Plângere contravenţională. Sentința nr. 479/2015. Judecătoria DETA

Sentința nr. 479/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 479/2015

Acesta nu este document finalizat

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D.

JUDEȚUL T.

.

operator de date cu caracter personal nr. 5271

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 479

Ședința publică din data de 16 aprilie 2015

Completul compus din

Președinte A. P. M.

Grefier F. V.

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis la data de 30.10.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul și martorul asistent Fűlöp Jenö, lipsește pârâtul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea martorului asistent Fűlöp Jenö, declarația acestuia fiind consemnată separat în scris și atașată la dosar (fila 47).

Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul M. G. solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost ea formulată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 06.11.2014, reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., a solicitat anularea procesului-verbal ., nr._ emis la data de 30.10.2014 și înlăturarea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat.

În motivare reclamantul a arătat că la data de 30.10.2014, în jurul orelor 0950, se afla la volanul autoturismului marca Skoda cu număr de înmatriculare_, pe care îl conducea pe DN 59, deplasându-se dinspre Reșița spre Timișoara, împreună cu el,în autoturism se mai afla și numitul Pastean D..

La ieșirea din Jebel, spre Timișoara, după ce a trecut de peste pârâul Timișul-mort, a depășit un autoturism care circula în fața sa, în aceiași direcție de mers, respectiv spre Timișoara, manevră de depășire ce a fost efectuată regulamentar, în zonă nefiind nici un indicator rutiere sau marcaj care să interzică efectuarea manevrei de depășire.

Reclamantul a menționat faptul că a efectuat manevra de depășire s-a asigurat corespunzător, a semnalizat intenția de a depăși după care a depășit acel autoturism care circula în fața sa, fără a incomoda circulația și fără a stânjeni alți participanți la traficul rutier.

După ce a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră i s-a solicitat atât documentele personale, cât și documentele autoturismului, și i s-a spus că a depășit neregulamentar, i-a explicat acestuia că manevra de depășire a fost efectuată regulamentar, însă nu s-a ținut cont de aceasta, fiindu-i încheiat procesul-verbal.

În momentul în care a fost oprit, a fost oprit și conducătorul auto pe care l-a depășit, agentul de poliție a avut o scurtă discuție cu acesta, după care a fost lăsat să își continue deplasare de către agentul de poliție, înainte de a completa procesul-verbal de contravenție.

S-a precizat faptul că, după modul în care a fost întocmit, nu a reușit să înțeleagă temeiul legal în baza căruia a fost sancționat, în conținutul său nu se înțelege clar articolul care prevede și articolul care sancționează, nu se înțelege clar nici locul în care a fost săvârșită fapta.

Reclamantul a considerat că agentul constatator nu a procedat corect la individualizarea sancțiunii contravenționale principale atunci când a stabilit valoarea amenzii întrucât nu a precizat câte puncte de amendă a aplicat.

Plângerea contravențională a fost întemeiată pe prevederile OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2002 și OG nr. 2/2001.

S-a solicitat judecarea și în lipsă.

În susținerea plângerii contravenționale au fost atașate: taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, procesul-verbal ., nr._ emis la data de 30.10.2014, cartea de identitate a reclamantului, dovada de circulație, planșe foto (filele 5-12).

Pârâtului i-au fost comunicate atât cererea de chemare în judecată precum și a actelor alăturate acesteia.

La data de 28.11.2014, la solicitarea instanței, Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier, a depus la dosar documentația care a stat la baza sancționării contravenționale a reclamantului (filele 20-22).

La data de 05.12.2014 pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T. a depus la dosar întâmpinare (filele 24-25) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.

În motivare pârâtul a apreciat că motivele învederate de către reclamant sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității, iar referitor la condițiile de fond a considerat că acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii aplicate.

S-a arătat că reclamantul s-a făcut vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul-verbal, fiind sancționat contravențional pentru săvârșire faptelor prevăzute de art. 120 aliniat 1 litera „h” și „i” din HG nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de Aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002.

Față de motivele acțiunii, pârâtul, în primul rând, a susținut și a solicitat a se avea în vedere faptul că abaterea săvârșită de către reclamant a fost constatată la fața locului personal de către agentul de poliție care a fost legal abilitat în acest sens, acesta percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri (ex propriis sensibus).

S-a solicitat a se poate observa faptul că legislația conferă putere actelor întocmite de către un agent aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, a mai menționat pârâtul.

Procesul-verbal de contravenție fiind un act întocmit de un agent în exercițiul funcțiunii, pârâtul a solicitat recunoașterea valorii probatorii a acestui înscris care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma ,,ad validitatem" cu respectarea condițiilor de forma și fond în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.

Conform art. 315 aliniat 2 Cod procedură civilă se opune la audierea ca martori a persoanelor care sunt rude cu reclamantul sau au interes în cauză și totodată se opune administrării în cauză a probelor cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.

În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 223 aliniat 3 coroborat cu art. 411 aliniat 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea și în lipsă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martori (filele 37, 47).

La termenul din data de 16.04.2015 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise (fila 48), prin care a solicitat anularea procesului-verbal ., nr._ emis la data de 30.10.2014 și înlăturarea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat, și practică judiciară și jurisprudență (filele 49-54).

În motivare a arătat că, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate de fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare.

S-a mai menționat că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de dovadă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ emis la data de 30.10.2014, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.100 alin.3 lit. e din OUG nr195/2002 .

S-a reținut în sarcina petentului ca în data de 30.10.2014 la ora 9:50 pe DN 59 km 22+800 m a condus auto marca SKODA cu nr._ și a depășit neregulamentar auto cu nr. TM 34 mEXîn zona de incidență a indicatorului depășirea interzisă, încălcând totodată marcajul continuu ce desparte cele două sensuri.

Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, plângere.

Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de către acesta, iar obiecțiunile pententului, consemnate, au fost că nu este de acord cu cele menționate .Procesul verbal este semnat și de către conducătorul auto care a fost depășit de către petent, F. I. .

Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecarea caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.

În cauză, nerespectarea regulilor privind depășirea reprezintă o faptă contravențională și nu penală. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 360 lei ,dar și prin reținere permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile . Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind depășirea poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.

Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.

Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convențiea Europeană.

Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.

Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002 este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a-II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce o perioadă de 30 zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

e) nerespectarea regulilor privind depășirea.

Totodată, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.120 lit. i) din H 1391/2006, conform cărora: se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

La termenul din 16.04.2015 s-a audiat martorul P. D., propus de către petent, persoană care declară că a fost cu petentul în autoturism in data de 30.10.2014 și se îndreptau dinspre Reșița înspre Timișoara, iar la ieșirea din Jebel după pod, petentul s-a angajat într-o depășire a unui camion, depășirea fiind regulamentară .

Martorul F. I., conducătorul autocamionului cu nr._ care a fost depășit de către petent declară că în data de 30.10.2014 se deplasa cu autocamionul dinspre Voiteg spre Timișoara, iar la ieșirea din Jebel, imediat după pod, fiind încă marcajul liniei continue, a fost depășit de un autoturism de culoarea roșie, care s-a angajat în depășire pe linie continuă și a revenit pe sensul de mers pe linia discontinuă, în spate circulând un autoturism al poliției rutiere care l-a oprit pe conducătorul care a efectuat depășirea..

Instanța nu va da eficiență declarației martorului P. D. apreciind că susținerea acestuia nu se coroborează cu probatoriul administrat, apreciind-o ca fiind subiectivă, pe când declarația martorului F. I., conducătorul autocamionului cu nr._ care a fost depășit de către petent confirmând situația de fapt reținută în procesul verbal contestat și aceasta pentru că martorul precizează cu exactitate faptul că dumnealui a fost depășit de către petent în data de 30.10.2014 la ieșirea din Jebel, imediat după pod, petentul angajându-se în depășire pe linie continuă și revenind pe sensul de mers pe linia discontinuă..

Potrivit art. 45 alin. 1 din OUg 195/2002 depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial. Cu alte cuvinte manevra de depășire presupune trei faze și anume ieșirea de pe banda de circulație în care s-a aflat vehiculul inițial, rularea în paralel, pe contrasens, cu o viteză mai mare față de vehiculul depășit și revenirea pe sensul de mers inițial. Astfel, având în vedere că legea sancționează contravențional nerespectarea regulilor privind depășirea, fără a distinge, instanța reține că pentru efectuarea manevrei de depășire, în toate cele trei faze mai sus amintite, trebuie respectate dispozițiile legale. Dar, din probele administrate rezultă că petentul nu a respectat dispozițiile legale privind depășirea în faza de ieșire de pe banda de circulație în care s-a aflat vehiculul inițial.

Întrucât procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada deplină a celor înscrise în acesta deoarece O.G nr.2/2001 nu arată în mod expres care este forța probatorie a acestuia ,dar CEDO, analizând plângeri formulate de persoane care, fiind sancționate contravențional, au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art.6 din Convenție prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text a statuat că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația statelor semnatare ale Convenției nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art.6 din Convenție. Curtea a concluzionat că acuzația adusă contravenientului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contarvențională desfășurată în fața instanței revine în primul rând organului constatator și nu petentului ( cauza A. contra României).

În această situație, instanța va reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002.

În consecință, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată- amenda în cuantum de 360 lei ( echivalentul a 4 puncte-amendă, sancțiunea minimă prevăzută în clasa a-II-a de sancțiuni, conformart. 98 alin.4 lit.b din OUG nr. 195/2002 ) și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, agentul constatator a aplicat corect dispozițiile legale și a individualizat corect sancțiunea, fiind avute în vedere prevederile art. 180 al. 1 din HG 1391/2006, care menționează că procesul-verbal de contravenție cuprinde, printre altele, în mod obligatoriu, sancțiunea contravențională aplicată și/sau măsura tehnico-adminsitrativă dispusă.

Instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit de agentul constatator potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 A din HG 1391/2006, în cuprinsul acestuia fiind menționată inclusiv măsura tehnico-administrativă luată de agentul constatator, totodată emițându-se dovada de reținere cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile ( fila 8).

Deasemenea ,au fost avute în vedere prevederile art. 210 al. 1 din HG 1391/2006, potrivit cărora „în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, se eliberează o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, iar sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii”, stabilind astfel cum se aplică, în concret, pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

Fată de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive

În numele legii

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de reclamantul M. G. având CNP_ cu domiciliul în Reșița, ., județul C.-S., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T. cu sediul în Timișoara, .. 46, județul T., pentru anularea procesului-verbal ., nr._ emis la data de 30.10.2014.

Menține procesul-verbal ., nr._ emis la data de 30.10.2014 ca fiind legal și temeinic.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..

Pronunțată în ședința publică, azi, 16 aprilie 2015.

Președinte Grefier

A. P. M. F. V.

Redactat APM 4.05.2015.

Tehnoredactat FV 4.05.2015

4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 479/2015. Judecătoria DETA