Plângere contravenţională. Sentința nr. 635/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 635/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1878/225/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 635
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. N. și pe intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul M. N. asistat de avocat B. D., consilier juridic D. D. pentru intimata A.J.F.P. M. și martora G. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere a martorei G. M..
Avocat B. D. pentru petentul M. N. depune la dosar adeverința de venit pe anul 2014 eliberată de ANAF –Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., înștiințarea de poprire și certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale eliberat de Direcția de Impozite și Taxe Locale.
În temeiul dispozițiilor art. 318, art. 321 și art. 323 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la identificarea și audierea martorei G. M., sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat B. D. pentru petent, solicită în principal admiterea plângerii așa cum a fost formulată, arătând în esență că starea de fapt expusă în procesul verbal de contravenție contestat nu coincide cu realitatea, întrucât pachetele de țigări nu au fost găsite la locuința petentului, așa cum s-a reținut în cadrul ordonanței de scoatere de sub urmărire penală emisă în dosarul penal nr. 4039/P/2013, ci dimpotrivă pachetele de țigări au fost găsite într-o dependință de lângă locuința petentului. De asemenea, a arătat că dependința unde au fost găsite pachetele de țigări este o magazie la care au acces mai multe persoane.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii cu „Avertisment”, arătând că pericolul social este redus și că petentul nu are venituri. De asemenea, arată că prejudiciul a fost acoperit, întrucât țigările au fost confiscate și revalorificate.
Consilier juridic D. D. pentru intimată, solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție, arătând că în cauză nu a fost demonstrată o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal. De asemenea, arată că nu s-a contestat de către petent procesul verbal de percheziție domiciliară, prin care s-a stabilit că pachetele de țigări au fost găsite în interiorul apartamentului petentului, și nu fost contestată nici ordonanța de scoatere de sub urmărire penală dispusă în dosarul pental 4039/P/2013. A adăugat că martora audiată la acest termen de judecată a arătat că nu cunoaște unde au fost găsite pachetele de țigări.
Instanța, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 14.02.2014 sub nr._ petentul M. N. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ./2010 nr._, încheiat la data de 22.01.2014 de intimata A.J.F.P. M., prin care a fost sancționat contravențional cu suma de 20.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor prev. de art. 221 ind. 3 alin.2 lit. b din Legea 571/2003.
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că prin ordonanța emisă în data de 19.12.2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala pentru comiterea infracțiuni de contrabandă, faptă prevăzuta de art.270 alin.2 din Legea nr.86/2006 precum si pentru infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile peste limita a_ de țigarete fapta prevăzuta de art. 296 ind. 1 alin.l lit.l din Legea nr.571/2003.
De asemenea, a menționat că s-a reținut în sarcina sa faptul că în urma percheziției efectuate la domiciliul său s-a identificat si ridicat în vederea confiscări cantitatea de 361 pachete de țigări marcate cu timbre din Rep. Serbia.
Petentul a mai precizat faptul că aceasta stare de fapt nu coincide adevărului întrucât aceste pachete de țigarete nu au fost depistate în cadrul locuinței sale așa cum s-a reținut în cadrul ordonanței ci într-o dependință care se afla lângă apartamentul meu, însă autoritățile au presupus ca aflându-se lângă locuința sa aceasta îi aparține, lucru care nu este adevărat.
S-a mai învederat faptul că dependința unde au fost găsite pachetele de țigări este o magazie la care au acces mai mulți locuitori ai imobilului, aspecte pe care le-a relatat în fața organelor de politie în momentul când a fost efectuată percheziția.
Totodată, a arătat că mai mult în cadrul imobilului unde locuiește efectiv si unde s-a efectuat prima percheziție nu au fost găsite nici un fel de țigări sau alcool etilic așa cum au presupus organele de politie ca ar deține si ar comercializa.
Petentul a mai menționat faptul că țigaretele găsite în aceea magazie puteau să aparțină oricărei persoane care avea acces la acea magazie, însă organele de politie nu au făcut demersurile în vederea aflări persoanei adevărate careu ii aparțin aceste țigarete, ci doar s-a rezumat că ar fi cel care le deține.
In subsidiar, a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art.7 din OG nr.2/2001, în sensul de a se constata faptul că contravenția are un grad de pericol sociale redus, în sensul că amenda aplicata este mult prea mare față de situația financiara a persoanei sale.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe OG 2/2001.
În dovedirea plângerii contravenționale a depus la dosarul cauzei adeverința de venit pe anul 2014 eliberată de ANAF –Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., înștiințarea de poprire și certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale eliberat de Direcția de Impozite și Taxe Locale, procesul verbal de contravenție ./2010 nr._ din 22.01.2014, cartea de identitate, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 19.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T.-S., chitanța . nr._(73) din 19.05.2014 privind taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei.
La data de 20.06.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 49-51), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că în urma unei percheziții efectuate la locuința numitului M. N., fost descoperită cantitatea de 361 pachete de țigarete diferite mărci cu timbru fiscal de Serbia, produse accizabile ce aparțineau domnului M. N..
La data de 19.12.2013, prin Ordonanța emisă în dosarul nr. 4039/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului M. N. întrucât fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2213 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sesizând totodată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în vederea sancționării contravenționale a susnumitului.
Astfel, în data de 22.01.2014, a fost întocmit Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ prin care s-a dispus sancționarea petentului M. N. cu amendă în cuantum de 20.000 lei și confiscarea următoarelor bunuri: 361 pachete de țigări diferite mărci cu timbru fiscal de Serbia, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2213 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu completările și modificările ulterioare, -„deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare", sancțiunile fiind prevăzute de alin. (3) lit. a) al aceluiași articol.
S-a mai arătat că textul de lege la care s-a făcut referire mai sus incriminează deținerea de produse accizabile fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, neprezentând relevanță juridică scopul în care acestea sunt deținute.
Intimata a mai arătat că autoritatea fiscală a interpretat corect textele incidente în cauză și la care facem referire mai jos, apreciind faptul că domnul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2213 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu completările și modificările ulterioare:
Potrivit art._ alin. (1) și (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare: prevederile privind marcarea „se aplică următoarelor produse accizabile: a) produse intermediare și alcool etilic, cu excepțiile prevăzute prin normele metodologice; b) tutun prelucrat. ... Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum ... numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor legale."
Potrivit art._ alin. (1) și (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare, marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole, marcajele trebuind să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul. în accepțiunea legiuitorului, singura situație în care se deteriorează marcajul (adică se rupe, dar nu se desprinde de pe ambalaj), permițând însă identificarea elementelor la care vom face referire mai jos, este cea a deschiderii ambalajului.
Conform art. 116 alin. (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu completările și modificările ulterioare: „Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special și se tipăresc de către Compania Națională „Imprimeria Națională" - S.A.
Timbrele pentru marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscripționate cu următoarele elemente: a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare și codul de marcare atribuit acestuia; b) denumirea generică a produsului, respectiv: țigarete, țigări, țigări de foi, tutun de fumat; c) . numărul care identifică în mod unic timbrul."
Conform art. 116 alin. (2), (3) și (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu completările și modificările ulterioare: „Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special și se tipăresc de către Compania Națională „Imprimeria Națională" - S.A.
Banderolele pentru marcarea produselor intermediare și a alcoolului etilic vor avea inscripționate următoarele elemente: a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare și codul de marcare atribuit acestuia; b) denumirea generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi slab alcoolizate - după caz, băuturi spirtoase, țuică, rachiuri din fructe, produse intermediare; c) . numărul care identifică în mod unic banderola; d) cantitatea nominală exprimată în litri de produs conținut; e) concentrația alcoolică."
Conform art._ alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare: „este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită".
Dovada plății accizei pentru produsul în cauză este dată de marcaj (timbru sau banderolă).
De asemenea, s-a mai precizat faptul că, într-adevăr responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizați astfel cum dispune art._ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare, însă M. N. a fost sancționat pentru faptul că deținea produse accizabile, marcate necorespunzător, faptă astfel săvârșită și descrisă de autoritatea vamală, încadrându-se în prevederile art. de art. 2213 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare.
Intimata mai învederează că susținerile petentului formulate pe calea plângerii contravenționale conform cărora produsele accizabile nu îi aparțin și că ar fi fost descoperite într-o dependință a imobilului în care locuiește, dependință la care au acces mai multe persoane, nu pot fi reținute de instanța de judecată având în vedere că, așa cum reiese din Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 4039/P/2013 aceste produse au fost descoperite de organele de poliție în locuința acestuia, Ordonanță împotriva căreia petentul nu a formulat plângere.
În ceea ce privește solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului, intimata consideră că trebuie respinsă, întrucât: în conformitate cu art. 7 alin. (2) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă".
Or, legiuitorul a prevăzut pentru contravențiile la regimul produselor accizabile sancțiuni mai aspre, intenția fiind aceea de a descuraja activitatea ilicită cu astfel de produse.
Fapta petentului de a deține țigarete marcate necorespunzător prezintă un grad ridicat de pericol (concret) datorită consecințelor semnificative pe care aceste activități ilicite o au asupra bugetului statului prin sustragerea de la plata accizelor.
Gravitatea săvârșirii unei astfel de fapte ca cea reținută în sarcina petentului, precum și pericolul social al acesteia rezultă chiar din minimul și maximul amenzii stabilite de către legiuitor pentru săvârșirea acesteia și anume de la 20.000 lei la 100.000 lei.
O soluție justă, în spiritul și litera legii este necesară pentru stoparea fenomenului contravențional având ca obiect produse accizabile.
Intimata mai menționează că în prezenta cauză a fost respectat principiul proporționalității faptei cu sancțiunea aplicată, deoarece fapta reținută în sarcina petentului M. N. aduce atingere relațiilor privind normele comerciale și fiscale, prin aplicarea amenzii (în cuantumul minim) urmărindu-se înlăturarea faptelor de evaziune fiscală și a practicilor de comerț la negru.
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă., a comunicat petentei un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse de către intimată, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
Petentul M. N. nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din 30.10.2014, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiată martora G. M., iar pentru intimată a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, instanța a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T.-S. pentru a înainta, în copie certificată, dosarul penal nr. 4039/P/2013 și a comunica dacă petentul a formulat plângere împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă în dosarul nr. 4039/P/2013, în caz afirmativ să comunice modul de soluționare a plângerii și soluția adoptată.
Cu adresa nr. 3614/II/6/2014, P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T.-S. a comunicat relațiile solicitate de instanță și a înaintat în copie, dosarul nr. 4039/P/2013.
La termenul din 12.02.2015, instanța a procedat audierea martorei G. M., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie ./2010 nr._ din 22.01.2014 (fila 9 dosar), incheiat de catre agentul intimatului, petentul M. N. a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 20.000 lei si confiscarea unui numar de 361 pachete de tigari pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal.
S-a retinut in sarcina petentului faptul ca la data de 19.12.2013 prin Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala emisa in dosarul penal nr. 4039/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Drobeta T. S. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - petentul M. N., intrucat fapta savarsita intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispunandu-se sesizarea Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice C. in vederea sanctionarii contraventionale a petentului invinuit M. N..
Petentul a refuzat sa semneze procesul verbal de contraventie, iar la rubrica ”alte mentiuni” s-a consemnat faptul ca acesta a fost prezent la momentul intocmirii procesului verbal dar a refuzat sa semneze.
Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, constituie contravenție deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961 alin. 1 lit. 1 din titlul IX1.
Conform art._ alin. 10 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.
Conform art._ alin. 1 lit. b si alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal,
„(1) Prevederile privind marcarea se aplică următoarelor produse accizabile:
a). băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, produse intermediare și alcool etilic, cu excepțiile prevăzute prin normele metodologice
b). tutun prelucrat
(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. 1 pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni.”
Potrivit art._ alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal:
„(1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.
(3)Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligația să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie ori sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.”
Conform art. 116 alin. 2 și alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 57d1/2003 privind codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004:
„(2). Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special și se tipăresc de către Compania Națională Imprimeria Națională SA
(3). Timbrele pentru marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscripționate cu următoarele elemente: a). denumirea operatorului economic cu drept de marcare și codul de marcare atribuit acestuia; b). denumirea generică a produsului respectiv: țigarente, țigări, țigări de foi, tutun de fumat; c). . numărul care identifică în mod unic timbrul.”
Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar, inclusiv înscrisurile aflate în dosarul penal 4039/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. (filele 66-119 dosar), coroborat cu mențiunile procesului verbal de contravenție (fila 9), rezultă că la data de 19.12.2013 prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală emisă în dosarul penal nr. 4039/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală petentului învinuit M. N., întrucat fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispunându-se sesizarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. în vederea sancționării contravenționale a petentului învinuit M. N..
În acest sens, instanța observă faptul că prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 19.12.2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul penal nr. 4039/P/2013 (filele 66-67 dosar), s-a menționat că în dosarul penal a fost efectuată o percheziție la domiciliul petentului învinuit M. N., ocazie cu care au fost găsite și ridicate în vederea confiscării cantitatea de 361 de pachete țigarete, respectiv 358 pachete țigarete mărcile Winstom, P. Mall, Mons și Viceroy cu timbre din Serbia și 3 pachete marca Jin Ling cu timbre din Rep. M..
De asemenea, în cuprinsul aceleiași ordonanțe de scoatere de sub urmărire penal s-a menționat că având în vedere cantitatea de țigarete găsite la locuința învinuitului M. N., care nu depășește limita prevăzută de infracțiunea reglementată de art. 296 indice 1 alin. 1 lit. L din Legea nr. 571/2003 (limita de peste 10.000 țigarete), față de petentul învinuit s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, întrucât fapta constituie contravenție.
Totodată, din actele aflate la dosarul penal nr. 4039/P/2013 instanța observă că s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare, iar cu ocazia desfășurării percheziției la domiciliul petentului învinuit M. N. au fost descoperite mai multe pachete de țigări, respectiv 361 pachete de țigări, locul descoperirii acestor pachete de țigări fiind surprins prin intermediul planșelor fotografice.
În acest sens, organele de urmărire penală au realizat planșele fotografice nr. 1, nr. 2 și nr. 3 aflate la filele 87 – 88 din dosar, prin care au fost surprinse imagini din interiorul încăperii locuinței petentului învinuit M. N. unde au fost descoperite pachetele de țigări.
Petentul a susținut că în mod nejustificat a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție întrucât cele 361 pachete de țigări nu au fost găsite în interiorul locuinței sale ci dimpotrivă aceste pachete se găseau într-o dependință ce se afla lângă apartamentul său.
Instanța apreciază că nu este întemeiată această apărare pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
În acest sens instanța amintește că potrivit art. 47 din OUG nr. 2/2001 rep., dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În prezentul dosar se constată faptul că petentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul verbal de contravenție.
Susținerea petentul conform căreia pachetele de țigări ar fi fost găsite într-o dependință ce se afla lângă apartamentul său și nu interiorul apartamentului său este contrazisă de materialul probator administrat în dosarul penal nr. 4039/P/2013.
Precum s-a menționat mai sus, în dosarul penal nr. 4039/P/2013 s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința petentului învinuit M. N., iar din planșele fotografice nr. 1, nr. 2 și nr. 3 aflate la filele 87 – 88 din dosar, prin care au fost surprinse imagini cu privire la locul unde au fost descoperite pachetele de țigări, rezultă în mod clar aspectul că acele pachete de țigări au fost găsite în interiorul încăperii locuinței petentului învinuit M. N., fiind vorba de o cameră mobilată și utilată.
În ceea ce privește declarația martorului G. M., încuviințat pentru petent (fila 126 dosar), instanța apreciază că informațiile relatate de acest martor nu sunt în măsură să conducă la reținerea unei alte situații de fapt diferită față de cea reținută în procesul verbal contestat, în condițiile în care acest martor a declarat că nu cunoaște unde au fost găsite cele 361 pachete de țigări.
Pe cale de consecinta se constata ca starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Având în vedere considerentele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză se concluzionează că petentul nu a făcut dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
In ceea ce priveste individualizareasancțiunilor aplicate petentului, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Potrivit art. 2213 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 2213 alin. 2 lit. b din același act normativ se aplică amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
Conform art. 2213 alin. 3 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 2213 alin. 2 lit. b din același act normativ se aplică și sancțiunea confiscării produselor.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată în cuantumul minim prevăzut de textul de lege, respectiv amendă în cuantum de 20.000 lei și sancțiunea complementară de confiscare a numărului de 361 pachete țigări, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Instanta apreciaza ca pericolul social al faptei savarsite de petent este deosebit de grav avand in vedere ca prin dispozitiile Legii nr. 571/2003, s-a urmarit prevenirea evaziunii fiscale si prevenirea sustragerii de la plata obligatiilor legale catre bugetul statului.
Avand in vedere cele expuse mai sus, apreciind ca situatia de fapt retinuta prin procesul-verbal de contraventie contestat corespunde realitatii, in temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petent impotriva procesului-verbal de contraventie ./2010 nr._ din 22.01.2014 incheiat de catre agentul intimatului, si va mentine procesul-verbal contestat ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. N. cu domiciliul în municipiul Drobeta T.-S., .. 161, . 1, ., CNP-_, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în municipiul Drobeta T.-S., ., nr.1, județul M., împotriva procesului-verbal de contravenție ./2010 nr._ din 22.01.2014 încheiat de către agentul intimatei
Menține procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. M.
Red. C.F./ Tehn. A.M.
4 ex./10.03.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 711/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 636/2015.... → |
|---|
