Plângere contravenţională. Sentința nr. 915/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 915/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 4542/325/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 915
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamantul S. A.-G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis la data de 15.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, din oficiu, față de prevederile art.159 indice 1 alin.4 Cod procedură civilă, instanța își verifică competența generală, materială și teritorială și constată că este competentă în raport de aceste criterii față de prevederile art.32 din OG nr.2/2001. Prin acest text de lege se stabilește competența de soluționare a plângerilor contravenționale care este atribuită judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenție.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și cu înregistrarea video.
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 08.05.2015, ca urmare a declinării conform sentinței civile nr. 5620/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ , reclamantul S. A.-G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., a solicitat în principal anularea procesului verbal de contravenție . nr._/15.02.2015 iar în subsidiar, menținerea cuantumului amenzii și anularea măsurii suspendării dreptului de a conduce.
În motivarea acțiunii petentul a arătat că, în data de 15.02.2015 i s-a întocmit procesul verbal de contravenție mai sus menționat întrucât ar fi fost surprins de aparatul radar în timp ce efectua manevra de depășire neregulamentară, încălcând marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers, în zona de acțiune a indicatorului „ Depășirea interzisă”.
Petentul a învederat faptul că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de sancționare nu corespund realității întrucât a circulat regulamentar, în sensul că a efectuat manevra regulamentar în locul unde a fost permis neexistând restricții prin indicatoare și nici marcaje, aspect ce l-a relatat și polițistului.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, art. 6 și 7 din CEDO.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție contestat, în original, chitanța nr._ din data de 17.02.2015, dovada . nr._ din data de 15.02.2015, în copie.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepție necompetența teritorială a Judecătoriei Timișoara raportat la locul săvârșirii contravenției, respectiv afara localității D., județul T. iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002.
Conform art. 315 aliniat 2 Cod procedură civilă se opune la audierea ca martori a persoanelor care sunt rude cu reclamantul sau au interes în cauză și totodată se opune administrării în cauză a probelor cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 223 aliniat 3 coroborat cu art. 411 aliniat 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea și în lipsă.
În probațiune a fost depusă documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv, raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologică nr._/24.03.2014, atestat operator radar nr. 22/24.03.2010, CD.
La termenul din data de 10.04.2015 instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată de către intimat prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5620/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, s-a dispus competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de reclamantul S. A.-G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis la data de 15.02.2015, în favoarea Judecătoriei D..
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria D. la data de 08.05.2015 sub nr._ .
Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 11.06.2015, prin rezoluția din data de 11.05.2015.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal . nr._/15.02.2015, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.100 alin.3 lit. e din OUG nr195/2002 .
S-a reținut în sarcina petentului ca în data de 15.02.2015 la ora 10:43 pe DN 59 km 46+300 m a condus auto marca Mercedes cu nr._ și a depășit neregulamentar auto cu nr._ în zona de incidență a indicatorului depășirea interzisă, încălcând totodată marcajul continuu ce desparte cele două sensuri.
Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, plângere.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de către acesta.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind depășirea reprezintă o faptă contravențională și nu penală. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 390 lei ,dar și prin suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind depășirea poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.
Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convențiea Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002 este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a-II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce o perioadă de 30 zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Totodată, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.120 lit. i) din H 1391/2006, conform cărora: se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
La termenul din 16.04.2015 s-a audiat martorul P. D., propus de către petent, persoană care declară că a fost cu petentul în autoturism in data de 30.10.2014 și se îndreptau dinspre Reșița înspre Timișoara, iar la ieșirea din Jebel după pod, petentul s-a angajat într-o depășire a unui camion, depășirea fiind regulamentară .
Potrivit art. 45 alin. 1 din OUg 195/2002 depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial. Cu alte cuvinte manevra de depășire presupune trei faze și anume ieșirea de pe banda de circulație în care s-a aflat vehiculul inițial, rularea în paralel, pe contrasens, cu o viteză mai mare față de vehiculul depășit și revenirea pe sensul de mers inițial. Astfel, având în vedere că legea sancționează contravențional nerespectarea regulilor privind depășirea, fără a distinge, instanța reține că pentru efectuarea manevrei de depășire, în toate cele trei faze mai sus amintite, trebuie respectate dispozițiile legale.
Dar, din probele administrate, respectiv din înregistrarea video efectuată cu aparatul radar montat pe auto cu nr. MAI_, rezultă că petentul nu a respectat dispozițiile legale privind depășirea în toate cele trei faze, petentul, la volanul auto cu nr._ a depășit neregulamentar auto cu nr._ care circula în fața sa în zona de incidență a indicatorului depășirea interzisă, încălcând totodată marcajul continuu ce desparte cele două sensuri atât în faza de ieșire de pe banda de circulație, rulând în paralel, pe contrasens și revenind pe sensul de mers inițial tot cu încălcarea marcajului continuu .
Întrucât procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada deplină a celor înscrise în acesta deoarece O.G nr.2/2001 nu arată în mod expres care este forța probatorie a acestuia ,dar CEDO, analizând plângeri formulate de persoane care, fiind sancționate contravențional, au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art.6 din Convenție prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text a statuat că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația statelor semnatare ale Convenției nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art.6 din Convenție. Curtea a concluzionat că acuzația adusă contravenientului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contarvențională desfășurată în fața instanței revine în primul rând organului constatator și nu petentului ( cauza A. contra României).
În această situație, instanța va reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002.
În consecință, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată- amenda în cuantum de 360 lei ( echivalentul a 4 puncte-amendă, sancțiunea minimă prevăzută în clasa a-II-a de sancțiuni, conformart. 98 alin.4 lit.b din OUG nr. 195/2002 ) și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, agentul constatator a aplicat corect dispozițiile legale și a individualizat corect sancțiunea, fiind avute în vedere prevederile art. 180 al. 1 din HG 1391/2006, care menționează că procesul-verbal de contravenție cuprinde, printre altele, în mod obligatoriu, sancțiunea contravențională aplicată și/sau măsura tehnico-adminsitrativă dispusă.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit de agentul constatator potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 A din HG 1391/2006, în cuprinsul acestuia fiind menționată inclusiv măsura tehnico-administrativă luată de agentul constatator, totodată emițându-se dovada de reținere cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile ( fila 8).
Deasemenea ,au fost avute în vedere prevederile art. 210 al. 1 din HG 1391/2006, potrivit cărora „în situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, se eliberează o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, iar sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii”, stabilind astfel cum se aplică, în concret, pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Fată de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de reclamantul S. A.-G. având CNP_ cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., etaj II, ., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T. cu sediul în Timișoara, .. 44-46, județul T., pentru anularea procesului-verbal ., nr._ emis la data de 15.02.2015.
Menține procesul-verbal . nr._ emis la data de 15.02.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 iunie 2015.
Președinte Grefier
A. P. M. F. V.
Redactat APM 25.06.2015.
Tehnoredactat FV 25.06.2015.
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cereri. Sentința nr. 1026/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
