Acţiune în constatare. Sentința nr. 2414/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2414/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 241/225/2015
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2414
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 IUNIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE A. G.
GREFIER ȘEDINȚĂ C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții B. P. C. și B. I. și pe pârâtele B. G. Societe Generale SA și B. G. Societe Generale SA Drobeta T. S. - Agenția Aluniș, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 23.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care s-a trecut la soluționare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la aceasta instanța la data de 13.01.2015, sub nr_ /2015, reclamanții B. P. C. și B. I. au chemat în judecată pe pârâții B. G. Societe Generale SA și B. G. Societe Generale SA Drobeta T. S. - Agenția Aluniș pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența clauzelor abuzive din contractul de credit nr_ încheiat la data de 11.01.2008 clauze cuprinse în art. 8 din Condițiile Particulare și art. 4 din Condițiile Generale ale aceluiași contract privind comisionul de gestionare, sistarea obligației de plată pentru acestea și restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de gestionare.
În fapt au încheiat cu pârâta la data de 11.01.2008 contractul de credit nr_ în baza căruia le-a fost acordat pentru o perioada de 120 luni un împrumut în cuantum de 54.000 lei, iar pentru garantarea acestuia au încheiat o poliță de asigurare agreat de către pârâtă, dar cu toate că s-a garantat creditul s-a perceput un comision de gestionare de 0,3 % fără ca să cunoască semnificația acestuia.
Valoarea totală a acestui comision de gestionare era de 12.116,67 lei, ceea ce reprezintă 22,4% din valoarea sumei împrumutate, respectiv suma de 54.000 lei.
Este evident ca plata lunara a acestui comision de gestionare este nejustificata, întrucât s-a garantat acest credit cu o polița de asigurare, banca si-a luat măsura creșterii costurilor creditului in caz de neplata la scadenta ratelor de credit si a dobânzilor aferente prin aplicarea comisionului de penalizare si a unei rate de dobânda penalizatoare, majorare, costuri ce vor fi suportate de către reclamant, pana la data plații restantelor, ceea ce nu mai justifica aplicarea a încă unui comision pentru riscul de neplata.
Comisionul este unul abuziv. Acest comision este de fapt, o dobânda mascata. Este plătit pentru aceeași prestație pentru care se plătește deja dobânda. Acesta este înregistrat ca atare in contabilitatea băncii, ca „venituri din dobânzi". Comisionul este menit sa asigure banca in contra riscului dat de portofoliul sau de credite neperformante, ceea ce înseamnă ca riscul băncii din aceste credite neperformante nu este suportat nici de banca, nici de debitorii neperformanți, ca de debitorii bun-platnici.
Mai mult, la art. 3.4 din Condițiile Generale, banca include clauze la literele A si B, care îi dau dreptul să modifice și să majoreze procentul de dobândă .
În cuprinsul contractului de credit încheiat cu banca nu se regăsesc elementele componente ale dobânzii, scopul pentru care au fost percepute comisioanele si consideram ca destinația acestora trebuia sa se regăsească in cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia, astfel încât sa ofere consumatorului toate informațiile necesare in raport de care sa încheie sau nu contractul.
Clauzele acestui contract denota un dezechilibru semnificativ intre prestațiile băncii si prestațiile consumatorului, acordând băncii un drept discreționar de a modifica acordul de voința format la momentul semnării contractului de credit, banca putând modifica dobânda pe parcursul derulării Creditului, așa cum rezulta din articolul mai sus menționat.
In conformitate cu Legea 193/2000, si Directiva 93/13/CEE, este considerata abuziva clauza care da posibilitatea unui furnizor de servicii sa crească prețul, fiind astfel produs un dezechilibru contractual atâta vreme cat banca poate modifica in mod unilateral cuantumul dobânzilor, creștere pe care banca o justifica prin apariția unor modificări legislative ca căror aplicare duce la diminuarea rentabilității băncii. Clientului in schimb daca i se diminuează veniturile este obligat sa plătească in continuare aceleași rate impuse de către banca + majorări si penalități in caz de întârziere.
De asemenea, arată ca la încheierea convenției de credit nu a avut loc o negociere efectiva, clauzele fiind prestabilite de către banca, fără sa aibă posibilitatea sa modifice sau sa înlăture vreuna din clauze,arătând că toate clauzele au fost impuse de către banca, situându-se astfel . fata de aceasta.
Legea 193/2000 impune prin art. l pct.1,2 si 3 claritatea si neechivocitatea clauzelor ceea ce implica înțelegerea acestora de către orice persoana, fără cunoștințe de specialitate si in caz de dubiu, acestea sunt interpretate in favoarea consumatorului, iar prin includerea acestui comision de administrare este evident ca au fost încălcate aceste prevederi.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, sunt clauze abuzive acele clauze care nu au fost negociate cu consumatorul si care creează între părți un dezechilibru semnificativ al prestațiilor, contrar cerințelor bunei-credințe .
Această situație îl pune pe consumator în postura de a adera la condițiile redactate în prealabil de către comerciant fără a avea puterea de a influența conținutul lor.
Legea interzice profesioniștilor sa includă in contractele lor profesionale clauze abuzive. Legislația chiar stabilește o lista de clauze considerate ab initio abuzive iar clauzele pe care reclamanta înțelege să le conteste și a se dispună anularea lor, se încadrează in lista clauzelor considerate abuzive.
Potrivit lit. g din anexa la lege, este considerate abuziva, clauza care da dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale.
Astfel solicita sa constatați ca contractul de credit nr._ 11.01.2008, conține clauze abuzive si sa dispuneți anularea acestora, scutirea reclamanților de la plata comisionului de gestionare si restituirea sumelor plătite cu titlu de comision, pana la data pronunțării unei hotărâri definitive.
În drept își întemeiază acțiunea pe disp. Legii 193/2000 precum si pe dispozițiile OUG/50/2010, modificata.
In dovedirea acțiunii depune la dosar contractul de credit nr_ din 11.01.2008, grafic de rambursare, cerere de asigurare Asicredit G., copie CI,.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtei un exemplar al cererii și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 17.02.2015 pârâta B. - G. Societe Generale SA prin Sucursala Drobeta T. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
A arătat că la data de 11.01.2008 intre B. si B. P. C. și B. I. a fost încheiat contractul de credit nr._ prin care reclamanții a beneficiat de un credit pentru nevoi personale nenominalizate - refinanțare în cuantum de 54.000 RON pe o perioada de 120 luni având scadenta finala la data de 11.01.2018. Creditul a fost acordat cu o dobânda variabila de 14,90 % an.
Potrivit referirilor exprese din cuprinsul documentației acceptate de către reclamant, Contractul de credit include atât Condițiile Particulare cat si Condițiile Generale. În esența, acestea reglementează: părțile si obiectul contractului, durata contractului, dobânda aferenta contractului de credit, taxele si comisioanele percepute pe parcursul derulării contractului, modalitatea de rambursare, asigurări, garanțiile instituite pentru rambursarea creditului si obligațiile pârtilor.
În data de 17.09.2010 a intrat in vigoare Actul adițional nr. 1 la Contractul de credit nr._ din 11.01.2008 cuprinzând modificările impuse de aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50 din data de 11.06.2010 privind contractele de credit pentru consumatori, nesemnat de către împrumutata, dar considerat acceptat tacit, conform art. 95 alin. 5 din același act normativ.
Ca urmare a intrării in vigoare a acestui act normativ, B. a menținut in contractul încheiat cu reclamanta doar acele clauze permise de OUG 50/2010, condițiile de creditare au devenit mai favorabile reclamantului, având in vedere ca dobânda rămâne in continuare variabila pe toata perioada de creditare si se raportează in continuare tot la soldul creditului, s-a eliminat comisionul de administrare a creditului restant, s-a eliminat comisionului de rambursare anticipata iar dobânda penalizatoare a fost de asemenea, diminuata la 2 puncte procentuale peste dobânda curenta.
A susținut că OUG nr. 50/2010 a fost adoptată ca urmare a obligației României de transpunere in legislația naționala, pana la data de 11.06.2010, a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE și a avut ca scop asigurarea unui cadru unitar la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește creditele acordate consumatorilor.
A invocat excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecata întrucât reclamantul solicita constatarea ca abuzive a clauzelor privind comisionul de întocmire dosar, comisionul lunar de gestionare a creditului, comisionul de rambursare anticipata si comisionul de administrare a creditului restant si obligarea Băncii la restituirea sumelor reprezentând comisioane încasate abuziv.
De asemenea, reclamantul solicita constatarea ca abuziva a clauzei privind dobânda variabila si posibilitatea băncii de a modifica aceasta dobânda prevăzuta la art. 7 din contractul de credit nr._ din 11.01.2008 si, de asemenea, obligarea subscrisei la restituirea integrala a diferenței achitata in plus cu titlu de dobânda variabila si modificarea dobânzii variabile in dobânda fixa, fără însa a fi precizat cuantumul acestei valori.
Întrucât reclamantul solicita ca instanța sa constate nulitatea absoluta a pretinselor clauze abuzive cuprinse in contractul de credit încheiat intre părți, sa înlăture aceste clauze din contractul de credit si sa dispună restituirea sumelor achitate cu acest titlu, apreciem ca in cauza sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013. text care prevede ca sunt cereri evaluabile in bani care se taxează la valoare si cererile privind constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic
În consecința, consideră că in acțiunea de fata sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013. motiv pentru care va rugam sa dispuneți anularea cererii de chemare in judecata pentru neîndeplinirea obligației de plata a taxei judiciare de timbru, calculata la valoarea patrimoniala a actelor juridice a cărui nulitate absoluta se solicita a fi constatata.
Totodată, reclamantul datorează taxa de timbru si pentru capetele de cerere privind restituirea sumelor pretins achitate pe perioada 11.01.2008 pana in prezent actualizate cu indicele inflației din perioada cuprinsa intre data plații de către reclamant si pana la restituirea efectiva.
Acțiunile si cererile evaluabile in bani se timbrează la valoarea declarata chiar de către reclamanți prin cererea lor iar lipsa precizării valorii sumelor care se pretind de către reclamanți si a valorii dobânzii legale, vizează tocmai evitarea taxelor aferente cererii de chemare in judecata care se datorează potrivit legii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la restituirea sumelor achitate cu titlu de comisioane pretins abuzive si a sumelor achitate in plus cu titlu de dobânda variabila, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958. aplicabil in speța raportat la data încheierii convenției dintre părți, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Art. 3 din același act normativ dispune ca termenul prescripției aplicabil tuturor drepturilor de creanța, indiferent de izvorul lor este de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune.
Contractul de credit nr. 2611721a fost încheiat la data de 11.01.2008. iar acțiunea a fost introdusa in data de 13.01.2015. prin urmare pentru perioada cuprinsa intre 11.01.2008 si 13.01.2015 sumele achitate sunt prescrise fiind împlinit termenul general de prescripție prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Cu privire la fondul cauzei a susținut faptul că, contractul de credit nr._ a fost încheiat la data de 11.01.2008. data la care Directiva 2008/48/CEE nu era încă transpusă in legislația din România. Astfel, la data încheierii acestui contract nu exista nici o obligație legala de respectare a vreunei prevederi a Directivei 2008/48/CEE. activitatea de creditare fiind supusa numai reglementarilor naționale, reglementari respectate întocmai de către Banca.
Directiva 2008/48/CEE a fost transpusa in legislația naționala prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50 din data de 11.06.2010 privind contractele de credit pentru consumatori si a avut ca scop asigurarea unui cadru unitar la nivelul Uniunii Europene in ceea ce privește creditele acordate consumatorilor.
Conform art. 95 (alin. 1 si alin.2) din OUG nr. 50/2010 (forma valabila înainte de apariția Legii nr. 288. pentru aprobarea OUG nr. 50/2010, din data de 30.12.2012) creditorii au avut obligația ca in termen de 90 de zile de la data de intrare in vigoare a acestui act normativ sa asigure conformitatea contractelor aflate in derulare cu dispozițiile OUG nr. 50/2010 prin încheierea de acte adiționale.
In vederea respectării obligației legale. Banca a întocmit Acte adiționale incluzând toate aceste modificări si a notificat clienții sa se prezinte la unitatea B. unde au încheiat contractele de credit, pentru a semna Actele Adiționale prin care contractele de credit au fost adaptate la OUG nr. 50/2010.
După adoptarea Legii nr. 288/2010 care consacra principiul neretroactivității legii in sensul ca dispune ca prevederile OUG nr. 50/2010 nu se aplica si contractelor aflate in curs de derulare. B. a ales totuși sa facă aplicarea art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010 conform căruia "Actele adiționale nesemnate de consumatori, considerate acceptate tacit la data intrării in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte în sens contrar. în termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi" situație care nu poate fi identificata deoarece nici B. si nici împrumutatul nu si-a manifestat voința in sensul neaplicării actului adițional acceptat tacit.
Astfel, începând cu data de 17.09.2010 contractul de credit in cauza a fost adaptat dispozițiilor prevăzute de OUG nr. 50/2010, inclusiv prin modificarea denumirii comisionului de gestionare credit in comision de administrare credit.
Legalitatea comisionului de gestionare credit in perioada cuprinsa intre data încheierii contractului de credit (11.01.2008) si data încheierii actului adițional la data de 17.09.2010.
Prin contractul de credit împrumutații au agreat sa plătească un comision lunar de gestionare a creditului in cuantum de 0,30%, acest comision corespunde unui serviciu prestat de banca, respectiv administrarea lunara a creditului care implica unele activități din partea băncii. Perceperea unui astfel de comision nu era interzisa la momentul încheierii contractului de credit, cuantumul si scopul perceperii fiind indicate in mod explicit in cuprinsul contractului.
Legalitatea comisionului de gestionare/administrare credit după încheierea actului adițional din 17.09.2010 întocmit in baza prevederilor OUG nr. 50/2010.
Actul Adițional nr. l la contractul de credit nr._/11.01.2008, iar prin acest act comisionul de gestionare a fost denumit comision de administrare a creditului, in vederea alinierii terminologiei contractelor de credit la dispozițiile OUG 50/2010. scopul perceperii acestuia rămânând nemodificat.
Din punct de vedere al legalității comisionului de administrare credit, învederam faptul ca perceperea comisionului de administrare credit este legala, fiind reglementata in mod expres prin art. 36 alin 1 si 3 din OUG 50/2010 care prevede ca: "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor." Așadar, legiuitorul si la ora actuala prevede posibilitatea legala a perceperii unui comision in vederea gestionarii/administrării creditului.
Astfel cum au arătat mai sus, OUG nr. 50/2010 recunoaște valabilitatea si legalitatea comisionului de administrare a creditului.
În condițiile in care legea reglementează un astfel de comision, a susține ca respectivul comision este nelegal, abuziv, echivalează cu a susține ca însăși legea este nelegala sau abuziva, ceea ce reprezintă o absurditate juridica.
Instanțele judecătorești ordinare din România sunt obligate sa aplice legea, acestea neavând competenta sa se pronunțe asupra legalității legii, o astfel de competenta aparținând exclusiv Curții Constituționale. Așadar, daca legea prevede posibilitatea perceperii unor comisioane, instanța de judecata nu este in măsura sa susțină ca astfel de comisioane sunt nelegale.
Având in vedere ca împrumutații au contractat creditul pentru o perioadă de 120 luni. ratele de credit trebuind achitate lunar, este imperativa urmărirea si monitorizarea rambursării creditului.
Modificarea dobânzii in funcție de costurile resurselor băncii corespunde întru totul prevederilor legale aplicabile in momentul încheierii contractului de credit, astfel încât nu se poate retine caracterul abuziv al clauzei în raport cu data încheierii contractului si cu dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori.
Nici o prevedere legală aplicabilă la data încheierii contractului de credit nu interzicea subscrisei perceperea unei dobânzi variabile în funcție de indici de referință interni. Mai mult. OG nr. 21/1992 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 174/2008 prevedea în art. 93 posibilitatea furnizorilor de servicii financiare de a percepe o dobândă variabilă în funcție de un indice de referință intern, singura condiție suplimentara introdusă de acest act normativ fiind aceea ca acest indice să fie unic pentru toate produsele operatorului economic.
Așadar, dobânda fluctuează în funcție de acest indice monetar, banca neputând influența in vreun fel dobânda pe care o achita împrumutatul, marja băncii fiind fixă pentru toată perioada de creditare.
În cazul contractului de credit in litigiu a fost acordat reclamantului, ca urmare a opțiunii acestuia o dobânda variabila de 8.50% pe an, informațiile despre aceasta dobânda fiind exprimate printr-o formula clara, cu explicații cuprinzătoare in condițiile generale ale contractului de credit.
Reclamantul invoca in susținerea nulității clauzelor privind dobânda prevăzuta de art. 7.1 din contractul de credit prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000. susținând ca ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de acest text. întrucât clauzele in discuție nu ar fi fost negociate direct cu acesta, născându-se astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. Se mai susține si ca reclamanta nu a avut posibilitatea de a negocia clauzele contractului de credit si ca respectivul contract ar fi unul de adeziune.
Perceperea unei astfel de dobânzi nu era oricum interzisa la momentul încheierii contractului de credit, modalitatea de calcul a acesteia fiind indicata in mod explicit in cuprinsul contractului de credit.
Ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010. contractul de credit a fost adaptat în consecința prin actul adițional nr. 1/17.09.2010 încheiat tacit conform art. 95 din ordonanța, dobânda variabila fiind transformata in dobânda indexabila. stabilita pe baza indicelui monetar ROBOR la 3 luni + 6.48 % marja fixa a băncii pe toata durata derulării contractului de credit.
Mai mult. ca reclamantul avea posibilitatea, încă de la perfectarea contractului de credit sa opteze pentru un împrumut cu dobânda fixa, înlăturând astfel inconvenientele provenind din variația dobânzii, pe care le invoca in cazul de fata.
Prin modul in care este formulata acțiunea se tinde la modificarea contractului de credit si transformarea lui dintr-unul cu dobânda variabila într-un contract cu dobânda fixa, ceea ce ar încalcă prevederile art. 969 Cod civil, in vigoare la data încheierii contractului de credit, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, încheierea actelor juridice civile este guvernata de principiul autonomiei de voința a părților contractante, singurele limite fiind dispozițiile imperative ale legii, morala si ordinea publica, neîncălcate in speța de fata.
Cu privire la clauza privind comisionul de întocmire a dosarului de credit, a menționat că, prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat instanței sa constate caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de analiza dosar menționata la pct. 4.1 lit a din Condițiile Generale si sa oblige B. la restituirea sumei achitata cu titlu de comision de întocmire dosar, însa acesta nu a adus niciun argument in susținerea acestei aserțiuni, in cuprinsul cererii de chemare in judecata nefiind prezentate motivele care fundamentează pretențiile reclamantului. Sub acest aspect, cererea de chemare in judecata nu este conforma cu dispozițiile prevăzute la art. 194 lit. e din NCPC întrucât nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază cererea.
Clauza privind comisionul de întocmire dosar nu prezintă caracter abuziv, reclamantul fiind informat în mod clar și inteligibil asupra existenței și valorii acestui comision, atât prin oferta de credit a Băncii cât și prin contractul de credit. Acest comision corespunde unui serviciu prestat de banca, respectiv administrarea lunara a creditului care implica unele activități din partea băncii.
Rațiunea perceperii comisionului de gestionare a creditului rezulta însăși din denumirea si înțelesul semantic al acestuia, respectiv acest comision reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat de banca in favoarea împrumutaților care consta in monitorizarea/urmărirea/înregistrarea de operațiuni in scopul utilizării/rambursării creditului acordat.
Astfel, prin actul adițional încheiat la data de 17.09.2010, prin care contractul de credit a fost adaptat prevederilor OUG nr. 50/2010, denumirea comisionului lunar de gestionare a creditului a fost modificata in sensul înlocuirii sintagmei de « gestionare » cu « administrare », comisionul purtând astfel denumirea de comision lunar de administrare a creditului. Prin urmare, începând cu data de 17.09.2010 singura modificare a fost aceea ca sintagma comision de gestionare a creditului a fost înlocuita cu sintagma comision de administrare, procentul de 0,15% agreat de reclamant fiind raportat tot la soldul creditului, a fost înlăturat comisionul de administrare a creditului restant si a fost eliminat comisionul de rambursare anticipata.
A precizat faptul ca modificarea intervenita asupra comisionului cu referire la denumirea acestuia reprezenta doar o punere de acord a terminologiei utilizate in cadrul contractului de credit cu dispozițiile OUG nr. 50/2010, acest comision prin natura lui având același scop - cel de a administra/gestiona contractul de credit.
Comisionul de gestionare/administrare credit a fost prevăzut in mod expres si transparent in contractul de credit semnat de către reclamant ca reprezentând un cost de 0.15% din soldul creditului, plătibil lunar pe întreaga durata a creditului.
F. de aspectele anterior expuse, observând atât prevederile legale cat si practica instanței supreme si a instanțelor naționale, perceperea comisionului de administrare credit este legala.
Cu privire la clauza privind comisionul de rambursare anticipata a creditului, a arătat că prin contractul de credit, împrumutatul a agreat să plătească Băncii un comision de rambursare anticipată în cuantum de 3%.
Contractul de credit a fost încheiat in anul 2008 când nu era nici o restricție in ceea ce privește cuantumul comisionului de rambursare anticipata. Pe cale de consecința, clauza referitoare la comisionul de rambursare anticipata era perfect legala si in concordanta cu voința pârtilor exprimata prin semnarea contractului de credit.
Ulterior intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, prin Actul adițional din data de 17.09.2010, Banca a eliminat comisionul de rambursare anticipata, așa cum este prevăzut in OUG 50/2010 pentru creditele cu dobânda indexabila.
Așadar solicitarea reclamantului cu privire la comisionul de rambursare anticipata este lipsita de obiect si de interes, iar reclamantul nu a achitat Băncii nici o suma de bani cu titlu de comision de rambursare anticipata.
A susținut că pentru a se retine caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: clauza sa nu fi fost negociata direct si sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, contrar cerințelor bunei credințe.
Pe de alta parte, înalta Curte de Casație si Justiție prin considerentele deciziei nr. 4821/05.12.2012, a reținut ca „prețul creditului nu se poate forma niciodată prin negocierea individuala a băncii cu fiecare client al sau. Acest lucru nu este posibil, in condițiile in care banca are milioane de clienți. Este motivul pentru care banca oferă clienților produse/sortimente bancare diferite, astfel încât aceștia sa poată alege produsul pe care îl doresc. De altfel, niciun producător de . negociază cu clientul prețul produsului sau expus la raft ".
Prin semnarea contractului de credit, acesta a declarat in mod expres ca a luat cunoștința de conținutul contractului si ca este de acord cu dispozițiile contractuale, ca semnează cu intenția libera de a dobândi toate drepturile si obligațiile care decurg din contract, pe care le considera echitabile. Așadar, reclamantul a avut toate datele necesare unui consumator mediu si diligent, așa cum este el definit de art. 2 din Legea nr. 363/2007, pentru a prevedea obligațiile contractuale.
În drept, și –a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205 și următoarele din NCPC, Legea nr. 193/2000 și OUG nr. 50/2010.
În dovedire, a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului, proba cu înscrisurile depuse odată cu întâmpinarea si alte înscrisuri ce vor fi necesare in soluționarea cauzei și orice alte probe a cărora necesitate de administrare ar rezulta din dezbateri.
Prin rezoluția din data de 18.02.2015 s-a comunicat întâmpinarea către reclamant, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, și cum reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare, prin rezoluția din data de 02.03.2015 s-a fixat primul termen de judecată la data de 21.04.2015, cu citarea părților.
În scop probator, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
La Întâmpinarea depusă de pârâta B. Group Societe Generale SA au răspuns reclamanții și au solicitat respingerea celor 3 excepții invocate de pârâtă ca neîntemeiate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată .
Au precizat că, pentru perioada solicitată, 11.02.2008 – 13.01.2015 reclamanții au achitat suma de 9444,48 lei cu titlul de comision de gestionare .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.01.2015, sub nr_, reclamanții B. P. C. și B. I. au chemat în judecată pe pârâții B. G. Societe Generale SA și B. Group Societe Generale Agenția Aluniș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existența clauzei abuzive în convenția de credit nr._ din 11.01.2008, încheiată cu pârâtele, clauză cuprinsă în art.8 din Condiții particulare și art. 4 din Condiții generale privind "comisionul de gestionare", să se dispună anularea acestei clauze abuzive, sistarea obligației de plată și restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de gestionare, cu cheltuieli de judecată .
Între părți s-a încheiat convenția de credit nr._ din 11.01.2008 pentru suma de 54.000 lei pentru o perioadă de rambursare de 120 luni, începând cu data de 11.02.2008 și până la data de 11.01.2018.
În acest sens stipulează și disp. art. 41 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform cărora orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea acestora, cu excepția situațiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului care implică schimbarea costurilor, de exemplu prelungirea perioadei de creditare sau modificarea ratelor. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită și contractul rămâne neschimbat.
Cu privire la excepția de netimbrare invocată de pârâta B. G. Societe Generale SA prin întâmpinare, instanța urmează a o respinge, întrucât, în cauză sunt aplicabile disp. art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013, care prevăd în mod expres că acest gen de acțiuni formulate de consumatori sunt scutite de plata taxelor de timbru.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de aceiași pârâta prin întâmpinare, instanța o va respinge ca neîntemeiată, deoarece, ca efect al constatării nulității clauzelor abuzive din contract, efectele nulității se produc retroactiv, fiind vorba despre o nulitate absolută și nu o nulitate relativă, astfel nu poate fi primită.
Din dinamica încheierii și derulării contractului de credit, instanța a reținut că încă de la data când s-a încheiat convenția de credit a fost inserată clauza privind comisionul de gestionare/administrare credit, că se bucură de claritate și neechivocitate, clauză ce a fost reluată ulterior prin actual adițional, dar și menținută prin Legea nr.50/2010.
Printre comisioanele datorate băncii, așa cum rezultă din punctul 8 al contractului de credit - condiții particulare - coroborat cu art. 4 lit. b din contractul de credit–condiții generale, reclamantul trebuie să plătească lunar un comision de gestionare a creditului de 0,3 % din valoarea creditului acordat până la achitarea integrală a acestuia.
Ulterior, după apariția OUG nr.50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, reclamantul a fost invitat de către reprezentanții băncii să încheie actul adițional la contractul de credit, act prin care unele clauze contractuale se modificau printre care și clauza cu privire la comisioane, în sensul că banca va percepe pentru creditul acordat un comision lunar de administrare a creditului în valoare de 0,3 % din soldul creditului, comision care începe să fie perceput începând cu luna septembrie 2010.
OUG nr.50/2010 a transpus Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008, la art. 95 din forma inițială a acestui act normativ prevăzându-se obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, creditorii (băncile) au obligația să asigure conformitatea contractelor aflate în curs de derulare cu dispozițiile acestei Ordonanțe .
La data de 17.09.2010 a intrat în vigoare Actul adițional nr. 1 la convenția de credit, act ce cuprindea modificările impuse de aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de OUG nr. 50/2010, după ce anterior reclamantul ar fi fost notificat inclusiv prin SMS la data de 19.08.2010 să se prezinte la sediul băncii pentru a-l semna .
Totodată s-a prevăzut că, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prin care se face modificarea contractului, este considerată acceptare tacită .
Prin Legea nr. 288 publicată în Monitorul Oficial al României în 30.12.2010, se aprobă Ordonanța de Urgență nr. 50/2010 aducându-se unele modificări printre care și la art. 95 în sensul că, prevederile ordonanței de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.
D. fiind că, în forma inițială ordonanța prevedea în mod clar că dispozițiile sale se aplică și contractelor în curs, iar în baza acesteia au fost încheiate acte adiționale, prin art. II din Legea nr.288/2010, s-a stabilit faptul că, în situația în care actele adiționale au fost semnate, acestea își produc efectele conform termenilor contractuali.
Actele adiționale nesemnate de către consumatori, și considerate acceptate tacit își produc de asemenea efectele cu excepția cazului în care în termen de 60 de zile de la . acestei legi, una dintre părți ( fie consumatorul, fie creditorul) notifică cealaltă parte în sens contrar.
Prin OUG nr.50/2010 la art. 36 legiuitorul a prevăzut că, pentru creditul acordat unui consumator creditorul poate percepe doar comision de analiză dosar, comision de administrare credit, sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, dobândă penalizatoare, alte costuri percepute de terți precum și un comision unic pentru serviciile prestate la cererea consumatorilor.
Totodată în aliniatul 3 al aceluiași articol,legiuitorul a inserat și prevederea în conformitate cu care, comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea ,înregistrarea, efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului.
În situația în care acest comision se calculează ca procent acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Ca urmare, în condițiile în care, actul Adițional nr. 1 emis de bancă, este legal întocmit și în conformitate cu succesiunea în timp a dispozițiilor legale mai sus arătate, iar prin acest act adițional s-a modificat denumirea comisionul de gestionare credit în cuantum de 0,3 % din valoarea creditului plătibil lunar până la achitarea integrală a acestuia, cu un comision de administrare de 0,3 % plătibil lunar însă la valoarea soldului curent, instanța apreciază că acest comision de administrare încasat începând cu luna septembrie 2010 în baza actului adițional nr. 1 este nelegal și întrunește elementele unei clauze abuzive deoarece clauza inserată creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și contravine bunei credințe.
Cât privește comisionul de gestionare credit prevăzut în contractul inițial în cuantum de 0,3 % plătibil lunar din valoarea creditului, în perioada februarie 2008 - august 2010, instanța apreciază că această clauză este abuzivă urmând să fie anulată, iar sumele încasate cu acest titlu să fie restituite.
Potrivit art.1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, orice contract încheiat între profesioniști și consumatori va cuprinde clauze clare, fără echivoc pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, orice dubiu asupra interpretării unei clauze contractuale urmând să fie făcută în favoarea consumatorilor, profesioniștilor interzicându-le stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 din același act normativ stabilește că, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Totodată, o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă, a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei sens în care sunt date cu titlu de exemplu contractele standard preformulate. Dacă profesionistul pretinde că o clauză preformulată a fost negociată direct este de datoria ei să prezinte probe în acest sens.
În art. 4 alin 6 din Legea nr. 193/2000, se prevede că, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil .
Acest alineat 6 este de fapt o transpunere a art. 4 alin 2 din Directiva Consiliului nr. 93/13 /CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Ca urmare, la data încheierii contractului de credit, 11.01.2008, nu exista transpusă în legislația românească Directiva Europeană ce reglementează clauzele abuzive, astfel că pârâta nu avea nici o obligație în acesta sens, dar trebuia să se supună prevederilor directivei după . .
Susținerea pârâtei cu privire la faptul că, acest comision de gestionare credit este exprimat clar, inteligibil fiind explicat de art. 8- condiții particulare - și art.4 lit. b – condiții generale - din contract, nu este reținută de instanță întrucât, din aceste dispoziții contractuale rezultă că acest comision de gestionare a creditului va fi calculat ca procent din soldul creditului, sau din valoarea creditului și nu este explicitat așa cum se susține, respectiv pentru ce anume se percepe, de ce anume se calculează la valoarea creditului și nu la soldul curent în situația în care s-a optat pentru ca acest comision să fie calculat ca și procent, modalitate acceptată inclusiv de legiuitor printr-o reglementare ulterioară respectiv OUG nr.50/2010, dar acest procent trebuia calculat la sold și nu la valoarea creditului.
Invocarea de către pârâte a jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 288/27.01.2012, nu este de natură să influențeze raționamentul instanței în cauza dedusă judecății în condițiile în care, este o decizie de speță, se referă la comisionul de administrare și la dobândă și nu la comisionul de gestionare, iar aprecierea dacă anumite clauze sunt clare și inteligibile se face în concret pe fiecare contract.
În speță, nu s-a făcut dovada faptului că această clauză a fost negociată cu consumatorul, obligație care-i revenea băncii conform art. 4 alin 3 din Legea nr.193/2000, contractul fiind unul standard preformulat, consumatorul acționând de pe o poziție inegală în raport cu banca, fără posibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze care practic i-au fost impuse creându-se un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În această situație sumele achitate cu titlul de comision de gestionare credit, plătibili lunar, pentru toate cele 120 de rate, s-ar fi ajuns la situația ca la un împrumut de 54.000 lei, valoarea comisionului ar fi fost de_,67,51 lei, sens în care nu se poate susține că banca a acționat cu bună credință.
Dezechilibrul contractual și lipsa bunei credințe a băncii trebuie analizat și în funcție de justețea acestui comision față de costurile suportate de bancă în legătură cu activitatea sa de acordare a creditului. Or, așa cum s-a arătat mai sus o astfel de justificare nu există, impunându-se a se constata caracterul abuziv al clauzei care reglementează comisionul de gestionare calculat la valoarea inițială a creditului .
În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtei să restituie sumele încasate cu titlu de comision de gestionare credit, se reține că în principiu, unul dintre efectele constatării caracterului abuziv al unei clauze înscrisă într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator este aceea că această clauză nu va produce efecte asupra consumatorului( art. 6 din Legea nr.193/2000), astfel încât sumele plătite în temeiul acestor clauze rămân fără suport contractual .
Acest efect se produce retroactiv respectiv de la momentul încheierii contractului deoarece clauza a fost abuzivă încă de la momentul perfectării acestuia. Rămânând fără suport contractual plata efectuată devine o plată nedatorată care este supusă restituirii .
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, instanța reține că debitorul se afla de drept in întârziere din momentul in care obligația devine exigibila (dies interpellat pro hominem). In consecință, dobânzile legale curg de la data scadentei obligației.
In speță, instanța constata ca sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor si anume: obligația consta in plata unei sume de bani, obligația este lichida si exigibila, iar prin încasarea fără drept a sumei de bani se prezuma ca lipsa de folosința a acesteia a produs consumatorului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale potrivit O.G. nr. 9/2000 și OG 13/2011, calculată de la data achitării fiecărei rate până la data plății efective.
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită acțiunea, să constate existența clauzei abuzive privind comisionul lunar de gestionare a creditului prevăzute la pct. 8 din contractul de credit nr._/11.01.2008, condiții particulare și pct. 4 .1 lit. b din Contractul de credit nr._/11.01.2008, condiții generale și dispune anularea acesteia .
Se va dispune restituirea comisionului de gestionare credit în sumă de 931,70 lei încasat în perioada 26.05.2010 – 31.12.2010 și a comisionului de administrare credit în sumă de 2970,88 lei încasat în perioada 01.01.2011 – 26.10.2014 și a dobânzii legale aferente acestor sume de la data plății fiecărei rate și până la data plății efective .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții B. P. C. CNP_ și B. I. CNP_ ambii cu domiciliul în Dr. Tr. S., Calea Timișoarei nr. 161, .. 1, ., jud. Mehedinții în contradictoriu cu pârâta B. – G. Societe Generale SA CUI RO_/10.12.1992 cu sediul în București str. .. 1-7 Sector 1.
Constată existenta clauzei abuzive privind comisionul lunar de gestionare a creditului prevăzută la art. 8 din Condiții particulare și art. 4 din Condiții generale din contractul de credit nr._/11.01.2008 .
Dispune restituirea comisionului de gestionare credit în sumă de 9444,48 lei încasat în perioada 11.02.2008 – 13.01.2015 .
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2015 .
PREȘEDINTE GREFIER
GAM/C.B.
5 Ex./10 pag.
09 Iulie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2119/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2161/2015.... → |
|---|
