Rezoluţiune contract. Sentința nr. 213/2016. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 213/2016 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 213/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._ rezoluțiune contract
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 213
Ședința publică de la 15 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. C. I.
Grefier N. R.
Pe rol fiind judecarea cererii având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub numărul 1978/2009 de B.N.P. G. A..
Părțile în proces sunt: reclamanții D. E. M. și D. C. F. și pârâta T. (fostă D.) I.-C..
Dezbaterile asupra fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească.
INSTANȚA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș sub nr._ /30 septembrie 2015, reclamanții D. M. și D. F., au chemat în judecată pe pârâta T. I. C. (fostă D.), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1978/27 mai 2009 la B.N.P. G. A., cu consecința repunerii părților în situația anterioară respectiv ca reclamanții să redevină proprietarii imobilelor ce fac obiectul respectivului contract, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 1978/27.05.2009 de BNP G. A. încheiat între părți și fiul lor D. M. E.-C., a înstrăinat terenul în suprafață de 504 mp. și camera cu nr. 2 în suprafață d 13,17 mp., având cod unitate individuală 684C1-U2 situată la parterul construcției C 1 în suprafață de 32 mp., construcție situată pe terenul descris mai sus în schimbul întreținerii lor. Potrivit contractului încheiat fiul său avea obligația să îi îngrijească cu cele necesare traiului, pe toată durata vieții sale, iar la deces să le facă obiceiurile creștinești potrivit cu datina locurilor sale.
La data încheierii contractului fiul său era căsătorit cu pârâta D. I.-C. (actuală T.), așa cum rezultă și din conținutul contractului de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă 393/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul_, rămasă definitivă prin neapelare, s-a desfăcut căsătoria soților D. I.-C. și D. E.-C.. De la acea dată niciunul din soți nu le-au mai acordat întreținere.
La data de 22.03.2015 a decedat fiul său D. E.-C., adică debitorul obligației de întreținere. Acesta nu are alți moștenitori întrucât nu a avut descendenți sau frați, iar fosta lor noră s-a recăsătorit și, așa cum rezultă din contractul de mandat autentificat sub nr. 1335/26.05.2015, aceasta este de acord cu rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificată sub nr._/27.05.2009. Arată instanței că imobilele sunt înscrise în cartea funciară, aspect ce rezultă din contractul de vânzare - cumpărare cu clauza de întreținere, cât și din extrasul de carte funciară.
La cerere au fost anexate în copie conformă: CI reclamant, contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1978/27 mai 2009 la B.N.P. G. A., certificat deces D. E. C., sentința civilă nr. 393/15 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 352/2014, contract de mandat, adeverință de rol, extras de carte funciară.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 2254, art. 2257 și art. 2263 din Codul civil.
Pârâta nu a formulat întâmpinare însă s-a prezentat la primul termen de judecată, având o poziție oscilană, initial afirmând că este de acord cu acțiunea iar în cadrul administrării probei cu interogatoriu a arătat că nu este de acord cu acțiunea.
Analizând probele și actele din dosar instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legea de drept substanțial aplicabilă în cauză instanța reține că este Codul civil din 1864 având în vedere că, pe de o parte contractul care se dorește desființat a fost încheiat în anul 2009, iar pe de altă parte și disp. art. 6 din Codul Civil în vigoare care prevede: ”Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Referitor la legea procesual civilă instanța constată că este aplicabil codul de procedură civilă în vigoare având în vedere că crearea de chemare în judecată a fost introdusă după ., respectiv data de 30 septembrie 2015, raportat și la disp. art. 24 din cod care prevede că: ”Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
În ceea ce privește situația de fapt instanța reține că, la data de 27 mai 2009 între reclamanți și fiul acestora D. E. C., decedat la data de 22 martie 2015 (conf. certificatului de deces de la fila 8), a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 1978/27 mai 2009 la B.N.P. G. A., contract prin care s-a prevăzut că se vinde cu data încheierii contractului, liber de orice sarcini, un imobil teren cu construcția aferentă intabulate în cartea funciară, iar obligația cumpărătorului a fost de a acorda întreținere îngrijire cu toate cele necesare traiului pe toată durata vieții reclamanților, contract în care pârâta nu figurează cu nicio calitate, neavând drepturi sau obligații și nesemnându-l, însă se face o sigură precizare în respectivul contract și anume că D. E. C. este căsătorit cu pârâta, ceea ce face ca pârâta să aibe interes și calitate în prezenta cauză raportat la disp. art 30 din Codul familiei, în vigoare la data încheierii contractului.
D. E. C. și pârâta T. I. C. au divorțat conf. sentinței civile nr. 393/15 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 352/2014 (filele 10 – 12).
Debirentierul D. E. C., a decedat la data de 22 martie 2015 așa cum rezultă din certificatul de deces . nr._ (fila 8).
În ceea ce privește limitele învestirii instanței prin acțiunea formulată în cauză, se reține că obiectul cererii de chemare în judecată este desființarea contractului de vânzare - cumpărare (cu clauză de întreținere) autentificat sub nr. 1978/27 mai 2009 la B.N.P. G. A. pentru imposibilitatea obiectivă de executare a acestuia, decurgând din decesul debitorului obligat la prestarea întreținerii conform convenției, autorul pârâtei.
Potrivit art. 1094 C. civ. din 1864: ”obligația de a face nu se poate achita de altă persoană în contra voinței creditorului, când acesta are interes ca debitorul s-o îndeplinească.”
per a contrario, dacă creditorii întreținerii acceptau, iar membrii familiei debitorului aflat în imposibilitate obiectivă de a presta efectiv și personal întreținerea înțeleg să execute ei obligația (în speță pârâta), desființarea contractului pentru imposibilitatea fortuită de executare este împiedicată, reținându-se din probele administrate că, în mod evident, interesul creditorilor obligației de întreținere era de a primi în continuare această întreținere, chiar prin cererea introductivă de instanță au arătat că acest lucru nu mai poate fi făcut întrucât pârâta s-a recăsătorit chiar înaintea decesului fostului sot, debirentierul obligației de întreținere.
Potrivit dispozițiilor art. 969 - 970 C. civ. din 1864: ”convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință” precum și dispozițiile art. 1156 alin. (4) C. civ. din 1864, privind stingerea obligației ca urmare a intervenirii unei cauze neimputabile debitorului ce face imposibilă executarea, s-ar putea aprecia, la prima vedere, că în speță doar obligația de întreținere asumată prin contract s-ar stinge conform acestui text legal, fără a avea loc desființarea contractului, al cărui risc va fi suportat, definitiv, de creditorii obligației.
Însă, instanța constată că în această cauză, aplicarea principiului obligativității contractului legal încheiat, fundamentat pe prevederile art. 969 C. civ. din 1864, trebuie analizat în speță prin prisma caracteristicilor contractului de întreținere.
Neavând o reglementare proprie în vechiul cod civil, fiind deci un contract nenumit, permis de lege în virtutea principiului libertății contractuale, contractului de întreținere i se aplică regulile generale din materia actului juridic, luându-se în considerare trăsăturile specifice ale acestei convenții, examinate pe larg în doctrină și jurisprudență.
Este cunoscut că dreptul la întreținere este un drept personal și, ca atare, netransmisibil prin succesiune, moștenitorii neputând solicita ca prestația să continue în persoana lor sau ca prestația neefectuată în timpul vieții beneficiarului să fie executată în persoana lor.
Evident este și faptul că obligația corelativă are ca obiect o prestație contractată intuitu personae, debitorul fiind obligat personal să o execute, neputând presta întreținerea nicio altă persoană în contra voinței creditorului (fiind incidente, dispozițiile art. 1094 C. civ., potrivit cu care obligația de a face nu se poate achita de altă persoană în contra voinței creditorului, când acesta are interes ca debitorul s-o îndeplinească).
Or, caracterul intuitu personae al unui contract este determinat întotdeauna de împrejurarea că respectivul act juridic bilateral se încheie în considerarea unei anumite persoane, ale cărei calități sunt esențiale în desfășurarea raporturilor juridice dintre părți bazate pe acea convenție, iar dacă intervine decesul acelei persoane, forța obligatorie a contractului încetează, astfel încât efectele contractului nu se transmit la moștenitorii celui decedat, printre care și pârâta din cauză.
În contractul de întreținere, asumarea de către creditorul întreținerii a obligației de a transmite către întreținător dreptul de proprietate asupra unui bun se face în considerarea obligației de întreținere pe care acesta din urmă și-a asumat-o, astfel încât, în situația decesului între-ținătorului (survenit anterior morții creditorului întreținerii), contractul nu își mai poate produce efectele specifice.
Suntem deci în prezența unui caz de desființare a convenției, desființare provocată de imposibilitatea prestării întreținerii pe întreaga durată a vieții beneficiarului prestației așa cum este și cazul de față unde se specifică clar în contract: ”pe toată durata vieții noastre”.
Deși în literatura juridică se afirmă că obligația de întreținere trebuie considerată indivizibilă pasiv, chiar dacă nu avem de-a face cu o pluralitate de debitori, deoarece, în cazul morții singurului debitor contractant, moștenitorii lui vor putea fi obligați pentru tot, în conformitate cu prevederile art. 1063 și art. 1065 C. civ., această situație se poate regăsi numai dacă creditorul întreținerii acceptă, iar ei înțeleg să execute obligația pentru a împiedica desființarea contractului din cauza neexecutării fortuite a întreținerii de către debitorul inițial obligat intuitu personae, ceea ce nu este cazul de față.
Prin urmare, preluarea obligației de întreținere de către succesorii debitorului întreținerii nu se poate realiza decât cu acordul neîndoielnic al beneficiarului întreținerii, iar, în lipsa acestei acceptări, contractul se desființează, fundamentul acestei disoluții a convenției neimplicând culpa debitorului întreținerii ori a succesorilor acestuia (nefiind incidență în cazul analizat sancțiunea rezoluțiunii conform art. 1020 - 1021 C. civ.), ci o imposibilitate a executării în condițiile convenite din cauza unui motiv neimputabil debitorului, ce determină neexecutarea - cu caracter definitiv - a obligației principale.
Prin urmare, cât timp nu s-a reținut că după moartea întreținătorului creditorii întreținerii au acceptat efectiv prestarea acesteia de către pârâtă, nu se poate constata că a intervenit o transmisiune consimțită de creditor a obligației de întreținere care să salveze contractul.
Nici împrejurarea că întreținerea a fost prestată de debitorul contractului o lungă perioadă de timp (timp de 6 ani) nu are relevanță asupra cauzei de desființare a contractului ce face obiectul acțiunii, neputând constitui un impediment din această perspectivă.
Rezultă deci că, în cazul imposibilității de executare, contractul de întreținere devenind inapt să-și producă efectele specifice, conform celor arătate anterior, trebuie aplicată teoria riscului contractual așa cum a fost cristalizată de practica judiciară, ce presupune suportarea riscului de către debitorul obligației imposibil de executat, în speță debitorul întreținerii, care nu mai poate păstra în patrimoniul său și, prin urmare, nici transmite către succesorii lui bunul primit.
Pentru toate aceste motive, instanța urmează să admită acțiunea reclamanților D. M. și D. F. în contradictoriu cu pârâta T. I. C. (fostă D.) și, pe cale de consecință, să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1978/27 mai 2009 la B.N.P. G. A., să repună părțile în situația anterioară încheierii contractului, în sensul că bunurile care au făcut obiectul contractului se întorc în patrimoniul reclamanților și să ia act de faptul că reclamanții nu au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea reclamanților D. M., CNP_ și D. F., CNP_, ambii domiciliați în comuna Mălureni, ., în contradictoriu cu pârâta T. I. C. (fostă D.), CNP_, domiciliată în comuna Mălureni, ., județul Argeș.
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1978/27 mai 2009 la B.N.P. G. A..
Repune părțile în situația anterioară încheierii contractului, în sensul că bunurile care au făcut obiectul contractului se întorc în patrimoniul reclamanților.
Ia act de faptul că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
B. C. I. N. R.
Red. Jud. B.C.I./N.R
Tehnored. A.D.
5 ex./18 februarie 2016
.>
- reclamanți-2 ex.
- pârâtă-1 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 234/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 81/2016.... → |
|---|
