Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2527/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2527/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 363/221/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR.2527/16.05.2013
Ședința publică din 16 mai 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: B. M. - judecător
GREFIER: D. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de către reclamanta D. G. F. în contradictoriu cu pârâtul D. V., având ca obiect partaj de bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns pentru pârât, av. B. A., lipsind reclamanta, motiv pentru care s-a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns pentru reclamantă, av. O. L., iar, pentru pârât, av. B. A., lipsind părțile.
Procedura de citare a fost îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 29.04.2013, apărătorul reclamantei a depus împuternicire avocațială și o cerere de repunere pe rol a cauzei, admisă de către instanță.
Apărătorul reclamantei a depus originalul împuternicii avocațiale, înscrisuri și o notă de ședință ce cuprinde punctele de vedere privind aspectele de drept mentionate în citația emisă pentru acest termen de judecată.
Având în vedere că, prin încheierea de ședință din data de 17.01.2013 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei D., această instanța invocat și, ulterior, și prin citații emise în acest sens si in noul dosar, a pus în discutia părților excepția de necompetență generală a Judecătoriei D., și, pentru ca instanța să fie aptă/competentă a discuta și a se pronunța asupra cererilor formulate de către părțile din dosar, trebuie ca, mai întâi, să fie legal sesizată de către părți, procedând la verificarea competenței sale conform disp. art. 1591 alin.2 si 4 Cproc.civ, în temeiul disp. art. 137 alin.1 C.proc.civ., cu prioritate, instanța de judecată a pus în discutia apărătorilor părtilor, și în sedință publică, această exceptie reglementată de norme imperative.
Apărătorul reclamantei a solicitat respingerea excepției întrucât, în speță și în esență, sunt aplicabile disp. art. 17 C.proc.civ., ( prorogarea legală de competență), cererea de partaj fiind accesorie divorțului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul reclamantei a solicitat respingerea exceptiei, achiesând la concluziile apărătorului reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
În conformitate cu disp. art. 150 C.proc.civ, instanța de judecată, socotindu-se lămurită, a reținut cauza spre soluționare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu disp. art. 256 alin.1 C.proc.civ., constată următoarele aspecte de fapt si de drept:
Prin cererea de chemare în judecată ( capăt de cerere principal al cererii reconvenționale, disjuns din dosarul nr._ al Judecătoriei D. prin încheierea de ședință din data de 17.01.2013 pronunțată de Judecătoria D.) și înregistrată la Judecătoria D. sub nr._ /21.01.2013, reclamanta D. G. F., cu domiciliul în Italia,Cernusco sul Naviglio, ., și cu domiciliul procesual ales în România pentru comunicarea actelor de procedură la SCA C.&L. din municipiul Cluj- N., ..2, judetul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul D. V., cu domiciliul în municipiul D., Aleea Independentei, ., ., a solicitat:
● să se constate că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit imobilul situat în Italia, localitaea Comazzo, Provincia di Lodi, ..9, iar cota de contribuție a fiecărei părți este de 50% pentru fiecare, precum si partajul bunului comun prin atribuirea către reclamantă a întregului imobilul.
In motivare, se arată că, în timpul căsătoriei, soții s-au mutat și locuit în Italia și, contractând un împrumut în valoare de 170.000 de Euro, au achiziționat imobilul situat localitatea Comazzo, Provincia di Lodi, ..9, aflat, în prezent, în posesia exclusivă a reclamantei, cea care și achită ratele bancare.
In dovedirea cererii, s-a depus la dosarul cauzei :înscrisuri ( filele 25-36).
Cererea formulată de către reclamantă nu a timbrată corespunzător.
În drept, reclamanta nu se prevalează de dispozițiile legale aplicabile.
Pârâtul D. V., legal citat și cu copia cererii de chemare în judecată, nu a formulat întâmpinare.
Pentru judecarea în condiții de legalitate si temeinicie a cauzei, instanța de judecată a dispus următoarele măsuri: citarea părtilor cu mentiunile legale și judiciare corespunzătoare, conform dispozitivului încheierii de ședință din data de 17.01.2013.
La termenul de judecată din data de 16.05.2013, instanța de judecată a pus în discuția părților, reprezentate prin apărători, cu prioritate, excepția de necompetență generală a Judecătoriei D., invocată de către instanța de judecată, din oficiu, la termenul de judecată din data de 17.01.2013, conform prin încheierii de ședință( filele 2 și 3 ).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
În ceea ce privește clasificarea actiunilor în funcție de calea procedurală aleasă de parte, pentru apărarea dreptului ei, atât vechiul cod de procedura civilă, cât si noul cod de procedura civilă ( ce cuprinde, în mod expres, definirea și explicarea cererilor in justiție), reglementează cererile accesorii drept ,, cereri a căror solutionare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal”.
Or, într-un proces de divorț, acțiunea principală are ca obiect desfacerea căsătoriei, iar acțiunile accesorii pot să privească stabilirea locuinței minorului, a pensiei de întreținere, exercitarea autorității părintesti, atribuirea contractului de închiriere, și chiar împărtirea bunurilor comune.
Dar, dacă acest capăt de cerere ( împărțirea bunurilor comune) este formulat de pârât sub forma cererii reconvenționale, ea are caracter incidental, fiind, în esență, o cerere( capăt de cerere) principal(ă) formulat(ă) în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare.
De altfel, acest drept imobiliar și cererea privind constatarea calității de bun comun, a cotelor și partajarea bunului imobil au format obiectul cererii reconvenționale completate, formulată de pârât în dosarul nr._ al Judecătoriei D., ce, în esență, are caracterul unei cereri de chemare în judecată ( deci, principală - în condițiile disp. art. 119 alin.2 C.proc.civ.), dat fiind, totodată, si momentul procesual în care a fost formulată .
Astfel, întrucât acest capăt de cerere principal al cererii reconvenționale nu a fost formulat în termenul legal prevăzut de art. 119 alin.3 C. proc. civ., și, având în vedere sancțiunea expresă prevăzuta de disp. art. 135 C.proc.civ., dar și faptul că părțile, prin apărători, au fost de acord cu disjungerea acestei cereri, raportat la faptul că cererea introductivă ar fi fost în stare de judecată, conform disp. art. 120 alin.2 Cproc.civ. ( pronunțându-se, de altfel, sentința civilă nr. 868/14.02.2013 în dosarul nr._ ), acest capăt de cerere principal al cererii reconvenționale a fost disjuns, spre soluționare legală și temeinică, din dosarul nr._ al Judecătoriei D. ( ce a avut ca obiect divort si accesoriile specifice acestui capăt de cerere), în condițiile disp. art. 119 alin.3 raportat la disp. art. 135 si art. 120 alin.2 C.proc.civ., devenind astfel obiectul exclusiv și principal al dosarului nr. 363/21.01.2013 al Judecătoriei D..
De altfel, sentința civilă nr. 868/14.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., precum și încheierea de ședință din data de 17.01.2013, pronunțată în acelasi dosar și prin care s-a dispus măsura disjungerii cererii reconventionale completate, nu au fost atacate de părti, hotârârea judecătorească ( precum și încheierile premergătoare) devenind definitive și irevocabile.
Astfel, cererea incidentală din dosarul nr._ al Judecătoriei D. a devenit cererea principală a dosarului nr. 363/21.01.2013 al Judecătoriei D..
Mai mult, dispozițiile speciale privind prorogarea de competență ( art. 17 C.proc.civ. – prorogarea legală ) pot opera numai dacă cererile sunt de competența instantelor judecătoresti ( române), chiar dacă s-ar nesocoti norme de competentă materială și teritorială exclusivă), dar, sunt total lipsite de eficiență juridică în prezenta normelor imperative ce reglementează competența generală a instanțelor judecătoresti, neexistând temei legal pentru nesocotirea acestora.
În atare condiții de fapt și de drept, procedând la verificarea competenței sale conform disp. art. 1591 alin.2 si 4 Cproc.civ, și, invocând și punând în discuția părtilor, reprezentate prin apărători, cu prioritate, excepția de necompetență generală a Judecătoriei D., instanța va proceda la analizarea și pronunțarea asupra acesteia, în conformitate cu disp. art. 137 alin.1 C.proc.civ, potrivit cărora, ,, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
Potrivit disp. art. 22 din Regulamentul nr. 44/2001: ,, Următoarele instanțe au competență exclusivă, indiferent de domiciliu:
1. în materie de drepturi reale imobiliare sau de închiriere a unor imobile, instanțele din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul”
Potrivit disp. art. 25 din Regulamentul nr. 44/2001: .,, Dacă o instanță dintr-un stat membru este sesizată pe cale principală cu un litigiu asupra căruia instanța din alt stat membru este exclusiv competentă în temeiul articolului 22, aceasta se declară, din oficiu, necompetentă”.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, raportat la datele prezentei spețe, instanța de judecată constată că obiectul cauzei deduse judecății vizează drepturi reale imobiliare ( partajare bunuri comune imobile), născute, în patrimoniul părtilor, pe teritoriul statului italian ( și concretizate, din punct de material, în imobilul situat Italia, localitaea Comazzo, Provincia di Lodi, ..9, conform înscrisurilor de la filele 25-36), ce sunt valorificate printr-o cerere principală ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei D..
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus amintite, constatând elementele de extraneitate și incidența vădită a dispozițiilor imperative internaționale ( disp. art. 22 raportat la disp. art. 25 din Regulamentul nr. 44/2001), instanța de judecată va admite excepția de necompetență generală a Judecătoriei D., invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, ca nefiind de competența instanțelor române.
Totodată, va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de necompetență generală a Judecătoriei D., invocată de către instanța de judecată, din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta D. G. F., cu domiciliul în Italia,Cernusco sul Naviglio, ., și cu domiciliul procesual ales în România pentru comunicarea actelor de procedură la SCA C.&L. din municipiul Cluj- N., ..2, judetul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul D. V., cu domiciliul în municipiul D., Aleea Independentei, ., ., ca nefiind de competența instanțelor române.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2013.
P.,GREFIER,
B. M. D. D.
Red.24.05.2013
2 exemplare semnate de membrii ce au constituit completul de judecata
BM/DD
ROMANIA
JUDECĂTORIA D.
DOSAR NR._
MINUTA/16.05.2013
Admite excepția de necompetență generală a Judecătoriei D., invocată de către instanța de judecată, din oficiu.
Respinge cererea de chemare în formulată de către reclamanta D. G. F., cu domiciliul în Italia,Cernusco sul Naviglio, ., și cu domiciliul procesual ales în România pentru comunicarea actelor de procedură la SCA C.&L. din municipiul Cluj- N., ..2, judetul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul D. V., cu domiciliul în municipiul D., Aleea Independentei, ., ., ca nefiind de competența instanțelor române.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2013.
Președinte,
| ← Încredinţare minor. Sentința nr. 4104/2013. Judecătoria DEVA | Curatelă. Hotărâre din 16-07-2013, Judecătoria DEVA → |
|---|
