Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 963/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 963/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 963/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 963
Ședința din Camera de Consiliu din data de 04.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. L. – Teluța
Grefier: V. Ș. – A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. VANZARE SA în contradictoriu cu pârâtul B. D., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, a răspuns av. R. I. pentru pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită,
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența.
Reprezentantul pârâtului, având cuvântul, arată că Judecătoria Dr. Tr. S. nu este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, având în vedere excepția de necompetență teritorială, invocată de pârât prin reprezentant, rămâne în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, la data de 25.07.2014 reclamanta C. VANZARE SA PRIN MANDATAR . SRL în contradictoriu cu pârâtul B. D. în procedura prevăzută de art. 1.025 C. pr. civ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 0 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice livrate și 483,08 lei penalități de întârziere.
În fapt, reclamanta a precizat că a derulat relații comerciale cu pârâtul, în baza cărora i-a livrat energie electrică. Începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care pârâtul a început să consume energie electrică. În ceea ce privește contractul semnat a precizat că acesta este standard si aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui ANRE nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 623 din 21 decembrie 1999 si Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice). Prin acest contract . avea obligația sa furnizeze energie electrica, iar pârâtul avea obligația sa achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către . în termenul de scadența de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul de scadență fiind consemnată pe factura.
A mai precizat că obligațiile asumate de către . au fost executate, însă pârâtul nu a achitat facturile, deși nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor si nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale. Totodată, a precizat că pârâtul nu a formulat vreo obiecțiune cu privire la obligația de plata a debitului restant si a penalităților.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanței depuse la dosar.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 150 alin. 1 si 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 din Noul Cod de procedura civila, art. 1270, art. 1516, art. 1535 din Noul Cod Civil; art. 969 si urm., art. 1073 din Vechiul Codul Civil; art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia ANRE nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; art. 120, alin. 7 din OG 92/2003; vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_ ; Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
Prin rezoluția din data de 20.10.2014, instanța a pus în vedere reclamantei să procedeze la complectarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea anulării cererii.
La data de 03.11.2014, reclamanta procedat la regularizarea acțiunii.
Prin rezoluția din data de 04.11.2014, instanța, a dispus comunicarea copiei formularului de răspuns și duplicatului cererii, însoțită de duplicatul înscrisurilor, cu mențiunea ca în termen de 30 de zile de la comunicare actelor să depună sau să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească .
La data de 10.12.2014, pârâtul a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale.
În fapt, a arătat că a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 3501-_/18.06.2004, pentru imobilul din Loc B., iar în anul 2009 a înstrăinat acest imobil, aflând ulterior că acest imobil a mai fost înstrăinat de încă 2 ori.
De asemenea a arătat că toate facturile pentru energia electrică, emise pentru acest imobil au fost achitate, astfel, neputându-se face vânzarea cumpărarea și nici noul proprietar neputând să –și transfere contractul pe numele său, dacă ar fi existat restanțe de plată.
Referitor la factura la care s-au calculat penalități este din anul 2009, iar penalitățile au fost calculate în anul 2012, pentru perioada 01.10._11 – 162,20 lei, perioada 01.01._12- 1600,44 lei și perioada 01.04._12, însă de nici unde nu a rezultat și nici nu s-a făcut dovada când a fost achitat debitul principal, respectiv factura nr._/21.09.2009.
Acesta a mai arătat că, pentru perioada_11 nu au fost calculate penalități.
Reclamanta trebuia să anexeze factura amintită mai sus, la care au fost calculate penalitățile și dovada achitării acestei facturi, pentru a se observa dacă aceste penalități sunt datorate sau nu, ori dacă acestea nu au mai fost percepute o dată de la nou proprietar, care în mod normal nu ar fi putut să transfere contractul pe numele său, până la data plății efective.
Referitor la sentința civilă nr. 4848/22.06.2012, acesta a arătat că abia cu ocazia derulării acestui dosar a luat act despre acea sentință, deoarece procedura de citare cu acesta a fost întocmită la fostul domiciliu al acestuia.
Pentru acestea, pârâtul a solicita respingerea acțiunii ca nefondate, având în vedere lipsa dovezilor necesare soluționării prezentei cauze.
Analizând excepția necompetenței teritorialea Judecătoriei Drobeta T. S., excepție invocată de pârât prin întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art. 131 și art. 248 alin. 1 C. pr. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutila, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii, apreciind că aceasta trebuie soluționată cu prioritate, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Prin cererea adresată instanței reclamanta C. V. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. D. la plata sumei de 483.08 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru debitele neachitate la termen.
Pârâtul a invocat necompetența teritorială a instanței, invocând dispozițiile art. 107 și art. 130 C. pr. civ., arătând că domiciliază în mun. Timișoara.
După cum rezultă din copia cărții de identitate, aflată la fila 63, pârâtul are domiciliul în Timișoara din data de 22. 11. 2009.
Potrivit dispozițiilor art. 107 C. pr. civ.: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul …”.
Instanța va avea în vedere și faptul că reclamanta, în răspunsul la întâmpinare, nu formulează apărări cu privire la excepția de necompetență teritorială invocată, iar pârâtul pretinde că a vândut imobilul la care s-a înregistrat consumul pentru care s-au aplicat penalitățile de întârziere ce formează obiectul litigiului pendinte.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că, în cauză, competentă să soluționeze prezenta cerere nu este Judecătoria Drobeta T. S., ci Judecătoria Timișoara, motiv pentru care va admite excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare și, în temeiul art. 132 alin. 3 C. pr. civ., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Dr. Tr. S..
Declină competența de soluționare a cererii formulate de C. V. S.A., cu sediul în C., ., jud. D., cu sediul procesul ales la EOS KSI ROMANIA SRL cu sediul în București, .. 10A, clădirea C3, ., număr de înregistrare la registrul comerțului J_, cod unic de înregistrare_, cont bancar RO57BRDE170SV_, în contradictoriu cu pârâtul Bade D., cu domiciliul în Timișoara, .. 105 – 107/U, ., având ca obiect cerere cu valoare redusă, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04. 03. 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. PLT/ tehn. VSA
4 ex./3 pag/
Data: 03.04.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1826/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
