Plângere contravenţională. Sentința nr. 1917/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1917/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 3447/222/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 1917
Ședința publică din 14 noiembrie 2013
Președinte – N. M. I.
Grefier – C. A.
La ordine judecarea acțiunii civile formulate de petentul C. C. D. cu domiciliul în mun. D., .. 30, jud. B., CNP_, în contradictoriu cu intimat I. Județean de Poliție B., cu sediul în B., str. .. 57, jud. B., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă părțile,
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată: obiectul „plângere contravențională”, dosarul se află la primul termen de judecată după care se arată că, în temeiul art 43 Cod procedură civilă, s-a procedat la verificarea existenței vreunui caz de incompatibilitate întocmindu-se în acest sens referatul corespunzător.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale și, în baza cu art. 94 alin. 1 pct. 1 lit) a Cod procedură civilă raportat la art. 32 OG 2/2001, constată că este deplin competentă pentru soluționarea prezentei cauze.
Instanța, în baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă și având în vedere împrejurările cauzei, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună de zile.
Instanța, în temeiul art. 247 alin. 2 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuția existența unor excepții de invocat precum și dacă se solicită a fi administrate probe noi.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită asupra procesului și declară închisă faza cercetării judecătorești.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise, conform art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
J U D E C A T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 18 septembrie 2013 pe rolul Judecătoriei D., petentul C. C. D. cu domiciliul în mun. D., ., jud. B., CNP_, a chemat în judecată intimat I. Județean de Poliție B., cu sediul în B., str. .. 57, jud. B. solicitând instanței anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data 14 septembrie 2013.
Motivul pentru care contestatorul consideră că trebuie anulat procesul verbal de contravenție este reprezentat de faptul că autoutilitara a oprit pe partea carosabilă și astfel nu putea staționa pe durata staționării autoutilitarei.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În susținerea plângerii, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri: dovada achitării taxei judiciare de timbru (f. 5), . nr._ încheiat la data de 14.09.2013 (f. 5), dovada . nr._ (f. 6).
În drept, a invocat prevederile art. 1 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.10.2013, intimata I. Județean de Poliție B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca și menținerea procesului – verbal de contravenție încheiat.
Intimata a arătat că la data de 14.09.2013, în jurul orelor 11.40, agenții de poliție, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier în loc. Vârfu Câmpului au constatat direct că petentul care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a depășit neregulamentar autoutilitare marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ prin încălcarea marcajului longitudinal continu.
Se mai arată că petentul a fost identificat ca fiind persoana care conducea autoturismul precum și că autoturismul avea aplicate folii pe geamurile laterale care estompau vizibilitatea și de asemenea că șoferul nu avea asupra sa permisul de conducere.
Săvârșirea abaterilor contravenționale au fost constatate în mod direct de agentul de poliție M. M..
În drept, au fost invocate dispozițiile HG 1391/2006.
În dovedirea cererii, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a depus în probațiune raportul agentului constatator din 08.10.2013 (f. 18), procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14.09.2013 (f. 14), dovada . nr._ (f. 15), fișă evidențe auto (f. 16-17).
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14.09.2013 (f. 14), petentul C. C. D. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit) e, art. 102 alin. 1 pct. 35 și art. 101 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 14.09.2013, în jurul orelor 1140, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ pe DN 29A în afara loc. Vârfu Câmpului, la km 29+300 m a depășit neregulamentar autoutilitara IVECO cu nr_ prin încălcarea marcajului longitudinal continuu. De asemenea avea aplicate folii pe geamurile laterale față care estompau vizibilitatea din interior. S-a mai reținut în sarcina conducătorului auto faptul că nu avea asupra sa permisul de conducere.
La data de 18.09.2013, petentul a formulat în termen plângere împotriva procesului verbal arătând că depășirea marcajului longitudinal s-a impus ca urmare a staționării autoutilitarei depășite.
La data de 15.10.2013, intimata I. Județean de Poliție B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca și menținerea procesului – verbal de contravenție ca fiind deplin legal și temeinic.
În considerarea faptului că ambele sancțiuni contravenționale au fost aplicate prin același proces verbal, instanța va proceda la analizarea temeiniciei și legalității sancțiunilor aplicate împreună.
Analizând cu prioritate legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neexistând niciun motiv de nulitate absolută a acestuia.
Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța reține că, potrivit art. 100 alin. 3 lit) e din OUG 195/2002 republicată constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni ”nerespectarea regulilor privind depășirea;”
De asemenea potrivit art. 102 alin. 3 pct 35 din OUG 195/2002 republicată constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni ”aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor, pe parbriz lunetă, sau pe geamurile laterale cu excepția celor omologate și/sau certificate de autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător”
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 republicată constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni ”nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele”
Instanța va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.
Instanța reține că petentul a invocat în apărarea dumnealui faptul că nu s-a făcut constatarea abaterii contravenționale prin mijloace tehnice omologate precum și că procesul verbal nu poate servi drept temei în ceea ce privește vinovăția faptei în absența altor probe.
Instanța, având în vedere aceste aspecte invocate de petent, reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Astfel, interpretarea dreptului intern și jurisprudența națională consacră prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor declarații a unor persoane terțe de conflict, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția delegalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptulsău la apărare(cauza c. I. P. împotriva României pct. 31).
Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza A. c. România (par. 54), faptul că în materie contravențională trebuie să se dea eficiență prezumției de nevinovăție, conform căreia, printre altele, „acuzarea” trebuie să ofere probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție iar îndoiala profită persoanei acuzate.
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.
În primul rând, instanța reține gravitatea redusă a mizei (respectiv amenda) precum și faptul că dreptul la apărare al petentului a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa și să discute în contradictoriu orice probe care ar folosi intimatei.
În cauza dedusă judecății instanța apreciază că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.
În al doilea rând, procesul-verbal de contravenție contestat corespunde cerințelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă și neechivocă.
În concluzie, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției petentei.
În ceea ce privește dreptul la apărare, instanța i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.
Ca urmare, îi revenea acestuia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăției pretinse.
Însă, în cauza de față, petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii formulate vreun mijloc de probă pe care să își întemeieze susținerile, arătând doar că autoutilitara depășită era staționată și necontestând lipsa documentelor și existența foliilor aplicate pe geamurile laterale.
Instanța reține că potrivit art. 249 C. petentul avea obligația să dovedească faptul că autoutilitara IVECO era oprită.
Curtea EDO a statuat în mod repetat că că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, pct. 28, P. împotriva României pct. 31 precum și A. împotriva României pct. 60).
În aceste condiții, instanța va da efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, reținând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal și vinovăția petentului.
Ca urmare, instanța va analiza dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a alegerii autorităților administrației publice locale, și urmările care s-ar fi putut produce, instanța consideră că sancțiunile aplicate respectiv de 1040 lei amendă și avertisment pentru nepurtarea centurii, corespund gradului de pericol social al faptelor.
În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.
În speță însă se observă că petentul nu a arătat de ce apreciază că în concret fapta săvârșită prezintã un pericol social mai redus decât cel avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit limitele sancțiunilor aplicabile.
Mai mult, instanța reține și faptul că petentul are un cazier contravențional bogat ceea ce conduce la concluzia că sancțiunile anterioare nu și-au îndeplinit scopul social educativ respectiv reeducarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, va respinge plângerea formulată de petent.
În privința cheltuielilor judiciare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ”în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat”
Față de respingerea constatării nulității procesului verbal și admiterea cererii subsidiare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile obligării petentei la plata cheltuielilor judiciare.
Prin urmare, instanța va obliga petentul C. C. D. la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat. Cuantumul cheltuielilor judiciare este stabilit de instanță în lumina cheltuielilor impuse de derularea procedurii prevăzute de art. 201 C. precum și ședințele de judecată ținute în cauză.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. C. D. cu domiciliul în mun. D., .. 30, jud. B., CNP_ în contradictoriu cu intimat I. Județean de Poliție B., cu sediul în B., str. .. 57, jud. B., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 OG 2/2001, obligă petentul C. C. D. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Serviciul Registratură al Judecătoriei D..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. M. I. C. A.
Red. N.M.I.
Thred. Ch.A.
Ex. 2/21.11.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1526/2013. Judecătoria DOROHOI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-04-2013,... → |
|---|
