Pretenţii. Sentința nr. 950/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 950/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 10433/221/2009*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_ /e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 950/2013
Ședința publică din: 19.02.2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. E. B. - judecător
Grefier: G. O.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamantele T. D. și J. D. în contradictoriu cu intimata S. S. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pârâta asistată de avocat C. S., lipsă fiind reclamantele.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, prin serviciul registratură, Primăria Comunei Mărtinești a depus la dosar adresă prin care răspunde relațiilor solicitate de instanță.
Reprezentantul pârâtei, față de răspunsul primit de la Primăria Comunei Mărtinești, menționează că stupii au fost vânduți în perioada relației de concubinaj cu reclamanta. De asemenea, arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fond.
Instanța acordă cuvântul pe excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul pârâtei arată că susține în continuare excepția nulității cererii de chemare în judecată, apreciind că reclamantele nu și-au reactualizat timbrajul la valoarea pretențiilor solicitate, sens în care în subsidiar solicită anularea acțiunii ca netimbrată.
Instanța unește cu fondul excepția, constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată față de probele depuse la dosar și față de interogatoriul administrat reclamantei, este clar că toate bunurile defunctului au rămas în proprietatea reclamantei J. D. care le-a înstrăinat iar suma dobândită acoperă cu prisosință cheltuielile efectuate, inclusiv cheltuielile de judecată, iar în subsidiar solicită respingerea acțiunii ca netimbrată față de pretențiile solicitate. De asemenea, solicită ca instanța să se pronunțe asupra onorariului din oficiu având în vedere serviciile prestate.
I N S T A N T A
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2009 sub nr._, reclamantele T. D. și J. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S. S. C., obligarea acesteia la plata sumei de 2341 lei către reclamanta T. D., la plata sumei de 2421,5 lei, echivalentul în lei a sumei de 835 USD și a sumei de 70 lei către reclamanta J. D., sume care să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și care reprezintă mărirea pe nedrept a patrimoniului pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta J. D. a întreținut cu defunctul Serac I. I., tatăl pârâtei, o relație de concubinaj din anul 1986 și până la data de 09.01.2007 când a decedat. Se mai arată că tatăl pârâtei a fost internat începând cu data de 22.12.2006 până la momentul decesului – 09.01.2007 – în Spitalul Județean D., situație în care au informat-o pe pârâtă despre starea tatălui său, care a refuzat să se implice și să participe la suportarea cheltuielilor de înmormântare. În acest sens au arătat că pe perioada cât sus numitul a fost internat, acestea l-au îngrijit si supravegheat permanent, iar după moartea lui, s-au ocupat de înmormântare, reclamanta T. D., fiica reclamantei J. D., suportând astfel toate cheltuielile aferente precum: contravaloarea sicriului, a celorlalte articole de pompe funebre, taxa pentru locul de veci și taxa pentru capelă, pomana creștinească organizată la un restaurant din S., precum și cheltuielile cu pomenile următoare la 6 săptămâni, 1 an și alte activități creștine. Se mai arată că reclamanta J. D. a suportat contravaloarea unui credit contractat de defunct din fonduri FIDA, în valoare de 835 USD, pârâta în calitate de unic moștenitor refuzând achitarea acestui credit.
În drept s-a invocat primcipiul îmbogățirii fără justă cauză.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu martori si interogatoriul pârâtei.
Au atașat cererii de chemare în judecată, în copie, ordin de încasare din data de 18.01.2007, bon de comandă – chitanță din data de 10.01.2007, factura fiscală nr._/01.2006, chitanțe pentru achitarea capelei și a locului de veci.
Reclamanta T. D. a timbrat acțiunea cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 199 lei conform chitanțelor aflate la dosar (f.4 și f. 15) și timbru judiciar de 3 lei (fila nr. 15), iar reclamanta J. D. a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 205 lei (f. 14) și 3 lei timbru judiciar, anulate la dosar.
Pârâta, legal ciatată, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
În cadrul primului ciclu procesual s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a depus duplicat al facturii fiscale nr._/01.2006, contract de vânzare cumpărare, certificat de moștenitor nr. 59 suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 88/2007, buletin de schimb valutar, carnet de muncă V. D., certificat medical constatator al decesului; totodată, s-au administrat proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu martorii J. M. și K. R..
Prin sentința civilă nr. 6069/2010 instanța a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta la plata sumelor pretinse, cu cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 518/R/2011 Tribunalul Hunedoara a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și ca netimbrată la valoarea pretențiilor, arătând că pentru suma pretinsă de reclamanta T. D., în cuantum de de 2341 lei, nu s-a indicat în concret în ce constă mărirea patrimoniului pe nedrept. Prin aceeași întâmpinare arată că cererea de chemare în judecată este nulă întrucât nu cuprinde și semnătura reclamantei J. D., afirmând că acțiunea a fost promovată numai de reclamanta T. D. în numele pârâtei J. D.. În privința sumei de 835 USD pretinsă de reclamanta J. D., arată că suma împrumutată de defunct din donduri FIDA a fost folosită de acesta împreună cu reclamanta T. D., pentru cumpărarea unor stupi de albine, autoturism, etc., și din care pârâta nu a primit nici un ban. Aceasta mai arată că reclamanta T. D. trebuia să suporte cheltuielile cu înmormântarea întrucât în timpul vieții tatălui său, aceasta a beneficiat de salariul tatălui său și de veniturile din societatea pe care o deținea, cei doi concubini plecând în excursii în străinătate în timp ce mama sa, a pârâtei, a fost lăsată în suferință, fiind persoană cu handicap.
În al doilea cadru procesul s-a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia s-a depus la dosarul cauzei adresa nr. 8457/01.06.2012 din partea BCR SA (f. 73), adresa nr. 8663/R/06.06.2012 (f. 75), certificatul de moștenitor nr. 88/21.11.2011 eliberat de BNP E. Ciascai, adresa nr. 136/22.01.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și adresa nr. 39/12.02.2013 eliberată de Primăria Comunei Mărtinești. În cauză s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii K. R. și P. G. și s-a luat interogatoriul reclamanței J. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 137 al. 1 C.proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității cererii pentru lipsa timbrajului.
Obiectul prezentei acțiuni este pretenții pentru care, în temeiul art. 2 al. 1 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a art.3 al. 2 din O.G. nr.32/1995, instanța învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată a stabilit în mod corect o taxă judiciară de timbru în valoare de 198,28 lei și 3 lei timbrul judiciar în sarcina reclamantei T. D., și o taxă judiciară de timbru în valoare de 204,72 lei și 3 lei timbrul judiciar în sarcina reclamantei J. D., pe care acestea le-au achitat potrivit chitanțelor și timbrelor aflate la dosar în primul ciclu procesual (f. 4, 14 și 15). Nu există prevederi legale care să impună achitarea taxelor de timbru în caz de rejudecare, după casarea sentinței inițiale cu trimitere la instanța de fond.
În aceste condiții, excepția invocată este neîntemeiat, astfel că va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că numitul Serac I. I. a fost tatăl pârâtei și concubinul reclamantei J. D., din anul 1988 și până la data survenirii decesului în 09.01.2007. Anterior decesului, numitul Serac a fost internat începând cu data de 22.12.2006 la Spitalul Județean D., unde a și decedat, cheltuielile necesare îngrijirii acestuia și ulterior cele cu înmormântarea fiind suportate în parte de către reclamanta T. D..
De asemenea, reclamanta J. D. a lichidat un credit contractat de defunct în baza contractului nr. 120/31.03.2003, achitând la data de 18.01.2007 suma de 835 USD (f. 5).
Fiind vorba de o moștenire deschisă la data 09.01.2007, în speță este incident Codul civil de la 1864, care stabilește prin art. 774 și 777 că pasivul succesoral se suportă de către succesorii universali sau cu titlul universal, deci de către moștenitorii legali, întrucât aceștia dobândesc prin moștenire un patrimoniu sau o fracțiune de patrimoniu, respectiv o universalitate care cuprinde nu numai drepturi, dar și obligații – datorii sau sarcini.
Datoriile succesorale sunt acele obligații patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor – contractual, delictual sau legal – există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii. Sarcinile succesorale sunt acele obligații care, deși nu existau în patrimoniul defunctului la data deschiderii moștenirii, ele se nasc în persoana moștenitorului la deschiderea moștenirii sau ulterior, independent de voința defunctului. Între sarcinile moștenirii se regăsesc și cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât și cele ce țin de respectarea tradițiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului) și contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgând din faptul decesului.
Din certificatul de moștenitor nr. 88/21.11.2007 eliberat de BNP E. Ciascai și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 59/25.07.2008, eliberat de același birou notarial, rezultă că patrimoniul succesoral al defunctului Serac I. I., decedat la data de 09.01.2007, s-a transmis pârâtei S. S. C., în cotă de 1/1 parte, în calitatea sa de fiică a defunctului. Bunurile ce au intrat în masa succesorală au fost mai multe acțiuni deținute de defunct la diferite fonduri de investiții și la o societate comercială, precum și un bun imobil casă și grădină intravilan situat în loc. D. M..
Față de această calitate a pârâtei, deși relația cu tatăl său a fost lipsită de afecțiune, acesteia îi revine obligația legală de a suporta datoriile și sarcinile moștenirii. Apărările pârâtei potrivit cărora defunctul său tată ar fi deținut în patrimoniu mai multe mijloace de transport (f. 126) pe care în prezent le folosește reclamanta J. D. sau că veniturile din pensie ale tatălui său au fost ridicate de către reclamante nu pot fi luate în considerare pentru a o exonera de la suportarea sarcinilor moștenirii întrucât, în calitate de moștenitor, avea posibilitatea de a le revendica.
În privința cheltuielilor de înmormântare, la dosarul cauzei se regăsesc următoarele documente care atestă suportarea lor de către reclamanta T. D.: bon de comandă – chitanță nr._/10.01.2007 (f. 5) în valoare de 541 lei pentru plata sicriului și a celorlalte articole de pompe funebre și factura fiscală nr._/12.01.2007 (f. 26) în valoare de 1080 lei pentru pomana organizată după înmormântare.Totodată, există două chitanțe pentru creanțe ale bugetelor locale (f. 7) în valoare de 20 lei și de 50 lei elibetate pe numele reclamantei J. D. pentru plata capelei și a locului de veci.
Din declarațiile martorilor audiați nu rezultă că reclamanta T. D. ar fi efectuat și alte cheltuieli legate de înmormântarea numitului Serac I. sau că ar fi organizat vreun parastas pentru pomenirea memoriei acestuia, pentru a justifica diferența pretinsă prin acțiune de 720 lei (2341 lei – (541 + 1080)); or, cele declarate de martorii audiați sunt probe care să confirme doar masa organizată la pomana după înmormântare, dar pentru care reclamanta a depus în dovedire factura fiscală nr._/12.01.2007. În privința declarațiilor martorului K. R. (f.87 și f. 25 primul ciclu procesual), instanța constată că acestea sunt contradictorii cu privire la numărul persoanelor care ar fi participat la masa organizată pentru pomenirea defunctului după înmormântare, acesta declarând inițial că au participat 100 de persoane, apoi 50-60 de persoane, ca în acest ciclu procesual să arate că au participat 60-80 de persoane. În aceste condiții declarațiile date nu pot fi luate în considerare pentru dovedirea sumelor cheltuite cu acea ocazie, mai ales că din declarația martorului P. G. (f.98) rezultă că au participat cca. 40 de persoane, cifră ce face credibilă și suportarea unor cheltuieli în valoare de 1080 lei.
Prin urmare, instanța reține că, raportat la dispozițiile art. 1169 C.civ. potrivit cărora “Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, numai o parte din suma pretinsă de reclamanta T. D. este dovedită, respectiv suma de 1621 lei, astfel că o va obliga pe pârâta S. S. C. doar la plata acestei sume, restul pretențiilor nefiind dovedite. Totodată, din categoria sarcinilor moștenirii face parte și suma de 70 lei reprezentând taxa capelă și loc de veci, pretenție dovedită de reclamanta J. D., condiții în care pârâta va fi obligată și la plata acestei sume către această din urmă parte reclamantă.
În ceea ce privește pretenția reclamantei J. D. de obligare a pârâtei la plata contravalorii în lei a sumei de 835 USD reprezentând lichidarea unui credit contractat de defunct, instanța apreciază că și această sumă de bani reprezintă pasiv succesoral, pe care reclamanta J. D. nu are obligația de a-l suporta.
Astfel, prin contractul de credit nr.120/31.03.2003 defunctul Serac I. I. a contractat de la Banca Comercială Română un împrumut în valoare de 3400 USD, împrumutul fiind acordat din fonduri FIDA pentru cumpărarea a 30 de familii de albine, urmând ca restituirea creditului să aibă loc în 54 rate lunare egale, cu o perioadă de grație de 6 luni (f. 16-18 dosar recurs).
După decesul titularului de contract, la data de 18.01.2007, reclamanta J. D., în calitate de girant ipotecar, a rambursat integral și anticipat creditul prin plata sumei de 835 USD, valută cumpărată în baza buletinului de schimb valutar de la aceeași dată (f. 29 dosar primul ciclu procesual) și pentru care a achitat suma de 2229,45 lei.
Din probele administrate – interogatoriul reclamantei J. D. (f. 118) și adeverința nr. 39/12.02.2013 eliberată de Primăria .) - a rezultat totodată că suma împrumutată a fost utilizată de defunct în scopul achiziționării mai multor familii de albine, 90 dintre stupi fiind înstrăinați în cursul vieții defunctului. Deși nu s-a putut proba care a fost suma obținută din această vânzare, neputând fi identificat vânzătorul sau dacă s-a întocmit un înscris constatator al convenției, aceste aspecte nu prezintă relevanță în cauză. Esențial este că defunctul a fost cel care a profitat de suma împrumutată, veniturile obținute din activitatea de apicultor, inclusiv din vânzarea stupilor, intrând direct în patrimoniul său și nu în cel al reclamantei J. D..
Este adevărat că în calitatea sa de concubin, în mod indirect, și acesteia i-au profitat veniturile obținute de defunct, ele fiind reflectate în nivelul de trai al celor doi. Însă, în condițiile în care reclamanta J. D. nu are calitate de moștenitor al defunctului, nu există nici un temei de drept pentru a-i impune acesteia suportarea pasivului succesoral. Nici faptul că o parte din bunurile defunctului se află în continuare în posesia reclamantei J. D. nu constituie un motiv pentru a-i impune acesteia suportarea sarcinilor moștenirii, pârâta având posibilitatea ca în calitate de moștenitor, să solicite includerea acestor bunuri în masa succesorală și ulterior predarea lor: – eventualele sume de bani ce ar fi fost obținute din vânzarea stupilor, dacă ele mai existau la data decesului; sau cei 5 stupi ce nu au fost înstrăinați; ori autovehiculele ce sunt în continuare înmatriculate pe numele defunctului, cum rezultă din adeverința Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f. 126).
În sprijinul acestei concluzii este și faptul că, în cazul în care reclamanta nu ar fi avut calitatea de girant ipotecar, condiții în care nu ar fi restituit suma împrumutată, creditorul ar fi pornit executarea în contra moștenitorilor, adică împotriva pârâtei S. S. C., urmând ca aceasta să suporte și penalități de întârziere dacă au fost stipulate.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că pretențiile reclamantelor sunt justificate pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, întrucât prin plata acestor sume patrimoniul pârâtei s-a mărit pe seama patrimoniului reclamantelor, care s-a sărăcit în mod corespunzător, condițiile răspunderii pe temeiul acestui fapt juridic fiind îndeplinite.
Însă, așa cum rezultă din probele administrate, valoarea acestei îmbogățiri nu se ridică la nivelul pretins de către reclamante, fiind dovedit că acestea au suportat cu titlul de cheltuieli de înmormântare sumele de 1621 lei de către T. D. și 70 lei de către J. D.; iar pentru lichidarea creditului, reclamanta J. D. a achitat suma de 2229,45 lei pentru cumpărarea a 835 USD, nefiind justificată solicitarea acesteia de obligare a pârâtei la plata sumei de 2421,5 lei întrucât suma cu care s-a micșorat patrimoniul său este cea achitată pentru valuta achiziționată, chiar dacă la data introducerii cererii de chemare în judecată cursul valutar pentru moneda USD era majorat.
Referitor la actualizarea în raport de rata inflației, potrivit art. 3712 al.3 C.proc.civ. “Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”, condiții în care suma la care va fi obligată pârâta va fi actualizată în funcție de rata inflației de la data cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
Față de aceste considerente, instanța va obliga pârâta la plata către reclamanta T. D. a sumei de 1621 lei, iar către reclamanta J. D. la plata sumei de 2299,45 lei (2229,45 + 70), sume ce se vor actualiza în funcție de rata inflației de la data cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Față de admiterea în parte a acțiunii, în temeiul art.276 C.proc.civ. pârâtei îi revine obligația de a suporta și cheltuielile de judecată avansate de cele două reclamante, proporțional cu valoarea pretențiilor admise, ținându-se seama și de cheltuielile din recurs efectuate de pârâtă (107,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar – f.8 dosar recurs). În acest sens, se constată că reclamanta T. D. a suportat cheltuieli ce se ridică la suma de 401,28 lei compusă din taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat (f. 4 și 15; f. 25 dosar recurs), astfel că pârâta va fi obligată la plata sumei de 265 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către această reclamantă. Iar reclamanta J. D. a suportat cheltuieli ce se ridică la suma de 407,72 lei compusă din taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat (f. 15; f. 25 dosar recurs), astfel că pârâta va fi obligată la plata sumei de 365 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către această reclamantă.
Totodată, întrucât pe parcursul judecății s-a admis pârâtei cererea de acordare a asistenței juridice, fiind desemnat ca apărător av. C. S., pentru care Baroul Hunedoara a stabilit un onorariu cuvenit de 200 lei (f. 61), instanța va face aplicarea dispozițiilor art.19 al.1 din O.U.G. nr.51/2008 potrivit cărora „Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.”, condiții în care va dispune ca acest onorariu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele T. D. și J. D., ambele cu domiciliul în S., ..12, ., Jud.Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta S. S. C., domiciliată în D., ., ., Jud. Hunedoara.
Obligă pârâta la plata către reclamanta T. D. a sumei de 1621 lei ce se va actualiza în funcție de rata inflației de la data cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamanta J. D. a sumei de 2299,45 lei ce se va actualiza în funcție de rata inflației de la data cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata sumei de 265 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamanta T. D..
Obligă pârâta la plata sumei de 365 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamanta J. D..
Onorariul apărătorului pârâtei, av. C. S., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2013.
Președinte, Grefier,
A. E. B. O. G.
A.E.B./O.G.
5 ex./22.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4785/2013. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 3295/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
