Uzucapiune. Sentința nr. 817/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 817/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 592/220/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 817
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanții C. M. și C. B. - E. în contradictoriu cu pârâții B. P. și B. E., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. O., în reprezentarea reclamanților, avocat Iunacico Angelco, în calitate de curator special pentru pârâți, și martorii K. I., K. A., lipsesc reclamanții și pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se procedează la audierea martorilor, sub prestare de jurământ, declarațiile fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat Iunacico Angelco, în calitate de curator special, arată că nu se opune admiterii acțiunii în situația în care instanța constată că acțiunea reclamanților este temeinică și legală..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ din 15 mai 2014, reclamanții C. M. și C. B. –E. au chemat în judecată, personal la interogatoriu, pe pârâții B. P. și B. E. pentru ca instanța, pe baza probelor administrate, să dispună: constatarea faptului că au dobândit (prin joncțiunea posesiilor cu aceea a autorilor) prin uzucapiunea de 30 de ani, prevăzută de art. 1890 din Codul Civil Român decretat la 26 noiembrie 1864, dreptul de proprietate asupra imobilului evidențiat în CF nr._ Giera (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 387 Giera) nr. top 145-146/a, având descrierea casa nr. 68 și 1439 m2 teren și înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate asupra imobilului mai sus menționat cu titlu de drept uzucapiune.
În fapt, reclamanții susțin că așa cum rezultă din extrasul_ Giera (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 387 Giera) nr. top 145-146/a, având descrierea casa nr. 68 și 1439 m2 teren, calitatea de proprietari asupra acestui imobil o au pârâții B. P. și soția B. E., născută D., rang nr. 1408/12.05.1925.
Din anul 1945, bunicii reclamantului, numiții K. Ignație și K. R. până la data decesului lor (3.03.1956 respectiv 31.10.1952) au exercitat asupra imobilului în cauză o posesie neviciată (utilă), continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, în condițiile art.1846 și urm. Cod Civil.
După moartea acestora, posesia a fost continuată în aceleași condiții de părinții reclamantului, C. M. și C. R., decedați în 10.06.1985 respectiv 18.05.2011, iar după moartea lor au continuat ei să folosească imobilul în cauză.
Potrivit art. 1860 Cod Civil: “Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său”, ei înțelegând să se folosească de posesia cumulată cu aceea a autorilor lor.
În ceea ce privește temeiul de drept aplicabil în speță, Decizia ÎCCJ nr. LXXXVI (86) din 10.12.2007, pronunțată în dosar nr. 55/2007 în recurs în interesul legii și publicată în M.Of. nr. 697/14.10.2008 stabilește faptul că prescripțiile achizitive începute sub imperiul Decretului Lege nr. 115/1938 acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile acestui act normativ. Decretul Lege nr. 115/27.04.1938 s-a pus în aplicare în Transilvania prin Legea nr. 241/12.07.1947, aceasta fiind data de la care intră în vigoare acest act normativ.
Termenul de prescripție achizitivă al autoarei lor a început să curgă anterior anului 1947, prin urmare, deoarece tempus regit actum în speță nu pot fi aplicabile prevederile Decretului Lege nr. 115/1938, ci acelea ale Codului Civil. Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 241/12.07.1947: „Prescripțiile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite, în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început”.
Codul civil decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 și pus în aplicare în restul teritoriilor exceptând Bucovina/Transilvania la 1 decembrie 1865 a fost pus în aplicare în Transilvania prin Legea nr. 389 (D. 1.730) din 21 iunie 1943 privind extinderea legislației civile și comerciale în România de peste Carpați (publicat în M. Of. nr. 142/22.06.1943) care prevede în art. 41: „Prezentul decret lege se pune în aplicare pe data de 15 septemvrie 1943”, această din urmă dată fiind momentul de la care se aplică prevederile Codului Civil. Potrivit art. 31 din Legea nr. 389 (D. 1.730) din 21 iunie 1943: „Prescripțiunile începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început. Când legea nouă prevede un termen mai scurt decât acel din legea veche, se va aplica termenul mai scurt, daca socotit din ziua punerii în aplicare a legii noi, termenul se împlinește mai înaintea termenului prevăzut de legea veche”.
P. urmare, în materia uzucapiunii este aplicabil actul normativ aflat în vigoare la data începerii posesiei, în speță Codul Civil Român având în vedere anul 1945 al începerii posesiei asupra imobilului în speță (posesie începută sub incidența Codului civil ce s-a aplicat în Banat în perioada 15.09.1943 – 12.07.1947).
Pentru toate aceste considerente expuse mai sus, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1890 din cod civil de la 1864, art. 1860 din Codul Civil de la 1864, precum și pe celelalte texte legale menționate mai sus.
În probatoriu, înțeleg a se folosi de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, prezumții și proba testimoniala cu martorii: K. A. și K. I..
La cerere reclamanții au atașat: copie C.I. (fil. 5); acte de stare civilă (fil. 6-14); extras CF (fil.15); adeverința nr. 338/26.02.2014; adresa nr. 337/26.02.2014; plan de situație cadastrală; înscrisuri doveditoare, împuternicire avocațială (fil.16-27); certificat de atestare fiscală (fil.36); dovada achitării taxei de timbru (fil.42).
Procedând la soluționarea cauzei părțile au fost legal citate, pârâții afișare la sediul instanței și pe portalul instanțelor de judecată.
La termenul de judecată din data de 11 august 2014, instanța, în temeiul art. 58 C.p.c., a dispus numirea unui curator special, în persoana dlui avocat Iunacico Angelco, pentru a reprezenta interesele pârâților pe durata procesului.
P. serviciul registratură, la data de 21 aprilie 2015, avocat Iunacico Angelco, în calitate de curator special, pentru pârâții B. P. și B. E., depune la dosar întâmpinare prin care arată că în condițiile în care martorii solicitați prin cererea de chemare în judecată nu sunt prohibiți de lege nu se opune admiterii și prezentării lor spre a fi audiați .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă este un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil ca efect al posedării lui de către o persoană în condițiile și termenele prevăzute de lege. Pentru a opera acest mod de dobândire trebuie să fie îndeplinite mai multe cerințe,
În regiunile unde se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărțile funciare reglementate de Decretul-lege nr. 115/1938 (Transilvania, Banat, Bucovina), uzucapiunea este supusă prevederilor acestei legi, care a intrat în vigoare la data de 12 iulie 1947. Decretul-lege nr. 115/1938 se aplică numai uzucapiunilor începute după ., cele anterioare rămânând reglementate de vechile legi maghiare, Codul civil austriac și Codul civil român, după caz .
Astfel, art. 6 din Legea 241/1947 pentru punerea în aplicare a legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938, prevede că, prescripțiile împlinite precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi, sunt cârmuite în ceea ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început.
În acest sens, uzucapiunilor începute înainte de 15 septembrie 1943 li se aplicau Codul Civil Austriac sau, după caz, legile locale maghiare, uzucapiunilor începute între 15 septembrie 1943 și 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile codului civil român, iar celor începute după 12 iulie li se aplicau prevederile art. 27 și 28 din Decretul-Lege 115/1938.
În cazul de față, întrucât reclamanții indică anul 1945 ca dată a începutului prescripției achizitive, instanța va analiza cererea prin raportare la prevederile Codului Civil Român în vigoare la 1945.
Potrivit art. 1890 din vechiul Cod Civil 1864, „toate acțiunile atât reale cât și cele personale pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie în termen de 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.” Astfel, prin prescripția de 30 de ani poate fi dobândit dreptul de proprietate sau un alt drept real dacă există o posesie utilă și dacă posesia a fost exercitată timp de 30 de ani neîntrerupt, fiind irelevant faptul dacă posesorul a fost de bună credință sau de rea credință.
Existenta unei posesii utile este caracterizata potrivit art.1847 C.civ.
Din adeverințele depuse la dosar eliberate de primăria Giera, rezultă că familia reclamanților achită taxele și impozitele aferente imobilului din anul 1961. martora K. I. declara că din anul 1945 în imobilul în litigiu a locuiot K. I. și K. Zozalia, bunicii reclamanților. După decesul acestora, casa este locuită de reclamanți până în prezent. Din documentele de stare civilă depuse la dosar rezultă că reclamanții s-au căsătorit în anul 1972, reclamantul a avut ca părinți pe C. M. și C. R., născută K., aceasta din urmă având ca părinți pe K. I. și K. R.. Totodată, din extrasele din registrul de decese rezultă că bunicii reclamantului K. R. și K. I. au decedat în anul 1952, respectiv 1956, iar părinții acestuia C. M. și C. R. au decedat în anul 1985, respectiv în anul 2011.
Așa cum am arătat mai sus, potrivit declarațiilor martorilor, anterior reclamanților, imobilul a fost folosit de bunicii reclamantului, apoi de părinții acestuia iar în final de reclamanți.
Uzucapiunea, invocata in cauza de fata drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând in exercitarea posesiei asupra lucrului in temeiul si in condițiile prevăzute de lege.
Pe de alta parte, uzucapiunea este instituita de lege ca o sancțiune impotriva proprietarului care, dând dovada de lipsa de diligenta, a lăsat vreme îndelungată bunul sau in mana altei persoane.
Pentru ca prescripția achizitivă să-și producă efectele, se cere îndeplinirea condițiilor privind termenul de 30 de ani- in cazul uzucapiunii lungi, invocate in cauza de fata-, existența unei posesii utile, caracterizata potrivit art. 1847 C.civ. și a unui lucru susceptibil de a fi uzucapat.
Cu privire la începutul prescripției achizitive, din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că în anul 1945, deci cu mai mult de 30 de ani, antecesorii reclamanților au intrat în posesia imobilului.
Având în vedere că petenții invocă joncțiunea posesiei lor cu cea exercitată de posesorii anteriori, instanța va avea în vedere prevederile art. 1860 Cod Civil, potrivit cărora „orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesia sa cu posesia autorului său.” În consecință, pentru ca joncțiunea posesiilor să fie incidentă, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să fie vorba de o posesia propriu-zisă iar cel ce invocă posesia să fie succesor în drepturile autorului său.
În ceea ce privește posesia utilă de natură să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța reține că petenții și antecesorii acestora au posedat imobilul înscris în CF_ Giera, nr. top 145-146/a. Astfel, așa cum arătam mai sus, adeverințele eliberate de primăria Giera precum și declarațiile martorilor relevă că antecesorii petenților au intrat în posesia imobilului în anul 1945, iar din acel moment imobilul a fost folosit de familia reclamanților iar în final, după decesul bunicilor și părinților, de reclamanți înșiși. De asemenea din declarațiile martorilor reiese că în toată această perioadă nimeni nu a avut nici o pretenție cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție, petenții fiind cunoscuți ca fiind proprietari.
Totodată instanța reține că pârâții B. P. și B. E., proprietari tabulari, deși s-a auzit de aceștia în comunitate, nu se mai știe nimic despre ei. Ba mai mult, martorul K. A. declara cum că pârâții s-ar fi stabilit cu mult timp în urmă în America.
Față de aceste considerente, reținând exercitarea posesiei asupra imobilului timp de mai mult de 30 de ani, fiind îndeplinite și condițiile pentru a opera în cauză joncțiunea posesiilor dar și a unei posesii utile, potrivit art. 1847 Cod civ, instanța apreciază drept întemeiată cererea de constatare a intervenirii uzucapiunii, urmând să o admită și să constate că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Giera, top. 145-146/b, constând în teren intravilan în suprafață de 1439 mp și casa cu nr. 68.
În consecință instanța va dispune către Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară D. radierea din cartea funciară_ Giera, cu privire la imobilul cu nr. top 145-146/a a dreptului de proprietate al pârâților B. P. și B. E., concomitent cu înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra aceluiași imobil, cu titlu de uzucapiune.
Fără cheltuieli de judecată
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții C. M. și C. B. E., ambii domiciliați în Reșița, Pța. 1 Decembrie 1918, nr. 38, ., jud. C.-S., ambii cu domiciliul procedural ales la av. S. O., din D., ., ., jud. T., în contradictoriu cu pârâții B. P. și B. E., cu ultimul domiciliu cunoscut în Giera, nr. 115, jud. T., prin curator av. Iunacico Angelco.
Constată că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Giera, top. 145-146/a, constând în teren intravilan în suprafață de 1439 mp și casa cu nr. 68.
Dispune către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D. radierea din cartea funciară_ Giera, cu privire la imobilul cu nr. top 145-146/a a dreptului de proprietate al pârâților B. P. și B. E., concomitent cu înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra aceluiași imobil, cu titlu de uzucapiune.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2015.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. DIH/I.S. - 25 Iunie 2015/5 ex./emis 4 .>
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 815/2015.... → |
|---|
