Plângere contravenţională. Sentința nr. 3211/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3211/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 3211/2015
Dosar nr._ /_ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3211
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Ș. E. și pe intimata I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns martorul M. Ș. Realini, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar, la data de 13.07.2015, prin serviciul registratură, a fost depus procesul verbal pentru executarea mandatului de aducere privind pe martorul M. Ș. Realini.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 318, art. 321 și art. 323 Cod procedură civilă, procedează la audierea martorului M. Ș. Realini, sub prestare dejurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, conform dispozițiilor art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 25.03.2015 sub nr._ petentul Ș. E. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 10.03.2015 încheiat de I.P.J.M., prin care a fost sancționat contravențional cu suma de 195 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep., precum si cu avertisment pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep.
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că la data de 13.03.2015 în jurul orei 14:00 a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe . T. S. si a fost oprit de un echipaj de politie rutieră, ce i-a întocmit procesul verbal contestat, întrucât nu purta centura de siguranță, fapt ce nu corespunde realității.
A mai menționat că în momentul deplasării purta centura de siguranța, insa în momentul în care a fost oprit, a dat jos centura pentru a-și lua actele din torpedoul mașinii si in momentul in care agentul de politie s-a deplasat la autoturismul său pentru ai înmana documentele, i-a spus că nu a purtat centura.
A susținut că nu este adevărat că folosea telefonul mobil în timpul condusului.
A precizat că nu stie cine este martorul asistent care este trecut în procesul verbal întrucât din momentul în care a fost oprit de către agentul d epoliție și până i-au fost înapoiate actele nu a fost prezentă nici o persoană.
De asemenea,a subliniat că martorul asistent oprit ulterior de agentul de politie a fost prezent doar la refuzul său de a semna procesul verbal si nu a perceput in vreun fel starea de fapt, sau momentul opririi sale.
A apreciat că în sprijinul susținerilor se află atât dispozițiile Conveției Europene a Drepturilor Omului, cât și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza art. 11 din ConstituțiE.
In subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate cu avertisment pe considerentul ca agentul constatator nu s-a raportat la scopul preventiv si educativ pe care trebuie sa-l aiba orice sancțiune care prezintă o mai mare importanta decât scopul punitiv al sancțiunii, deoarece scopul esențial al unei sancțiuni nu este acela de a pedepsi cu orice pret, ci de a determina subiectele sa isi conformeze conduita in acord cu dispozițiile legale.
În dovedire solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale.
În drept a invocat dispozițiile OG 2/2001.
La plângere, au fost anexate următoarele înscrisuri: copia cărții de identitate, procesul verbal de contravenție . nr._ din 10.03.2015.
Plângerea a fost timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei (chitanță . nr._ din data de 23.03.2015.
La data de 07.04.2015 petentul a depus la dosar cerere de complinire a lipsurilor acțiunii (fila 19 dosar), prin care a arătat că solicită audierea martorului asistent indicat în procesul de contravenție.
La data de 07.05.2015, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 24-25), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În fapt a arătat că în data de 13.03.2015, petentul, a condus autoturismul marca Audi A6 cu numărul de înmatriculare_ pe . T. S., județul M., fără a respecta obligația de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice și folosind telefonul mobil în timpul conducerii fără dispozitiv de tip ""mâini libere"", motiv pentru care a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108, alin. 1, lit.a, pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002. republicata și cu sancțiunea avertisment cu 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108 alin. 1 lit.a pct.2 din O.U.G. nr. 195/2002.
A menționat că faptele contravenționale au fost constatate în mod direct de agentul constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent, si nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, in măsura în care cuprinde constatări personale ale agentidui constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatei ului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
A precizat că in situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și in practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și CEDO prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținandu-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
In consecință, faptele reținute în cuprinsul procesului-verbal sunt probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ ( actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/ 2001), asociată cu prezumția de autenticitate ( actul emană in mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
Intimata consideră că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia.
La întâmpinare, intimatul a atașat documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv raportul agentului constatator din 04.05.2015 (fila 25 dosar).
La data de 02.06.2015, petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (filele 29-34), prin care a reiterat cele menționate prin plângerea formulată.
La termenul de judecată din data de 24.09.2015, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul asistent M. Ș. Realini, iar pentru intimată a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul asistent M. Ș. Realini.
La termenul de judecată din 29.10.2015 instanța a procedat la audierea martorului M. Ș. Realini, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei (fila 49).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._/13.03.2015 intocmit de catre agentul intimatului (fila 2), petentul Stefanoiu E. a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 195 lei (2 puncte amenda) si 2 puncte de penalizare pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 108 alin.1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. si sanctionata de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., precum si cu avertisment si 2 puncte de penalizare pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. si sanctionata de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep.
S-a retinut in sarcina petentului faptul ca la data de 13.03.2015, in jurul orei 14.00, a condus autoturismul marca Audi A6 cu nr. de inmatriculare_ pe .. Drobeta T. S. fara a purta centura de siguranta. Totodata s-a retinut ca petentul a folosit telefonul mobil in timp ce conducea autoturismul fara a utiliza dispozitivul de tip „maini libere”.
Petentul a refuzat sa semneze procesul-verbal de contraventie, iar la rubrica „alte mentiuni” s-a consemnat faptul ca nu are obiectiuni de formulat.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 25.03.2015 împotriva procesului verbal de contravenție întocmit la data de 13.03.2015.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravențiilor de către petent.
Astfel, potrivit disp. art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contraventie nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta.
Totodata, potrivit disp. art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contraventie folosirea telefoanelor mobile in timpul conducerii, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive de tip „maini libere”.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar de catre intimatul I. Mehedinti (fila 25) coroborat cu mențiunile procesului verbal de contravenție (fila 6) rezultă că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator. Astfel, din raportul intocmit de catre agentul intimatului (fila 25 dosar) rezulta că la data de 13.03.2015, in jurul orei 14.00, în urma unui control efectuat de către organele de poliție aflate în subordonarea I. M., petentul a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare_ pe .. Drobeta T. S. fără a purta centura de siguranță. Totodată s-a reținut că petentul a folosit telefonul mobil în timp ce conducea autoturismul fără a utiliza dispozitivul de tip „mâini libere”.
Instanta observa ca starea de fapt retinuta in procesul verbal de contraventie reprezinta constatarea personala a agentului de politie, iar petentul nu a reusit sa dovedeasca, prin probele propuse, existenta unei alte stari de fapt contrara celei retinute în procesul-verbal de contraventie.
In acest sens instanta aminteste ca potrivit art. 47 din OUG nr. 2/2001 rep., dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul ca cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.
In prezentul dosar se constata faptul ca petentul nu a facut dovada contrara a celor retinute in procesul verbal de contraventie. Instanta nu poate lua in considerare sustinerile petentului in sensul ca ar fi purtat centura de siguranta pe timpul deplasarii cu autoturismul pe . nu ar fi folosit telefonul mobil in timp ce conducea autoturismul fara a utiliza dispozitivul de tip „maini libere”, intrucat aceste sustineri sunt simple afirmatii, nefiind dovedite de probele existente la dosar.
In ceea ce priveste depoziția martorului M. S. Realini (fila 49 dosar), instanta apreciaza ca declaratia acestui martor nu este relevanta pentru solutionarea prezentei cauze in conditiile in care martorul C. T. a aratat ca nu cunoaste aspecte legate de contraventiile retinute in sarcina petentului, intrucat acesta a semnat procesul verbal de contraventie in calitate de martor asistent pentru a confirma refuzul petentului de a semna actul constatator.
Instanta subliniaza ca procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, cata vreme petenta nu a reusit sa dovedeasca prin probele propuse in plangerea contraventionala ca faptele consemnate in cuprinsul procesului verbal contestat, in cazul de față contravențiile reglementate art. 108 alin.1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. si de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep, nu corespund adevărului, procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate.
Pe cale de consecinta se constata ca starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat in cauza se concluzioneaza ca petentul nu a facut dovada existentei unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunilor aplicate petentului, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Referitor la sancțiunea aplicată pentru săvârșirea contravenției prevazută de art. 108 alin.1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. (nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta), respectiv sancțiunea amenzii în cuantum de 195 lei (2 puncte amendă), instanța apreciază că aceasta apare ca fiind disproporționată având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția. Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța considera că scopul sancțiunii contravenționale poate fi realizat și prin înlocuirea amenzii contravenționale cu aplicate prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor legale în materie (OUG 195/2002 rep.) și pentru a evita săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte de către contravenient.
Referitor la sancțiunea aplicată pentru săvârșirea contravenției prevazută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. (folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip „mâini libere”), respectiv sanctiunea avertismentului, instanta apreciaza ca aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 195 lei aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._/13.03.2015 încheiat către reprezentanții I. M., cu sancțiunea avertismentului, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. (nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta) si va mentine celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. (folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip „mâini libere”).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Ș. E. cu domiciliul în mun. Drobeta T. S., .. 33-95, ., CNP –_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. cu sediul în Drobeta T. S., .. 75, județul M., CUI_, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.03.2015 încheiat de către agentul intimatului.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 195 lei aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._/13.03.2015 încheiat către reprezentanții I. M., cu sancțiunea avertismentului, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. E.
Red. C.F./Tehn.A.E.
4 ex./06.11.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3511/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 381/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
