Plângere contravenţională. Sentința nr. 1018/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1018/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 342/220/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
OP 5271
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1018
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamantul P. O. – D. în contradictoriu cu pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat O. S., în reprezentarea reclamantului, și martorul S. D., lipsesc reclamantul și pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța procedează la audierea martorului, sub prestare de jurământ, declarația fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal, iar pe cale de consecință anularea sancțiunii principale a amenzii precum și a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
În subsidiar, solicită anularea în parte a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv anularea măsurii tehnico – administrative a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile.
Solicită instanței să constate că starea de fapt nu este cea reală și consideră că organul constatator nu a făcut dovada că lucrurile au stat conform celor menționate în procesul verbal. Mai mult, martorul audiat la acest termen a lămurit acest aspect. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._, reclamantul P. O. D. a solicitat instanței, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ emis în data de 17.02.2015 întocmit de IPJ T., iar în subsidiar anularea în parte a procesului verbal de contravenție de mai sus, în sensul anulării măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile.
În motivare, petentul arată că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu este reală. În fapt, arată reclamantul, a fost nevoit să vireze puțin la stânga pentru a ocoli o groapă mare aflată în carosabil, fără însă a părăsi banda pe care circula și fără ca toate roțile să ruleze pe contrasens. . fost efectuată doar cu roata din stânga față, iar din față nu venea nici un autovehicul, manevra fiind efectuată la o viteză foarte redusă.
Reclamantul mai arată că pentru a circula pe contrasens s-ar fi impus ca întreg autovehiculul, cu toate cele patru roți să se afle pe sensul opus, iar distanța parcursă să fie semnificativă.
Cu privire la solicitarea subsidiară, reclamantul arată că în procesul verbal nu se face nici o referire cu privire la suspendarea dreptului de a conduce, nefiind aplicată o astfel de sancțiune. Singura mențiune se face cu privire la măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere.
În probațiune, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială, sens in care, solicită încuviințarea audierii martorului S. D..
La plângere petentul a anexat copia procesului-verbal de contravenție și copia actului de identitate, dovada achitării taxei de timbru precum și adresa prin care IPJ T. – Serviciul Rutier - aduce la cunoștința petentului faptul că i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
În drept cererea este întemeiată pe prevederile OG2/2001.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T. depune întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată și menținerea valabilității actului de constatare.
În temeiul art.223 alin 3 din codul de procedură civilă solicită judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune, intimata depune la dosar raportul agentului constatator, procesul-verbal de contravenție în original precum și o schiță de la locul desfășurării pretinsei fapte contravenționale..
Verificând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 17.02.2015, s-a dispus sancționarea petentului P. O. D. cu amendă contravențională în cuantum de 585 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 60 de zile, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 101 alin.3 lit. d din OUG 195/2002 rep, reținându-se în sarcina sa că în data de 17.02.2015, la ora 16:25 se deplasa cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Gătaia, . pentru limitarea vitezei, amplasată lângă trecerea de pietoni din fața liceului Teoretic Gătaia, circulând astfel pe sens opus fără a depăși regulamentar.
Împotriva procesului-verbal de contravenție petentul a formulat plângere contravențională în termen legal.
Procesul verbal contestat cuprinde datele agentului constatator și instituția din care face parte, data și locul încheierii procesului verbal, faptele reținute în sarcina petentului precum și încadrarea lor juridică. Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, cuprinzând datele personale și semnătura acestuia.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că potrivit art. 101 alin.3 lit. d din OUG 195/2002 rep., constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire
Prin plângerea contravențională petentul a contestat starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție.
Audiat fiind în ședință publică martorul S. D., persoană care se afla împreună cu petentul în autoturismul condus de acesta, a declarat că în apropierea denivelării de limitare a vitezei petentul a ocolit o groapă aflată în carosabil iar ulterior a trecut cu mașina peste respectiva denivelare. Martorul mai arată că există posibilitatea ca petentul să fi intrat pe contrasens, însă nu cu toate cele patru roți ale autoturismului ci doar cu roata din față stânga. În acest sens, martorul arată că schița depusă de intimat si care în opinia acestuia din urmă reprezintă desfășurarea faptei contravenționale, nu corespunde adevărului.
Intimatul a arătat atât în raportul agentului constatator cât și în întâmpinare că presupusa faptă contravențională a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator și nu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contravențiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzație în materie penală", în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului. O premisă contrară, în sensul ca natură "penală" are întreaga materie a contravențiilor, nefiind de conceput vreo distincție din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se lovește de cel puțin doua contraargumente.
Primul are în vedere însăși modalitatea de analiză a Curții Europene, care nu pornește niciodată - nici chiar în situațiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa că o anumita faptă contravențională reprezintă o acuzație în materie penală. Curtea procedează în mod necesar si invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecății, pentru clarificarea aplicabilității ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidenței garanțiilor instituite de acesta.
Aceasta analiză are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel și alții împotriva Olandei și Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea conținutului noțiunii autonome de "acuzație în materie penală ", necesară tocmai pentru a analiza realitățile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului național, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancțiunii.
În ceea ce privește primul criteriu, în dreptul intern conducerea unui autoturism cu încălcarea regulilor de circulație prev. de O.U.G.nr.195/2002 reprezintă o faptă contravențională și nu penală.
Însă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul național al statului în cauză are o valoare formală și relativă, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuată de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Rațiunea pentru care calificarea realizată de dreptul intern nu este una absolută este prezentată de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului și scopului art. 6, care garantează oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, dacă statelor le-ar fi permis să excludă din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contravenții.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativă a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încălcate prin săvârșirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adresează tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercițiul funcțiunii, avocaților ținuți să respecte solemnitatea ședinței de judecată ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generală și art. 6 sub aspect "penal " devine incident (hotărârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor condiții privind săvârșirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, șofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale răspunderii juridice, în măsura în care norma își păstrează caracterul de generală aplicare.
Verificând existenta acestui element în cauză, instanța constată că O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generală, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar rațiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei reținute în sarcina petentului o constituie protejarea siguranței pe drumurile publice.
Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate.
În cauză, sancțiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menită să acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicată ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În dreptul intern, după abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contravenționale în închisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevăd că sancțiunile contravenționale principale sunt avertismentul, amenda contravențională si prestarea unei activități în folosul comunității, iar amenda contravențională are caracter administrativ.
Fiind distinctă de eventualele prejudicii produse prin săvârșirea faptei, amenda contravențională este o sancțiune pecuniara principală, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancționator.
În aceste condiții, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei că o amendă, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura să înlăture de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
În prezenta cauza, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 585 lei, însă instanța are în vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparație care imprimă severitate sancțiunii aplicate petentului, cu atât mai mult cu cât petentului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile
Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeană pentru identificarea noțiunii autonome de "acuzație în materie penală" sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricăruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca excepție însă, abordarea cumulativa nu este exclusă atunci când analiza separată a celor două criterii nu a fost suficientă pentru excluderea oricărui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei (hotărârea Bendenoun împotriva Frantei).
Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanța apreciază că faptele imputate petentului în prezenta cauză reprezintă o "acuzație în materie penală".
Cu toate că instanța nu neagă faptul că pe parcursul deplasării există posibilitatea ca petentul să fi circulat pe contrasens, chiar și parțial, din probele administrate în cauză nu reiese cu certitudine acest aspect, or la pronunțarea unei „condamnări”, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției persoanei în cauză pe bază de probe sigure, certe. Întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe in ceea ce privește circulația petentului pe contrasens, în condițiile în care, pe de o parte, constatarea faptei reținute în sarcina petentului nu s-a realizat cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar pe de altă parte, martorul audiat declară că există posibilitatea ca autoturismul condus de petent să fi depășit marcajul continuu longitudinal doar cu roata din față stânga, fără ca acesta să circule pe contrasens, se impune a se da eficienta regulii potrivit căreia „orice îndoială este in favoarea acuzatului” ( in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflecta modul in care principiul aflării adevărului se regăsește in materia probațiunii. Ea se explica prin aceea ca, in măsura in care probele administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat sau pentru dovedirea unor condiții legale în funcție de care fapta să fie calificată contravenție conțin o informație îndoielnică in legătură cu fapta imputata, autoritățile judecătorești nu-si pot forma o convingere care să se constituie .>
Înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu își întemeieze convingerea, in hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza de probe decisive, complete, sigure, in măsura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecății).
Astfel, din probele administrate, instanța constată că starea de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal nu este dovedită. Din declarațiile martorului direct rezultă o altă stare de fapt, respectiv aceea că petentul nu a circulat pe contrasens, în condițiile în care nu a ocolit denivelările pentru limitarea de viteză, ci a ocolit o groapă aflată în asfalt in imediata vecinătate a unei astfel de denivelări.
În consecință, instanța apreciază că prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție a fost răsturnată, în sensul că starea de fapt consemnată în cuprinsul acestuia nu a fost dovedită, fapt pentru care va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 17.02.2015, ca netemeinic.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. O. D., cu domiciliul procedural ales la avocat S. O. din D., ., ., jud. T., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 17.02.2015, ca fiind netemeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 iunie 2015.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. DIH/I.S. - 21 Iulie 2015/4 ex./emis 2 .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1019/2015.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 851/2015.... → |
|---|
