Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 92/2016. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 92/2016 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 92/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCDA:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
SENTINȚA Nr. 92/2016
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. M. S.
Grefier: A. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei cu minori și de familie având ca obiect ordonanță președințială stabilire program vizitare minor, părți fiind reclamantul C. A.-C. și pârâta C. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 23.11.2015 sub nr. dosar de mai sus, reclamantul C. A.-C. a chemat în judecată pe pârâta C. C., solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună stabilirea unui program de legături personale provizoriu cu minorul C. D.-A., născut la data de 30.11.2012 în următoarea modalitate:
- în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta, de la ora 10:00 la ora 14:00, atât prin vizită la domiciliul minorului cât și prin luarea acestuia în locuința tatălui reclamant;
- în a doua și a patra săptămână din lună, de vinerea ora 14:00 până duminică ora 14:00, prin luarea minorului în locuința tatălui reclamant.
În motivarea cererii s-a arătat că în prezent părțile sunt în proces de divorț, în dosarul nr. 2160/2015 al acestei instanțe. Reclamantul a mai arătat că, deși a insistat de mai multe ori să îl vadă pe minorul rezultat în urma căsătoriei, C. D.-A., născut la 30.11.2012, pârâta l-a refuzat ori nu l-a lăsat să ia legătura cu minorul decât numai pentru scurt timp și numai în prezența sa.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 919 C.proc.civ.
În dovedirea cererii petentul a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat pe de o parte ca legăturile personale ale reclamantului cu copilul să se desfășoare fără ca minorul să fie luat de către reclamant la domiciliul său și numai în prezența pârâtei iar pe de altă parte, a mai solicitat următoarele:
- exercitarea autorității părintești asupra minorului să îi fie atribuită în exclusivitate pârâtei;
- locuința minorului să fie stabilită la mama sa, pârâtă în prezenta cauză;
- reclamantul să fie obligat la plata pensiei de întreținere către minor.
Reclamantul nu a depus întâmpinare la cererea reconvențională.
În cauză au fost încuviințate și administrate, probele cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială cu doi martori pentru fiecare parte.
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, pentru ca cererea de chemare în judecată pe calea ordonanței președințiale să fie admisibilă, trebuie să existe o aparență de drept în favoarea reclamantului, să existe urgență iar măsura luată să fie provizorie și să nu prejudece fondul. Prin „pipăirea fondului” așa cum s-au exprimat juriștii în doctrina de specialitate, se poate ajunge la lămurirea situației juridice deduse judecății într-o asemenea măsură încât să se justifice luarea unei măsuri provizorii, care să nu prejudicieze în mod definitiv pe niciuna dintre părți.
Raportat la dispozițiile legale amintite mai sus, instanța reține că cererea reclamantului îndeplinește condițiile de admisibilitate pentru ordonanța președințială și anume urgența, caracterul vremelnic al măsurii luate, neprejudecarea fondului și pericolul de a se produce un prejudiciu insurmontabil pentru reclamant.
Pe de altă parte, niciunul dintre capetele de cerere ce compun cererea reconvențională nu îndeplinește condițiile reproduse mai sus. Astfel, cererea de exercitare exclusivă a autorității părintești, chiar în măsura în care s-ar aprecia că este urgentă, ar prejudeca fondul. De asemenea, capetele de cerere privind stabilirea locuinței minorului la pârâtă și obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere nu prezintă un caracter urgent și ar prejudeca fondul problemei, urmând a fi astfel respinsă cererea reconvențională ca inadmisibilă. Avem în vedere și faptul că minorul locuiește în fapt la pârâtă și că din ansamblul probator reiese că acesta este întreținut corespunzător de către aceasta.
În litigiile cu minori, se va ține seama în primul rând de principiul interesului superior al copilului așa încât interesul părților va fi protejat în măsura în care nu contravine interesului minorului.
Conform art. 494 Cod civil: „Părinții sau reprezentanții legali ai copilului pot, numai în baza unor motive temeinice, să împiedice corespondența și legăturile personale ale copilului în vârstă de până la 14 ani. Neînțelegerile se soluționează de către instanța de tutelă, cu ascultarea copilului, în condițiile art. 264.”
Din întreg ansamblul probator reiese următoarea situație de fapt:
Părțile s-au căsătorit la data de 10.03.2012, urmând ca la data de 30.11.2012 să se nască în cadrul căsătoriei minorul C. D.-A.. În urma nașterii copilului, familia a plecat în fiecare an din viața copilului în vacanțe, atât în țară cât și în străinătate. Până la data judecării prezentului proces, pârâta nu a avut un loc de muncă, ocupându-se în schimb de buna creștere și educare a minorului, la domiciliu, alăptându-l în mod natural și oferindu-i toată afecțiunea de care are nevoie un nou-născut. Reclamantul s-a ocupat în mod exclusiv de întreținerea materială a familiei și a participat în mod activ la creșterea și educarea minorului.
De la data nașterii copilului au apărut însă și o . certuri între soți pe de o parte dar și între soți și părinți/socrii pe fondul tensiunilor legate de problema creșterii corecte a copilului, a modalității în care acesta este educat, hrănit etc. În acest sens, pârâta s-a manifestat adesea posesiv față de copil, manifestând un atașament exagerat față de acesta precum și o grijă excesivă față de sănătatea și creșterea conformă a copilului.
Aceste aspecte rezultă din declarațiile martorilor propuși de reclamant, C. D. – tatăl reclamantului, care a arătat că niciodată pârâta nu l-a lăsat pe soțul ei să se plimbe cu copilul singur sau să îl aducă la domiciliul bunicilor paterni, ferindu-l pe copil de aceștia cu fiecare ocazie. De asemenea, din declarația martorului O. N. reiese că pârâta manifesta adesea grijă exagerată față de jucăriile cu care se joacă copilul și în prezent nu îl lasă pe reclamant să își vadă copilul decât după îndelungi insistențe.
Pe de altă parte, aceleași aspecte reies și din mărturisirea pârâtei înseși, care arată că nu l-a lăsat pe copil la grădiniță întrucât nu a vrut să stea la cursuri fără ea și că s-a îmbolnăvit. Totodată, aceasta a mai arătat că a insistat pe lângă conducerea grădiniței și i-a fost permis să asiste la cursurile la care fiul ei participa în cadrul grădiniței. Instanța apreciază că pârâta își manifestă în mod nejustificat îngrijorarea chiar și de a-l lăsa pe minor cu tatăl său, considerând că aceste întâlniri sunt riscante pentru integritatea psihică și fizică a copilului.
În completarea celor de mai sus, mai ales din declarația martorei I. C., propusă de pârâtă, care se arată extrem de îngrijorată pentru soarta copilului, reiese că minorul este totalmente dependent de mama sa exprimându-se în sensul în care „minorul nu se duce nici la toaletă fără mamă”, „minorul este mai mult decât dependent de mama sa”. Aceeași martoră, deși nu vrea să sublinieze rolul exagerat pe care mama îl joacă în viața copilului, arată că minorului îi lipsește foarte mult afecțiunea tatălui, fiind foarte sensibil din această cauză și că pârâta încearcă să îl substituie pe cât posibil pe tată.
Toată aceasta îngrijorare excesivă față de îngrijirea strictă și conformă a copilului încă de la naștere a dat naștere unor conflicte latente care ulterior s-au manifestat în mod deschis între pârâtă și soțul ei pe de o parte și socrii ei pe de altă parte. Aceștia din urmă s-au arătat îngrijorați de faptul că pârâta nu îl lasă pe minor să iasă la plimbare cu tatăl său, nu îi lasă pe bunici să îl vadă decât în condiții foarte restrictive și își menține acest regim strict de creștere a copilului prin care îl izolează în primul rând de membrii apropiați ai familiei dar și de societate în general.
Atașamentul minorului și dependența sa față de mamă vine așadar ca o consecință negativă a faptului că aceasta nu a dorit să împartă răspunderea creșterii copilului cu nicio altă persoană, nici măcar cu tatăl, preluându-și asupra sa toate prerogativele de părinte și excluzând în mod deliberat din viața copilului pe oricine ar fi încălcat regulile stricte impuse de aceasta. Această conduită a pârâtei a condus-o chiar și pe aceasta la epuizare psihică, fiind nevoită să consulte un psiholog pentru a discuta despre intervenția unui .. O altă consecință negativă a acestei stări de fapt a fost manifestarea nervoasă din ce în ce mai agresivă a reclamantului față de pârâtă. Acesta pe de o parte a început să se îndepărteze de copil, dat fiind că pârâta nu îi permitea să aibă legături cu minorul decât în prezența sa și în condiții de libertate restrânsă iar pe de altă parte s-a manifestat agresiv verbal la adresa pârâtei chiar în prezența minorului.
La acest moment, instanța apreciază că minorul este privat pe nedrept de a avea legături reale cu tatăl său, legături care i-ar oferi un echilibru psihic necesar la această vârstă. Deși influența pozitivă a tatălui în viața copilului, cităm totuși o parte dintr-un studiu psihiatric efectuat recent un grup de medici și publicat în jurnalul de specialitate medicală Cerebral Cortex: „lipsa influenței educative a unui tată, în perioada copilăriei, poate duce la dezvoltarea unor tipare comportamentale defectuoase, a unor abilități sociale precare și poate genera chiar defecte neuronale”.
Instanța reține că legăturile dintre tată și copil nu se pot desfășura, dată fiind atitudinea pârâtei la acest moment, în mod real, în prezența acesteia, relaționarea fiind dramatic inhibată de starea tensionată dintre cei doi, de grija manifestată permanent de pârâtă care îi poate inspira și copilului o stare de teamă în relația cu tatăl său. Nu în ultimul rând, instanța reamintește principiul care ghidează soluționarea cauzelor cu minori, acela al protejării cu prioritate a interesului copilului, acesta având nevoie ca în mod periodic și efectiv să aibă momente de relaționare cu tatăl său. Întârzierea acestor relații poate produce o ruptură definitivă dintre tată și copil dat fiind că la această vârstă copiii se obișnuiesc cu o anumită stare de fapt ce se va sedimenta cu timpul și va fi dificil sau imposibil de reevaluat.
Instanța va reține că nu s-a făcut de către apărare dovada unui comportament denaturat al reclamantului care să poată crea o stare de risc pentru copil. Programul de vizitare va fi modificat de instanță corespunzător cu declarațiile pârâtei care a arătat că minorul doarme în fiecare după-amiază aprox. între orele 13:00-15:00.
Față de cele expuse, urmează a admite cererea de chemare în judecată, modificând corespunzător programul de vizitare propus în acord cu programul de somn al minorului, în interesul superior al acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. A.-C., domiciliat în Curtea de Argeș, ., ., CNP_, împotriva pârâtei C. C., domiciliată în Curtea de Argeș, .. A10, ., ., CNP_.
Stabilește un program de legături personale provizoriu cu minorul C. D.-A., născut la data de 30.11.2012 în următoarea modalitate:
- în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta, de la ora 09:00 la ora 13:00, atât prin vizită la domiciliul minorului cât și prin luarea acestuia în locuința tatălui reclamant, la alegerea acestuia;
- în a doua și a patra săptămână din lună, de vinerea ora 16:00 până duminică ora 19:00, prin luarea minorului în custodia tatălui reclamant.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamant.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta C. C. împotriva reclamantului C. A.-C. ca inadmisibilă.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 ianuarie 2016.
Președinte, O. M. S. | ||
Grefier, A. F. |
Red.: O.M.S.
4 ex./ 26 ianuarie 2016
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 158/2016. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
