicate. Conform
Legea nr. 217/2003 privind combaterea violenței în familie a fost modificată la finalul anului 2015, mai exact pe 30 decembrie, prin publicarea în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 979 a Legii nr. 351/2015, numai în sensul în care se impune ca aceste cereri să fie judecate în termen de cel mult 72 de ore de la înregistrare.
În speță, situația de fapt este bine conturată în urma coroborării probelor administrate și raportat la susținerile părților. Se va reține că din proba cu înscrisuri, proba testimonială și nu în ultimul rând din interogatoriul luat din oficiu pârâtei, rezultă cu certitudine că au existat acte de violență psihologică și fizică din partea acesteia, la adresa reclamantului.
Amintim astfel următoarele acțiuni care sunt calificate drept acte de violență psihologică însuși de către legiuitor: impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Se poate observa că legiuitorul a dat noțiunii de „act de violență” un înțeles foarte cuprinzător, tocmai pentru a preîntâmpina imposibilitatea probării unor asemenea acte de violență, dat fiind că de regulă sunt săvârșite în intimitate, în interiorul locuinței familiale.
Astfel, conduita violentă a pârâtului a fost descrisă de către cei doi martori propuși de reclamant, ale căror declarații se coroborează cu mărturisirea pârâtei care a arătat că în ultimele 30 de zile l-a apelat pe reclamant de cca. 4 ori și l-a înjurat.
Instanța va reține însă că pe de o parte, după cum arată și textele legale reproduse mai sus, noțiunea de violență include orice acte de violență psihologică, sexuală, verbală, nu doar fizică. Aceste acte nu trebuie să se producă în mod necesar în interiorul casei familiei sau curții.
Instanța mai reține că ordinul de protecție se cere a fi luat mai ales în acele cazuri în care victima este pusă în fața unui serios pericol, fiindu-i imposibilă o ripostă eficientă. Astfel, s-ar impune luarea măsurii atunci când raportul de forțe dintre agresor și victimă este disproporționat, fiind nevoie de intervenția autorităților pentru a-l reechilibra.
Nu în ultimul rând, pentru ca măsura să nu fie una disproporționată, trebuie puse în balanță și drepturile pârâtei, de a avea o locuință spre exemplu, în raport cu interesul reclamantului, de a i se proteja integritatea psihică și fizică.
Din probele administrate reiese într-adevăr că pârâta îi creează o stare neplăcută reclamantului prin apelarea telefonică repetată. Acesta are atacuri de panică pe fondul tensiunii create, coșmaruri, depresie. Cu toate acestea, violența exercitată de către pârâtă nu este atât de gravă încât să justifice evacuarea sa din propria casă, cu atât mai mult cu cât, din declarațiile acesteia, verosimile de altfel, nu se întoarce în domiciliul comun întrucât îi este frică de reclamant. Pe de altă parte, instanța nu poate dispune evacuarea pârâtei întrucât lipsește chiar situația premisă ce ar impune luarea acestei măsuri: agresorul să locuiască efectiv în casă.
Cu privire la cererea ca pârâta să păstreze o distanță minimă față de reclamant, instanța va reține că nici această măsură nu se impune. Părțile au conviețuit împreună în mod pașnic timp de aproape 25 de ani. Singura parte care a declarat că în această perioadă ar fi fost agresată a fost pârâta, arătând că fratele reclamantului și soția sa nu cunosc ce s-a întâmplat în casa lor în acest răstimp. De asemenea, aceștia au arătat că în toată această perioadă pârâta a avut un comportament civilizat și a avut o conduită normală. În altă ordine de idei, instanța reține că reclamantul manifestă o stare de excesivă sensibilitate în urma despărțirii de pârâtă însă temerea acestuia față de pârâtă nu este una justificată. Totuși, pentru că încetarea apelurilor din partea pârâtei ar duce la o destindere a relației dintre părți și drepturile acesteia nu ar fi afectate decât într-o foarte mică măsură prin restrângerea acestei libertăți, se va interzice ca pe o perioadă de 6 luni să mai ia legătura cu reclamantul.
Față de cele anterior expuse, instanța urmează a admite în parte cererea, cu consecința interzicerii pârâtei de a lua contact cu reclamantul, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S. V., domiciliat în Curtea de Argeș, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu pârâta B. I., domiciliată în Curtea de Argeș, ., jud. Argeș, și în consecință dispune:
1. Interzice pârâtei să ia contact cu reclamantul, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
Fixează durata măsurilor de protecție stabilite prin prezenta la 3 luni.
Atrage atenția pârâtei că în cazul încălcării măsurii stabilite, se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de „nerespectarea hotărârilor judecătorești”.
Respinge capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din locuința familiei.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a păstra o distanță minimă determinată față de reclamant.
Onorariul apărătorului din oficiu al pârâtului B. T. în cuantum de 130 lei urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile de judecată se compensează.
Hotărârea se va comunica de îndată către IPJ Argeș.
Prezenta hotărâre este executorie fără somație si fără trecerea vreunui termen.
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2016, ora 11:30.
Președinte, O. M. S. | ||
Grefier, A. F. |
Red.: O.M.S.
5 ex./ 16 ianuarie 2016
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 161/2016. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 34/2016.... → |
|---|
