Ordin de protecţie. Sentința nr. 447/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 447/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 5869/225/2015
DOSAR NR._ - ordin de protecție –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA MINORI ȘI FAMILIE NR. 447 MF
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13 iulie 2015
PREȘEDINTE: A. D. Z.
GREFIER ȘEDINȚĂ: E. N.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror M. L., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S..
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanții P. M. C. și M. Y. V. prin reprezentant legal P. M. C. în contradictoriu cu pârâtul M. G. C., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta asistată de apărător ales B. G., pârâtul asistat de avocat din oficiu V. A. și martorul B. M. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că au sosit relațiile solicitate, după care,
Apărătorii părților depun la dosar interogatoriile cu întrebările formulate în scris pentru părți, după care,
Instanța procedează la luarea interogatoriilor părților, răspunsurile fiind consemnate în cuprinsul acestora și atașate la dosar.
A fost audiat martorul B. M. O., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația anexată la dosar.
Reclamanta prin apărător își precizează poziția procesuală în sensul de a obliga pârâtul M. G. C. la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de reclamanți și față de minor și mai arată că până în prezent nu a fost stabilit un program de vizitare minor și nici nu a fost inițiat un astfel de demers.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cercetarea procesului încheiată în temeiul dispozițiilor art. 244 al. 1 din NCPC și în baza art. 392 C.proc.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, emiterea unui ordin de protecție pentru o distanță minimă de 200 m față de reclamantă și minor, precum și față de locuința reclamantei unde locuiește cu părinții și minorul, interzicerea oricărei legături sau contact telefonic a pârâtului cu minorul. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătoarea pârâtului solicită respingerea acțiunii precizate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege; precizează că față de incidentul din luna iunie nu rezultă că pârâtul ar fi lovit-o pe reclamantă, ci doar i –a adus injurii.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea cererii precizate, fiind întrunite condițiile prev. de art. 23 alin. 1, lit. d și f din Legea 217/2003: emiterea ordinului de protecție a reclamantei și a minorului față de pârât și respingerea cererii privind interzicerea contactului telefonic cu reclamanta și minorul.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2015, sub nr._, reclamanta P. M. C. a chemat in judecată pe pârâtul M. G. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună printr–un ordin de protecție obligarea paratului la păstrarea unei distanțe determinante față de reclamantă, de minorul M. Y. V., de locuința sa, de unitatea de învățământ a minorului și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, atât cu reclamanta cât și cu minorul.
In fapt a arătat că, urmare a suferințelor pricinuite de pârât și a comportamentului său violent față de aceasta, a promovat acțiune de divorț, dosarul fiind soluționat prin sentința Minori și Familie nr. 302 din 22.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/225/2013, de Judecătoria Drobeta T. S..
Reclamanta mai arată că prin sentința de divorț, s-a stabilit domiciliul minorului la mamă și precizează că și în timpul căsătoriei și în prezent, a trăit . de spaimă și tensiune din vina pârâtului care este o fire violentă.
Problemele în familie erau generate de pârât care devenea violent fizic și verbal, fără motive întemeiate.
Mai arată că la data de 06.06.2015 pârâtul, deși nu avea program vizitare minor, a venit la domiciliul său să –și vadă copilul, și deși aceasta nu s-a opus, pârâtul a gresat – o verbal și fizic, lovind-o cu pumnii și picioarele, a strâns-o de gât, în prezenta minorului, provocând– i leziuni ce au necesitat 3-5 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, mai arată că pârâtul a amenințat-o în nenumărate rânduri cu moartea, a provocat dese scandaluri și a lovit-o chiar și pe mama acesteia, fiind sancționat contravențional de către organele de politie.
Reclamanta apreciază că, din cauza comportamentului necontrolat și imprevizibil manifestat de pârât, atât aceasta cât și minorul se află într-o permanentă stare de pericol, astfel că se teme pentru viața minorului și a sa.
În dovedire a depus la dosar certificatul de naștere al minorului, cartea sa de identitate, sentința Minori și Familie nr.302 din 22.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/225/2013, de Judecătoria Drobeta T. S. și plângere penală, certificat medico-legal.
In drept și - a întemeiat susținerile pe disp. Lg.217/2003 - actualizată.
Prin rezoluția din 23.06.2015 instanța a fixat termen de judecată la 29.06.2015 cu citarea părților în Camera de consiliu și a dispus emiterea unei adrese către Baroul M. în vederea desemnării unui avocat din oficiu pentru pârâtul M. G. C..
La termenul din 29.06.2015, s-a prezentat V. A. - avocat din oficiu pentru reclamantă.
Totodată, instanța a dispus introducerea în cauză a minorului M. Y. V. prin reprezentat legal.
La termenul din 30.06.2015, instanța a procedat la luarea unei depoziții pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația anexată la dosar.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru reclamantă proba testimonială cu martorul indicat în acțiune, respectiv B. M. O., precum și proba cu interogatoriile părților.
A fost audiat martorul încuviințat B. M. O., au fost luate interogatoriile formulate în scris părților, răspunsurile acestora fiind consemnate în declarațiile anexate la dosar.
La termenul din 13.07.2015, au fost înaintate relațiile solicitate, iar reclamanta își precizează din nou poziția procesuală, în sensul de a obliga pârâtul M. G. C. la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de reclamanți și față de minor și mai arată că până în prezent nu a fost stabilit un program de vizitare minor și nici nu a fost inițiat un astfel de demers.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Din probatoriul administrat, instanța reține că părțile s-au despărțit în fapt în urmă cu doi ani, dată de la care locuiesc separat, minorul M. Y. V. locuind cu reclamanta.
Căsătoria părților a fost desfăcută prin sentința Minori și Familie nr. 302 din 22.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/225/2013, de Judecătoria Drobeta T. S. prin care s-a dispus ca exercitarea autorității părintești să fie făcută în comun de ambii părinți și ca domiciliul minorului să fie la mamă.
Între părți există o situație conflictuală ce a debutat în timpul căsătoriei părților, iar după despărțirea în fapt pârâtul a manifestat constant violențe fizice și verbale.
Din probele administrate, respectiv declarația martorei B. M. O., rezultă că pârâtul în repetate rânduri a manifestat violențe fizice și verbale față de reclamantă și a amenințat-o cu moartea. Astfel, martora a relatat sub prestare de jurământ că la începutul lunii iunie 2015 a avut loc un incident violent când pârâtul a lovit-o pe reclamantă cu pumnii peste față și cu picioarele în zona dorsală, agresiunile fiind atât de violente încât reclamanta a început să sângereze. Concomitent, pârâtul i-a adresat reclamantei cuvinte jignitoare și injurioase, precum și amenințări cu moartea. De asemenea, tot în această împrejurare, pârâtul a strâns-o de gât pe reclamantă, după care, ținând/o pe reclamantă în jurul gâtului cu o mână, a ridicat/o de la sol câțiva centimetri. Toate aspectele reținute mai sus au fost percepute în mod nemijlocit de martoră care a susținut, de asemenea, că minorul a perceput nemijlocit violențele exercitate de tatăl său asupra mamei sale, minorul fiind de față la acel incident – fila 50.
De altfel, declarația acestei martore se coroborează cu certificatul medico-legal din care rezultă că reclamanta a necesitat 3-5 zile de îngrijiri medicale ca urmare a unor leziuni ce pot data din data de 6 iunie 2015 - fila 9.
Mai mult decât atât, chiar pârâtul recunoaște că la începutul lunii iunie 2015 i-a aplicat reclamantei mai multe lovituri, respectiv 5-6 palme precum și o lovitură cu piciorul în partea dorsală, sens în care instanța reține susținerile verbale ale pârâtului consemnate în data de 30 iunie 2015, precum și răspunsurile sale la interogatoriu - filele 30 și 49.
Chiar și după această dată, în cursul procesului declanșat în data de 18 iunie 2015, pârâtul a agresat-o pe reclamantă chiar în incinta instanței.
Rezultă că pârâtul are un comportament violent, care este evident, periculos și de natură să mențină o stare de fapt încordată, putând avea urmări grave asupra vieții reclamantei, situație în care instanța are posibilitatea și implicit sarcina de a interveni prompt în vederea emiterii unui ordin de protecție ca fiind o măsură eficace în ocrotirea vieții și intereselor reclamantei.
Or, aceste aspecte se subscriu noțiunii de violență verbală așa cum este definită de art. 4, lit. a din Legea nr. 217/2003 Rep. – „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte sau expresii degradante sau umilitoare”, dar și noțiunii de violență fizică, așa cum este definită de art. 4, lit. c din Legea nr. 217/2003 Rep. – „vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar”.
Pârâtul are un comportament violent, care este evident, periculos și de natură să mențină o stare de fapt încordată, putând avea urmări grave asupra vieții reclamantei și a minorului, situație în care instanța are posibilitatea și implicit sarcina de a interveni prompt în vederea emiterii unui ordin de protecție ca fiind o măsură eficace în ocrotirea vieții și intereselor reclamantei și a minorei.
De asemenea, aceste aspecte se subscriu noțiunii de violență verbală așa cum este definită de art. 4, lit. a din Legea nr. 217/2003 Rep. – „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte sau expresii degradante sau umilitoare”.
În ceea ce privește persoana minorului M. Y. V., instanța reține că martorul B. O. a relatat că agresiunile exercitate de pârât asupra reclamantei aveau loc în prezența minorului, acesta percepând nemijlocit agresiunile extrem de violente pe care pârâtul le exercită asupra reclamantei.
Mai mult, percepând în mod nemijlocit violențele exercitate asupra mamei sale, instanța apreciază că minorul este supusă violențelor psihologice, fiind pus în situația de a-și vedea în mod constant părintele agresat fizic și verbal, minorul având vârsta de 5 ani, fiind deci la vârsta la care își formează personalitatea, respectul de sine, precum și propria imagine asupra vieții.
Este adevărat că reclamanta nu a făcut dovada unor agresiuni fizice asupra minorului, însă unul din principiile protecției victimelor violenței în familie este principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie (art. 2, lit. c din Legea nr. 217/2003 Rep.), inclusiv violența fizică așa cum este definită de art. 4, lit. c din Legea nr. 217/2003 Rep., precum și violența psihologică.
În acest sens, sunt și prevederile art. 23 alin.1 din Legea 217/2003, potrivit cărora:
„1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Conform alin. 3 al aceluiași articol pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Conform art. 24 din Legea 217/2003 durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
În ceea ce privește măsurile ce se impun a fi luate în vederea protecției reclamantei și minorului, instanța apreciază că în privința reclamantei sunt îndeplinite ambele cerințe prevăzute de art. 23, alin. 1, lit. d și f din Legea 217/2003, reclamanta dovedind agresivitatea fizică și verbală a pârâtului față de persoana sa, însă în ceea ce privește persoana minorului, se apreciază că obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de minor este de natură să înlăture starea de pericol pentru aceasta, pârâtul având dreptul, în calitate de părinte, să mențină o legătură cu copilul său.
În raport de considerentele de mai sus, instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă în parte așa cum a fost precizată, a se dispune emiterea ordinului de protecție a reclamanților P. M. C. și M. Y. V. față de pârâtul M. G. C. sens în care va dispune obligarea pârâtului M. G. C. la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de reclamanți și față de locuința acestora din Dr.Tr.S., .. 4, ., ., precum și față de unitatea de învă?ământ a minorului, respectiv Grădinița nr. 22 cu sediul în Dr.Tr.S., ., pe o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Va dispune emiterea ordinului de protecție sub forma interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta P. M. C., pe o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Respinge cererea privind emiterea ordinului de protecție sub forma interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin corespondență sau în orice alt mod cu minorul M. Y. V., născut în data de 11 aprilie 2010.
În temeiul art.453 C. proc. civ., instanța va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Onorariul apărătorului din oficiu, V. A., se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, pârâtul fiind obligat la plata către stat a sumei de 260 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea precizată, formulată de reclamanții P. M. C., CNP_, domiciliată în Dr.Tr.S., .. 4, ., . și M. Y. V., cu același domiciliu, prin reprezentant legal P. M. C. în contradictoriu cu pârâtul M. G. C., CNP_, domiciliat în Dr.Tr. S., .. 4, ., ..
Emite ordin de protecție a reclamanților P. M. C. și M. Y. V. față de pârâtul M. G. C..
Dispune obligarea pârâtului M. G. C. la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de reclamanți și față de locuința acestora din Dr.Tr.S., .. 4, ., ., precum și față de unitatea de învă?ământ a minorului, respectiv Grădinița nr. 22 cu sediul în Dr.Tr.S., ., pe o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Dispune emiterea ordinului de protecție sub forma interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta P. M. C., pe o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Respinge cererea privind emiterea ordinului de protecție sub forma interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin corespondență sau în orice alt mod cu minorul M. Y. V., născut în data de 11 aprilie 2010.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Onorariile apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției, pârâtul fiind obligat la plata către stat a sumei de 260 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Executorie.
Prezenta se comunică Inspectoratului Județean de Poliție M..
Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2015.
Președinte, Grefier,
Red. Z./Tehnored. EN– 15 iulie 2015
ex.5/ 5 pag./
Cod operator 6497
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 137/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 272/2015. Judecătoria... → |
|---|
