Încredinţare minor. Sentința nr. 4104/2013. Judecătoria DEVA

Judecătoria DEVA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 4104/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 12942/221/2011

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA

D., . nr. 35

Tel: 0254_/ Fax: 0254_ / e-mail_

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4104/2013

Ședința publică din 10.10.2013

Instanța constituită din:

Președinte: Ș. D. M. – judecător

Grefier: B. M. M.

Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul S. S. și intervenienta C. (fostă S.) A. O., având ca obiect încredințare minor.

Dezbaterile și susținerile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10.10.2013, când a hotărât următoarele.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra acțiunii civile de față:

Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 10.11.2011, reclamanta D. M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună:

-încredințarea mamei spre creștere și educare a minorei S. Jennifer S., născută la data de 26.06.2009, în Regatul Unit al marii Britanii și Irlanei de Nord, localitatea Enfield Edmonton;

-stabilirea locuinței minorei S. Jennifer S., la mamă, în Hunedoara, ., ., jud. Hunedoara;

-obligarea pârâtului la plata unei prestații lunare în favoarea minorei începând cu data introducerii acțiunii.

În motivarea acțiunii, în esență, reclamanta a arătat că l-a cunoscut pe pârât în anul 2008, plecând împreună în Anglia, unde s-a născut minora S. Jennifer S., la data de 26.06.2009, din relația de concubinaj a părților.

Reclamanta a precizat că a rămas acasă pentru a o îngriji pe minoră, pârâtul mergând la muncă toată ziua, de unde venea adesea nervos, răzbunându-se pe reclamantă și pe fiica loc, adesea agresând-o pe reclamantă, reproșându-i că s-a îndepărtat de pârât. Pe acest fond, relațiile dintre părți s-au deteriorat, culminând cu faptul că mama pârâtului îi inocula acestuia ideea că minora nu este a lui, fapt ce l-a determinat pe acesta să nu participe la botezul acesteia, iar la vârsta de un a fetiței s-a efectuat un test ADN, care a înfrânt temerile pârâtului.

Cu toate acestea, reclamanta a arătat că relațiile dintre cele două părți nu s-au îmbunătățit, iar din anul 2010 a revenit la locuința părinților săi din Hunedoara, unde locuiește și în prezent, în tot acest timp pârâtul nu s-a mai interesat de fetiță, nu contribuie la creșterea și educare ei, deși din Anglia încasează o pensie de întreținere pentru minoră.

În vara anului 2011, reclamanta a precizat că mama pârâtului s-a întors din Anglia și a adus minorei niște hăinuțe și jucării, iar la solicitarea acesteia a lăsat minora la D., câte două zile pe săptămână și 4 zile la F., însă de când a aflat că aceasta are probleme de sănătate nu a mai lăsat minora singură la aceasta.

Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.505 alin.2, 496 alin.3, 499 alin.4, 513 și urm., 529 Cod civil.

În probațiune, reclamanta nu a anexat cererii înscrisuri, însă a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu, martori și anchetă socială.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, solicitând ca autoritatea părintească față de minora să fie exercitată în comun de către ambii părinți, locuința minorei fiind de acord să fie stabilită la mamă, iar în ceea ce privește obligația de întreținere, a arătat că aceasta urmează a fi stabilită prin plata unei sume de 300 lei lunar, de la data pronunțării hotărârii, față de împrejurarea că până în prezent și-a îndeplinit obligația prin prestații periodice în natură.

Pe cale cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat stabilirea exercitării autorității părintești față de minoră în comun, să fie obligată reclamanta să permită exercitarea drepturilor de a avea legătura cu minora în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10-20, două săptămâni în luna august și o săptămână în luna decembrie.

În motivare, pârâtul a arătat că a avut o relație cu concubinaj cu reclamanta, din care a rezultat minora S. Jennifer S., născută la data de 26.06.2009 în Anglia, pe care el a întreținut-o încă de la naștere, întrucât reclamanta nu a muncit, însă părțile nu s-au înțeles, convenind să se întoarcă în România. Pârâtul reclamant reconvențional a precizat că a contribuit la creșterea și minorei și i-a expediat din Anglia cele necesare.

Pârâtul reclamant reconvențional a precizat că reclamanta, a permis într-un timp ca minora să aibă legături personale cu bunicii paterni, însă ulterior s-a răzgândit, fapt ce contravine intereselor minorei și bunei ei dezvoltări.

În probațiune, pârâtul a solicitat interogatoriul reclamantei.

În cauză s-a dispus efectuarea unor anchete sociale la domiciliul din România și Anglia al pârâtului și una la domiciliul reclamantei din Hunedoara.

Cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională au fost legal timbrată cu suma de câte 8,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.

La data de 23.04.2013 S. A. O. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat în temeiul disp. art.14 și 15 din Legea nr.272/2004 ca reclamanta să fie obligată să permită intervenientei să aibă legături personale cu minora, săptămânal de vineri orele 12,00 până duminică orele 20,00 la domiciliul intervenientei.

În motivarea cererii, intervenienta a arătat că este bunica minorei S. Jennifer S., născută la data de 26.06.2009, iar în această calitate a fost foarte apropiată de minoră, cu care a petrecut timp, însă din toamna anului 2011, pe fondul neînțelegerilor dintre părinții minorei, nu i s-a mai permis ca minora să vină la domiciliul său, astfel cum aceasta a procedat în trecut.

Cererea de intervenție a fost admisă în principiu la termenul din data de 23.04.2012 (f.40).

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri, anchete sociale la domiciliile părților, s-a dispus luarea interogatoriului părților, audierea de martori.

Analizând acțiunile de față prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:

Reclamanta D. M. și pârâtul S. S. au avut o relație de concubinaj derulată în Anglia și România, din care a rezultat minora S. Jennifer S., născută la data de 26.06.2009 în Anglia. Părțile au locuit o perioadă în Anglia, însă ulterior, ca urmare a neînțelegerilor intervenite, reclamanta a revenit cu minora în România, la locuința bunicilor materni, unde locuiește din anul 2010.

Potrivit disp.art. 260 cod civil este consacrată egalitatea în drepturi a copiilor din afara căsătoriei, cu cei din căsătorie, precum și cu cei adoptați. Tot în același sens sunt și dispozițiile art. 448 Cod civil, care stabilesc că: “Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie”.

Cu privire la modalitatea exercitării autorității părintești asupra minorei S. Jennifer S., născută la data de 26.06.2009, instanța reține că în prezent, legiuitorul a consacrat cu titlu de regulă ca, autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinți – art. 397 Cod civil, reglementând cu titlu de excepție posibilitatea ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către unul dintre părinți, dar numai dacă există motive întemeiate și numai dacă interesul superior al minorului reclamă o astfel de măsură – art. 398 alin. 1 Cod civil.

Rațiunea noilor schimbări este aceea de a responsabiliza ambii părinți adică de a-i determina să evite manifestările, certurile, violențele, antipatiile existente între ei și care s-ar răsfrânge negativ asupra copiilor și de a înceta să mai folosească copilul ca pe o armă pentru a-și satisface propriile interese. Scopul reglementării a fost acela ca minorul să se bucure de prezența, grija și afecțiunea ambilor părinți.

Mai mult, dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul major al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.

Din probele administrate în cauză nu rezultă indicii care să poată duce la concluzia că autoritatea părintească asupra minorei trebuie exercitată doar de către unul din părinți, în speță mama. Și tatăl, la rândul lui, rezultă că este interesat de minoră, în măsura posibilităților.

Împrejurarea că tatăl minorei se află în Anglia, nu poate constitui motiv pentru a considera că acesta trebuie înlăturat de la exercitarea autorității părintești, devreme ce există posibilitatea de deplasare a părților, neajunsurile distanțelor pot fi înlăturate prin utilizarea de către ambele părți a mijloacelor electronice de comunicare, ambele părți având obligația de a depune toate eforturile pentru a conlucra pentru binele minorei.

În interpretarea conceptului legal de autoritate părintească, Curtea de Apel din Bruxelles a stabilit într-o decizie de speță – perfect aplicabilă și în contextul actualei legislații naționale, inspirate din dreptul francez și al provinciei canadiene Quebec, totodată din dreptul belgian, elvețian și german – că exercițiul exclusiv al autorității părintești s-ar putea impune atunci când unul dintre părinți se dezinvestește total de responsabilitățile sale părintești, când discuțiile dintre părinți degenerează prea des în conflicte care nasc suferință sau îngrijorare pentru copii, sau dacă exercițiul comun al autorității părintești este deturnat de la finalitatea sa, de către unul dintre părinți, care îl folosește pentru a se amesteca în viața celuilalt, în scopul de a-l controla sau de a-l denigra. Exercițiul exclusiv al autorității părintești nu este un sistem câștigător, ci este constatarea unui eșec. Este un sistem care poate să prezinte, pe termen lung, efecte perverse deloc neglijabile, datorită dinamicii pe care o generează, deoarece părintele exclus de la exercițiul autorității părintești poate să se simtă descalificat pe nedrept, întrucât el poate fi perceput ca fiind devalorizat de către copil.

Cu privire la cererea de stabilire a locuinței minorei la mama reclamantă, instanța apreciază că această cerere este fondată, vis a vis atât de acordul părților, cât și pentru argumentele pe care le va detalia în continuare:

Potrivit raportului de anchetă psihosocială (f.16) efectuat în cauză, minora S. Jennifer S., născută la data de 26.06.2009, își are locuința faptică la mama sa, în Hunedoara, împreună cu bunicii materni, persoane față de care a dezvoltat un profund atașament.

Instanța constată că, la locuința mamei, minora beneficiază de întreaga atenție atât din partea familiei extinse, cât și a mamei, aceste persoane ocupându-se îndeaproape pentru a satisface nevoile minorei și pentru a lua toate măsurile pentru buna ei dezvoltare.

Cât privește condițiile de locuit ale minorei la locuința mamei sale, instanța apreciază că ele sunt corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorei, fiind astfel descrise în raportul de anchetă psihosocială (f.16).

Potrivit dispozițiilor art. 400 Cod civil: “În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește … locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.”

Față de aceste dispoziții legale și văzând și acordul părților, instanța apreciază că în interesul minorei este ca locuința sa să fie stabilită la mamă.

Cu privire la capătul de cerere principală vizând obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 499 Cod civil, pârâtul putând fi obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, văzând și acordul pârâtului în acest sens.

Din recunoașterea tatălui pârât, precum și din toate actele depuse în cauză, reiese că acesta locuiește în Anglia. Instanța a solicitat pe calea unei comisii rogatorii, efectuarea unei anchete sociale la locuința tatălui din Anglia, însă potrivit răspunsului primit (f.118-119), aceasta nu a putut fi efectuată întrucât pârâtul nu a fost găsit la domiciliu.

Instanța reține că potrivit susținerilor din cererea reconvențională, a raportului de anchetă socială efectuată la fila 15, a răspunsului primit de la autoritățile britanice, a modului în care interogatoriul pârâtului reclamant reconvențional a fost administrat, a recipiselor de trimitere a unor sume de bani prin serviciul Western Union (f.145-146), rezultă că pârâtul își are un domiciliu permanent în Anglia încă din anul 2008, iar în România vine doar în perioada concediilor (luna august și decembrie), putând presupune că are acolo și un loc de muncă.

De altfel, faptul că pârâtul reclamant reconvențional locuiește în Anglia este recunoscut chiar de aceasta, care arartă că în perioada cât a locuit împreună cu reclamanta în Anglia, doar el muncea, iar programul de vizită al minorei îl solicită doar în perioada concediilor când are posibilitatea de a reveni în țară.

Cu toate că reclamantul nu a indicat veniturile sale din Anglia, iar la interogatoriu a precizat că nu mai are loc de muncă de aproximartiv un an și jumătate, fiind de acord prin întâmpinare să achite o pensie de 300 lei lunar, iar la data de 12.03.2012 s-a arătat că pensia ce poate fi achitată este de 400 lei lunar (f.26), pentru ca ulterior prin concluziile scrise să își dea acordul cu privire la o pensie de întreținere în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie din România, instanța nu va ține cont de aceste susțineri ale pârâtului.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța va avea în vedere, în temeiul art. 529 Noul Cod Civil, atât nevoile celui care cere întreținere, nevoi corespunzătoare vârstei de 4 ani a minorei, cât și numărul persoanelor aflate în întreținerea debitorului obligației de întreținere și mijloacele materiale de care acesta dispune.

Instanța constată astfel, că minora S. Jennifer S., născută la data de 26.06.2009 este singurul descendent al pârâtului, pentru care acesta are obligația legală de a presta întreținere. În privința nevoilor creditorului pensiei de întreținere, instanța amintește că în temeiul art. 525 al. 1 Noul Cod Civil starea de nevoie este prezumată și rezultă din incapacitatea de muncă a minorei.

Referitor la veniturile pârâtului, din probele administrate nu rezultă dacă acesta este sau nu încadrat în muncă, în baza vreunui contract individual de muncă și veniturile exacte.

Deși nu se cunoaște cuantumul real al veniturilor realizate de pârât, în condițiile în care acesta nu a învederat o stare de boală care să-l pună în incapacitate de a munci, acesta are în proprietate o locuință în Anglia (f.119), instanța consideră că acesta este apt de muncă. Având în vedere aceste motive, poate fi prezumată realizarea unor venituri în Anglia de către pârâtul reclamant reconvențional, apreciind că altfel nu s-ar explica modul în care acesta își asigură propria existență într-o altă țară, cu un alt standard de viață și își permite să suporte cheltuielile de achiziționare a unui imobil în Anglia.

Totodată, instanța reține că și în cursul anului 2013, pârâtul a trimis prin serviciul Western Union (f.145, 146) sume de bani către reclamantă, pentru creșterea minorei, aspect ce denotă atât interesul acestuia de față de minoră, cât și faptul că obține sume de bani în Anglia, unde locuiește și în prezent.

Noțiunea de mijloace, vizată de textul art. 529 al. 1 Noul Cod Civil trebuie interpretată nu numai în sensul de mijloace materiale, dar și ca aptitudine de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.

În acest caz, chiar în lipsa oricăror dovezi concrete cu privire la veniturile și posibilitatea lor de realizare, pensia de întreținere se va stabili în sarcina debitorului întreținerii în limita unei contribuții minime, adică prin raportare la venitul minim pe economia națională a Regatului Marii Britanii (țară unde pârâtul locuiește efectiv), care este de 6,19 lire/oră (f.56) x 168 ore/lună, respectiv 1039,92 lire/lună (5460,72 lei/lună).

Pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța va lua în considerare dispozițiile art. 529 al. 2 Noul Cod Civil, care stabilesc că atunci când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din venituri, dacă întreținerea este datorată pentru un copil, astfel că va stabili în sarcina pârâtului obligația de a presta în favoarea fiicei sale minore S. Jennifer S., născută la data de 26.06.2009, o pensie de întreținere în cuantum lunar de 800 lei /lună. Suma de 800 lei se circumscrie cotei legale, chiar mult mai mică decât procentul de 25% și vizează și necesitățile minorei de creștere și educare.

Din răspunsul pârâtului și reclamantei la interogatoriu (f.29 și 36), declarația martorei M. M. (f.39), recipisele de la Western Union (f.145, 146), rezultă că pârâtul reclamant reconvențional a contribuit la creșterea minorei de la naștere și pe parcursul procesului, din banii trimiși de acesta din Anglia fiind achiziționate haine și jucării pentru minoră. Având în vedere această stare de fapt, în ceea ce privește data de la care pensia de întreținere va fi stabilită, instanța va dispune ca ea să fie plătită începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 10.10.2013 și până la împlinirea vârstei majoratului minorei.

Cu privire cererea reconvențională, vizând modalitatea de păstrare a legăturilor dintre tată și minoră, având în vedere dispozițiile art.14 din Legea nr.272/2004, instanța va stabili programul de vizitare al minorei S. Jennifer S., născută la data de 26.06.2009, astfel:

-în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10,00-20,00 la locuința mamei D. M.;

-două săptămâni în luna august și cinci zile în luna decembrie, conform înțelegerii părților, cu posibilitatea de a prelua minora la domiciliul pârâtului reclamant reconvențional, din România și obligația de a readuce minora la locuința mamei, la sfârșitul perioadelor de vizită. În caz de neînțelegere a părților asupra perioadelor, programul în luna august va fi din data de 7, ora 9,00 până în data de 21, ora 18,00, iar în luna decembrie, în anii impari din data de 27 ora 9,00 până în 1 ianuarie, ora 10,00, iar în anii pari din data de 19, ora 16,00 până în data de 24, ora 16,00.

Pentru a stabili aceste program, instanța va lua în considerare atât perioadele în care pârâtul reclamant reconvențional și-a declarat disponibilitatea și posibilitatea a avea legături cu minora, cât și interesul superior al minorei, care reclama păstrarea unui contact cât mai strâns cu ambii părinți, necesar și firesc pentru o dezvoltare armonioasă emoțională.

La luarea deciziei ca vizitele din ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, programul de legături cu minoră să se deruleze la locuința mamei, instanța a avut în vedere împrejurarea că minora nu a mai avut de foarte mult timp (peste 2 ani) legături directe cu tatăl, fiind astfel necesară o perioadă de reacomodare, în prezența unor elemente familiare minorei, cum sunt locuința în care trăiește în mod statornic și prezența unor persoane ce îi sunt foarte apropiate (mama și bunicii materni). Instanța urmărește astfel ca prin această perioadă de readaptare cu prezența în viața sa a tatălui, minora să nu fie afectată ulterior, în perioada lunilor august și decembrie, când se va afla doar în prezența tatălui și a bunicilor paterni.

Solicitarea reclamantei ca toate vizitele minorei de către tată să se desfășoare în prezența sa, instanța o apreciază ca nefiind în interesul minorei, devreme ce nu s-a invocat și nici probat ca tatăl pârât să prezinte vreun pericol pentru minoră. Totodată, în interesul superior al minorei este ca aceasta să fie apropiată de ambii părinți, să petreacă cât mai mult timp împreună, să se cunoască, fără existența unor factori de influență sau pe fondul unor tensiuni între părinți.

Se vor reține și dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Potrivit art. 14 din Legea 272/2004 – „(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. (2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. (3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”

Noțiunea de „interes superior al copilului” are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta minorului, de ocupația și comportamentul părinților, de atașamentul față de părinți, de gradul de atașament al părintelui față de copil, de interesul pe care aceștia l-au manifestat față de minor, de măsura în care fiecare dintre părinți se poate preocupa de îngrijirea copilului, de legăturile afective stabilite între părinți și copil, de comportarea acestora față de copil anterior, precum și ulterior despărțirii și de posibilitățile materiale ale părinților, conținutul conceptului raportându-se la posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și materială pe care le poate găsi minorul la unul dintre părinți. Nici unul din elemente nu trebuie minimalizat sau exagerat ori analizat drept criteriu unic, nu pot fi neglijate în raționament elementele faptice raportate la situația familială concretă și care pot determina ca unul sau altul din aceste elemente să aibă o pondere crescută în contextul ansamblului. Practica judiciară a stabilit că accentuarea unuia sau altuia dintre criterii, chiar dacă nu este greșită, trebuie justificată din perspectiva relevanței, sub aspectul mijloacelor de probă destinate a sprijini soluția adoptată legal.

Pentru un părinte și copilul său, a fi împreună reprezintă un element esențial al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți a încetat. Prin urmare, măsurile interne care îi împiedică să fie împreună constituie o ingerință în dreptul protejat la art. 8 din convenție.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu a numitei C. (fostă S.) A. O., instanța apreciază că această cerere este întemeiată în parte.

Se reține că programul de vizitare pe care intervenienta l-a solicitat este excesiv, iar petrecerea timpului în fiecare week-end cu minora de către bunica maternă, alături de un program de vizită distinct alocat tatălui și un program de grădiniță inerent vârstei la care se află minora, i-ar lăsa mamei un timp prea limitat pentru a petrece cu fiica sa, ceea ce nu este în interesul minorei și nu este de natură a contribui la realizarea obligațiilor și drepturilor părintești.

Astfel, instanța apreciază că se impune a se stabili pentru intervenientă să aibă legături personale cu minora S. JENNIFER S., în cadrul aceluiași program de vizită al tatălui pârât reclamant reconvențional, respectiv:

-în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10,00-20,00 la locuința mamei D. M.;

-două săptămâni în luna august și cinci zile în luna decembrie, conform înțelegerii părților, cu posibilitatea de a prelua minora la domiciliul tatălui pârât reclamant reconvențional, din România și obligația de a readuce minora la locuința mamei, la sfârșitul perioadelor de vizită. În caz de neînțelegere a părților asupra perioadelor, programul în luna august va fi din data de 7, ora 9,00 până în data de 21, ora 18,00, iar în luna decembrie, în anii impari din data de 27 ora 9,00 până în 1 ianuarie, ora 10,00, iar în anii pari din data de 19, ora 16,00 până în data de 24, ora 16,00.

La adoptarea acestei soluții, instanța are în vedere dispozițiile art.14 din Legea nr.272/2004, faptul că minora nu a mai avut de foarte mult timp (aproape 2 ani) legături directe cu bunica paternă, fiind astfel necesară o perioadă de reacomodare, în prezența unor elemente familiare minorei, cât și împrejurarea că atât pârâtul cât și intervenienta au același domiciliu în România (f.15 și 30), programul de vizită profitându-le ambilor.

Având în vedere toate aceste motive și dispozițiile art.397, 100, 401, 402, 448, 505, 529, 531 Noul Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea principală, cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu formulate și, în consecință:

-va dispune ca autoritatea părintească față de minora S. JENNIFER-S., născută la data de 26.06.2009 să fie exercitată în comun de ambii părinți - D. M. și S. S. G.;

-va stabili locuința minorei S. JENNIFER-S., născută la data de 26.06.2009, la domiciliul mamei reclamante pârâte reconvenționale D. M., în Hunedoara, ., ., jud. Hunedoara;

-va obliga pe tatăl pârât reclamant reconvențional la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei S. JENNIFER-S., născută la data de 26.06.2009, în cuantum lunar de 800 lei, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, 10.10.2013 și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani, pensie ce se va indexa trimestrial în funcție de rata inflației;

-va obligă reclamanta pârâtă reconvențională să permită pârâtului reclamant reconvențional să aibă legături personale cu minora S. JENNIFER S., după următorul program:

-în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10,00-20,00 la locuința mamei D. M.;

-va obligă reclamanta pârâtă reconvențională să permită interveninetei să aibă legături personale cu minora S. JENNIFER S., în cadrul aceluiași program de vizită al tatălui pârât reclamant reconvențional, respectiv:

-în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10,00-20,00 la locuința mamei D. M.;

-va respinge în rest acțiunea principală, cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu.

Vâzând dispozițiile art.274 și urm. Cod procedură civilă, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta D. M., cu domiciliul în Hunedoara, ., ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul S. S. G., domiciliat în D., ., ., jud. Hunedoara, jud. Hunedoara.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant reconvențional S. S. G., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională D. M.,

Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C. (fostă S.) A. O., domiciliată în D., aleea Jupiter, ., jud. Hunedoara

și, în consecință:

Dispune ca autoritatea părintească față de minora S. JENNIFER-S., născută la data de 26.06.2009 să fie exercitată în comun de ambii părinți - D. M. și S. S. G..

Stabilește locuința minorei S. JENNIFER-S., născută la data de 26.06.2009, la domiciliul mamei reclamante pârâte reconvenționale D. M., în Hunedoara, ., ., jud. Hunedoara.

Obligă pe tatăl pârât reclamant reconvențional la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei S. JENNIFER-S., născută la data de 26.06.2009, în cuantum lunar de 800 lei, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, 10.10.2013 și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani, pensie ce se va indexa trimestrial în funcție de rata inflației.

Obligă reclamanta pârâtă reconvențională să permită pârâtului reclamant reconvențional să aibă legături personale cu minora S. JENNIFER S., după următorul program:

-în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10,00-20,00 la locuința mamei D. M.;

Obligă reclamanta pârâtă reconvențională să permită interveninetei să aibă legături personale cu minora S. JENNIFER S., în cadrul aceluiași program de vizită al tatălui pârât reclamant reconvențional, respectiv:

-în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, între orele 10,00-20,00 la locuința mamei D. M.;

Respinge în rest acțiunea principală, cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2013.

Președinte,Grefier,

Ș. D. - MihaelaBoștinaru M. M.

Red.5 ex, 5.11.2013

ȘDM/BMM

← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3122/2013. Judecătoria DEVA		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... →

Încredinţare minor. Sentința nr. 4104/2013. Judecătoria DEVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Încredinţare minor. Sentința nr. 4104/2013. Judecătoria DEVA