Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 851/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 851/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1705/220/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 851
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află soluționarea amânării de pronunțare în cauza civilă formulată de reclamanta S. DE C. CONSUMCOOP F. CIACOVA în contradictoriu cu pârâtul J. T., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când instanța a amânat pronunțarea la 03 iunie 2015 pentru a da posibilitatea părților din proces să depună la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ reclamanta S. de C. Consumcoop F. Ciacova a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul J. T., constatarea nulității absolute a procesului verbal de vânzare-cumpărare din data de 10.03.2004 cu privire la imobilul situat în Ciacova, .. 40, jud. T., înscris în CF_ Ciacova, având nr. top. 52/2, invocând, în principal, lipsa consimțământului și cauza nelicită, iar în subsidiar pentru preț neserios, solicitând totodată și repunerea părților în situația anterioară.
În motivare reclamanta arătat că la data de 10.03.2004 președintele cooperativei de la acea dată și contabilul șef au încheiat cu pârâtul o promisiune de vânzare-cumpărare intitulată ”Proces verbal de vânzare-cumpărare” a imobilului situat în Ciacova, .. 40, jud. T..
Reclamanta, invocând art. 49 lit. g din Legea 109/1996 precum și art. 162 alin. 1 din aceeași lege, susține că acea promisiune de vânzare este lovită de nulitate absolută întrucât pentru încheierea acesteia a lipsit mandatul din partea organelor statutare ale Cooperativei, indicând în acest sens Biroul Executiv al Cooperativei ca fiind organ competent.
Mai arată reclamanta că procesul verbal de vânzare din data de 10.03.2004 nu este înregistrat în evidențele Cooperativei de C. Consumcoop F., iar în cuprinsul acesteia nu se prevede nici un fel de mandat sau procură ori hotărâre care să stea la baza unei încheieri valabile de vânzare-cumpărare.
Reclamanta mai arată că promisiunea de vânzare-cumpărare este de natură comercială, fapt pentru care, susține reclamanta, pârâtul ar fi trebuit să solicite semnatarilor promisiunii de vânzare-cumpărare procura sau mandatul acestora în vederea întocmirii unui act valabil, avându-se în vedere prevederile art. 396 Cod comercial.
În ceea ce privește cauza nelicită, reclamanta se raportează la prevederile art. 162 alin. 1 din Legea 109/1996 și art. 23 lit. h din Statutul Cooperativei de C. Consumcoop F. Ciacova, arătând că nu s-a obținut în prealabil acordul organelor statutare în vederea încheierii unei promisiuni de vânzare-cumpărare, încălcându-se astfel prevederile legale în materie, bunele moravuri și ordinea publică.
În fine, reclamanta susține că prețul cuprins în promisiunea de vânzare-cumpărare, respectiv 25.000 lei, este unul derizoriu, acesta fiind mult sub valoarea contabilă a imobilului și anume 53.200 lei, astfel cu reiese din Certificatul de atestare fiscală nr. 2180IT/11.12.2012.
Reclamanta a anexat cererii proces verbal de vânzare-cumpărare din data de 10.03.2004, extras CF nr._ Ciacova, certificat de atestare fiscală, extras din Statutul Cooperativei de C. Consumcoop F., delegație avocațială.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri precum și proba testimonială, indicând doi martori: N. I. și A. C. G..
Pârâtul J. T. a formulat întâmpinare prin care solită respingerea acțiunii ca nefondată.
În esență pârâtul arată că în data de 10.03.2004 a încheiat cu reclamanta un act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care i s-a vândut imobilul înscris în CF_ Ciacova, nr. top. 52/2 pentru prețul de_ lei vechi, preț achitat în totalitate.
Pârâtul arată că plata prețului s-a realizat în mai multe tranșe, dovadă fiind chitanțele depuse la dosar, urmând ca la final reclamanta să emită o factură pentru întreaga sumă plătită. În situația în care nu s-a emis respectiva factură, pârâtul nu s-a putut prezenta la notar în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Se mai arată în întâmpinare că de la data încheierii actului sub semnătură privată pârâtul a intrat în posesia imobilului.
Făcând referire la Decizia Civilă nr. 275/A/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul T., în dosarul_, pârâtul arată că procesul verbal de vânzare cumpărare este o promisiune de vânzare-cumpărare prin care reclamanta s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului, în condițiile în care prețul a fost achitat.
Pârâtul arată că reclamanta a refuzat îndeplinirea obligației de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului, aspect care rezultă inclusiv din formularea prezentei acțiuni.
În ceea ce privește lipsa mandatului special al organelor statutare ale reclamantei, pârâtul arată că nu i se poate opune acest fapt întrucât a acționat cu bună-credință, având convingerea clară că încheie contractul cu reprezentanții legali ai reclamantei. Buna-credință, susține pârâtul, reiese din faptul că a achitat în întregime prețul așteptând ca reclamanta să emită factura pentru vânzare, însă acest fapt nu s-a mai realizat.
De asemenea pârâtul arată că neînregistrarea procesului verbal de vânzare în evidențele contabile ale reclamantei nu îi este opozabilă, însă acest aspect este contrazis de chitanțele emise de către reclamantă pentru încasarea prețului, chitanțe care poartă ștampila reclamantei și semnătura celui care a încasat.
În replică la cele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, pârâtul arată că promisiunea de vânzare-cumpărare supusă discuției nu are caracter comercial ci unul civil, dat fiind faptul că obiectul acestei promisiuni vizează un imobil. Totodată pârâtul arată că actul sub semnătură privată îndeplinește condițiile de validitate ale unei convenții iar lipsa unei hotărâri a organelor de conducere ale reclamantei nu-i poate fi imputată. Mai mult, arată pârâtul, reclamanta a avut cunoștință de această, convenție și timp de 10 ani l-a lăsat să folosească imobilul fără ca în această perioadă să-i aducă la cunoștință aspecte cu privire la încălcarea dispozițiilor legale care reglementează vânzarea-cumpărarea.
În fine, în ceea ce privește prețul, pârâtul susține că acesta nu este unul derizoriu întrucât în anul 2004 reclamanta este cea care a stabilit atât cuantumul cât și modalitatea de plată.
Pârâtul a anexat întâmpinării chitanțe care atestă plata prețului, extras de carte funciară și Decizia Civilă nr. 275/A/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Raportat la întâmpinarea pârâtului, reclamanta a formulat note de ședință (f.66) prin care arată că nu se poate reține buna-credință a pârâtului dată fiind calitatea acestuia de administrator într-o societate comercială, postură din care ar fi trebuit să cunoască faptul că înstrăinarea unui imobil nu poate fi realizată decât în baza unui mandat special.
De asemenea reclamanta susține caracterul comercial al promisiunii de vânzare-cumpărare, arătând că scopul pentru care a fost achiziționat imobilul a fost unul comercial dat fiind faptul că în imobilul respectiv își are punctul de lucru o societate comercială al cărei acționar unic este pârâtul.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială, fiind audiați martorii A. G. și N. I..
Analizând documentele din dosar instanța reține următoarele:
La data de 10.03.2004 părțile prezentului dosar au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „Proces-verbal de vânzare-cumpărare” prin care Cooperativa de C. F. din Ciacova, în calitate de proprietar vinde pârâtului J. T., în calitate de cumpărător, imobilul înscris în CF 1100 Ciacova, cu nr. top. 52, situat în localitatea Ciacova, .>
Având în vedere că, deși actul mai sus invocat se referă la vânzarea unui imobil, dat fiind faptul că nu îndeplinește condițiile de formă cerute ad validitatem, respectiv forma autentică, respectivul proces-verbal nu poate determina un transfer de proprietate ci, potrivit principiului conversiei actelor juridice, îmbracă forma unui antecontract de vânzare-cumpărare, aspect constatat și stabilit în mod definitiv și prin Decizia Civilă nr. 275/A/03.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În consecință, instanța reține că la data de 10.03.2004 între reclamantă, în calitate de promitent vânzător și pârât în calitate de promitent cumpărător s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare prin care prima s-a obligat să vândă pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Ciacova (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1100 Ciacova) având număr top. 52/2. Odată cu încheierea antecontractului pârâtul a intrat în posesia terenului.
Printr-un antecontract de vânzare-cumpărare ambele părți se obligă ca în viitor să încheie contractul proiectat. Dacă una din părți refuză încheierea contractului, instanța, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și a reparării în natură a pagubelor, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, în baza art.1073 și 1077 C. civ., în vigoare la data încheierii contractului.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită constatarea nulității absolute a antecontractului, invocând într-o primă fază lipsa consimțământului, cauza nelicită iar mai apoi prețul derizoriu.
Analizând prima teză invocată de reclamantă, respectiv lipsa consimțământului, instanța constată că reclamanta face trimitere la texte de lege, respectiv Legea 109/1996, în vigoare la data încheierii „procesului verbal de vânzare-cumpărare”, referitoare la acte prin care se operează transferul dreptului de proprietate. Astfel, reclamanta susține că pentru încheierea actului supus dezbaterii nu a existat din partea cooperației nicio manifestare de voință în sensul legii și anume nicio hotărâre a Consiliului de Administrație, singurul abilitat de art. 49 lit. g din Legea 109/1996 să decidă cu privire la dobândirea sau înstrăinarea de bunuri.
În această privință instanța subliniază faptul că actul ce face obiectul prezentului demers judiciar este un antecontract de vânzare-cumpărare, act care, așa cum am arătat mai sus, nu are ca efect transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Ca atare instanța apreciază că pentru încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, chiar și a unui bun imobil aflat în patrimoniul cooperației nu era nevoie de aprobarea consiliului de administrație.
Cu toate acestea, analizând documentul supus dezbaterii, instanța constată că acesta a fost semnat din partea reclamantei de președintele societății cooperative și de contabilul șef, purtând și ștampila cooperației, așadar la semnarea antecontractului reclamanta a fost reprezentată legal. Din acest motiv nu se pune problema unui mandat special în ceea ce privește reprezentarea reclamantei la încheierea unor acte juridice, mandatul președintelui izvorând atât din Legea 109/1996 cât și din actele constitutive ale cooperativei.
Totodată, instanța reține, analizând declarațiile martorilor audiați, N. I. și A. G., că despre vânzarea imobilului s-a discutat la nivelul organelor de conducere. Astfel, martorul N. I. a declarat că decizia de vânzare a imobilului s-a luat în cadrul biroului executiv, întocmindu-se și un proces-verbal în acest sens.
Martorul A. G. a declarat că a participat, în calitate de contabil șef la o adunare generală în care s-a discutat despre acoperirea datoriilor societății, fiind delegat să gestioneze această situație președintele societății, acesta fiind împuternicit inclusiv să vândă unele imobile care se aflau în patrimoniul societății.
Un alt aspect pe care instanța îl are în vedere analizând consimțământul reclamantei la încheierea antecontractului îl reprezintă și faptul că aceasta a încasat prețul convenit fără nici o opoziție, eliberând chitanță pentru fiecare tranșă achitată, cedând posesia imobilului în discuție de la data încheierii antecontractului și până în prezent pârâtului. Totodată, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, la data preluării imobilului de către pârât acesta se afla în stare avansată de degradare. Cu toate că pârâtul a efectuat anumite lucrări de reparații, reclamanta nu a făcut dovada unor opoziții la astfel de lucrări. Cu alte cuvinte, din atitudinea și comportamentul reclamantei, determinate de încasarea prețului consemnat în antecontract, cedarea posesiei imobilul pârâtului pentru o perioadă de mai bine de 10 ani, lipsa de reacție a reclamantei la lucrările de reparații efectuate de pârât la imobilul în discuție, instanța reține că reclamanta a recunoscut un drept al pârâtului de a folosi imobilul ca un proprietar, recunoscând și asumându-și implicit și încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 10.03.2004.
În ceea ce privește cea de-a doua teză susținută de reclamantă, referitoare la cauza ilicită, instanța reține că potrivit art. 968 cod civil 1864, cauza este nelicită când este prohibită de lege, este contrară ordinii publice și bunelor moravuri.
Totodată, cauza actului civil a fost definită în doctrină ca fiind acel element care constă în obiectivul urmărit de părți la încheierea actului.
În speță, deși intenția părților a fost de vânzare respectiv cumpărare a imobilului înscris în CF_ Ciacova (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1100 Ciacova) având număr top. 52/2, am arătat mai sus că, dată fiind lipsa formei autentice a contractului, actul încheiat de părți are natura unui antecontract de vânzare-cumpărare. În acest sens, prin încheierea actului părțile au urmărit, pe de o parte încasarea prețului de către promitentul vânzător iar pe de altă parte, încheierea în viitor a unui contract de vânzare-cumpărare în forma prevăzută de lege, ambele obiective nefiind prohibite de lege.
Susținerile reclamantei în ceea ce privește cauza ilicită sunt nefondate întrucât, invocându-se lipsa acordului organelor de conducere statutare pentru încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța constată că argumentele reclamantei vizează în fapt tot lipsa consimțământului, or, așa cum am arătat mai sus, pe de o parte, neoperând un transfer al dreptului de proprietate nu era necesar un acord expres care să vizeze o vânzare efectivă, iar pe de altă parte, din probele analizate a rezultat că despre această tranzacție s-a discutat la nivelul organelor de conducere, întocmindu-se și înscrisuri în acest sens.
În fine, susținerile reclamantei cu privire la neseriozitatea prețului sunt de asemenea nefondate, având în vedere că suma de_ lei vechi nu era o sumă derizorie raportat la nivelul veniturilor anilor 2004-2005, iar pe de altă parte, raportat la condițiile concrete din prezenta speță, instanța are în vedere și declarațiile martorilor potrivit cărora la vremea respectivă un loc de casă în localitatea Ciacova se vindea cu un milion de lei vechi, iar imobilul din discuție, la data încheierii antecontractului se afla în stare avansată de degradare, aspect necontestat de reclamantă.
Pe de altă parte instanța apreciază ca fiind irelevante susținerile reclamantei cu privire la diferența dintre suma consemnată ca fiind preț al vânzării în antecontractul de vânzare-cumpărare și valoarea contabilă actuală a imobilului, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada valorii contabile a imobilului la data încheierii convenției, respectiv 10.03.2004.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei fapt pentru care o va respinge.
Întrucât reclamanta este partea care a căzut în pretenții, dată fiind culpa procesuală a acesteia, în temeiul art. 453 alin. 1 C., va fi obligată la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței nr. 108/22.12.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. de C. Consumcoop F. Ciacova, cu sediul în Ciacova, ., jud. T., cu sediul procesual ales la Cabinete de Avocat Asociate „P. și A.” din D., ., ., în contradictoriu cu pârâtul J. T., domiciliat în Ciacova, .. 57A, jud. T., cu domiciliul ales la avocat Noveanu F. A. din Timișoara, ., ., ..
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03 iunie 2015.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. D.I.H./IS- 02 Iulie 2015/4 ex./emis 2 .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1018/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 1058/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
