Plângere contravenţională. Sentința nr. 974/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 974/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 15031/225/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S., JUD. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 974
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. L.
GREFIER: P. L.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul Păpălă P., în contradictoriu cu intimatul I. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns petentul asistat de avocat N. A. și martorii R. I. și S. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul art. 311 și următoarele C., procedează la audierea martorilor prezenți, sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Instanța constată cercetarea procesului finalizată potrivit dispozițiilor art. 244 C. proc. civ. și declarând dezbaterile deschise în temeiul art.392 C. proc. civ., acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
INSTANȚA :
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 04.11.2014, petentul R. Păpălă P., a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 22.10.2014 proces verbal prin care i-a fost reținut permisul de conducere si aplicata o amenda de 540 lei, 6 puncte penalizare si reținerea permisului de conducere.
In fapt, in ziua de 22.10.2012 in timp ce circula cu autoturismul prin . oprit de un echipaj de politie care i-a solicitat actele la control.
A prezentat permisul de conducere si controlând autoturismul au constatat ca mașina prezenta o avarie in partea dreapta fiind lovita si acroșata de un alt autoturism.
I-au solicitat petentului autorizația de reparare, pe care nu o avea deoarece autoturismul marca F. fusese cumpărata la schimb cu o alta mașina marca Mazda plus o diferența de 150Euro.
Tot in acel moment s-a stabilit ca numerele de la autoturismul condus de petent si primit in schimb erau străine, neînmatriculate in România si expirate.
D. fiind timpul scurt in care petentul a făcut schimb de mașini respectiv cu 3-4 zile înainte nu a verificat valabilitatea numerelor puse pe mașina pentru a circula in România.
Consideră ca, nu are absolut nici o vina in cele consemnate ca si contravenții in acest proces verbal si solicită instanței de judecata anularea acestuia, exonerarea sa de la plata amenzii si restituirea permisului de conducere având in vedere de altfel ca i sa întocmit si dosar penal pentru conducere cu numere false de înregistrare.
Dovada plângerii o face cu acte si cu martorii R. I. si S. M.
În drept și-a întemeiat plângerea pe disp. art.l 18 alin.l din OUG nr. 195/2002.
Intimatul a formula întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
A arătat că, în fapt, în data de 22.10.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare NH KV 725, pe DN6, în loc. S., jud. M., iar la controlul efectuat a rezultat faptul că, deși autoturismul prezenta avarii, petentul nu avea autorizație de reparație pentru acestea. De asemenea, petentul nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege, iar autoturismul avea montate anvelope uzate peste limita maximă admisă, motive pentru care petentul a fost sancționat potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 99, alin.1, pct.4 din O.U.G. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pentru "neîndeplinirea obligației proprietarului sau a utilizatorului de autovehicul de a solicita documentul de constatare a avariilor produse acestuia în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulație ", stabilindu-se sancțiunea amenzii în cuantum de 180 lei.
Totodată, pentru nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) petentul a fost sancționat cu avertisment, conform prevederilor art.101 alin.1 pct.I8 din O.U.G. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, pentru încălcarea prevederilor art. 100 alin.1, pct.6 din O.U.G. nr.195/2002, respectiv pentru "conducerea unui autovehicul care are montate anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori sunt uzate peste limita admisă", petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de în cuantum de 360 lei.
Precizează că faptele contravenționale au fost constatate în mod direct de către agentul constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul acestuia până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988.s.A no. 141-A, p.15 si 28; Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; A. c. României, no._/03, p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținandu-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
In consecință, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ ( actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/2001), asociată cu prezumția de autenticitate ( actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
Nu în ultimul rând, considerăm că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și anexează Raportul agentului constatator.
Față de aspectele prezentate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
Sub aspectul materialului probator a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii Ș. M. C. și R. I..
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.10.2014 întocmit de I. M., petentul Păpălă P. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 180 lei, pentru fapta prevăzută de art.99 alin.1 pct.4 din OUG nr.195/2002, cu avertisment, pentru încălcarea prevederilor art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 și cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru încălcarea prevederilor art.100 alin.1 pct.6 din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 22.10.2014, petentul a condus autoturismul cu nr de înmatriculare NH KV 725, pe DN6, în loc.Șimian, jud.M., iar la controlul efectuat a rezultat faptul că, deși autoturismul prezenta avarii, petentul nu avea autorizație de reparații pentru acestea. De asemenea, petentul nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege, iar autoturismul avea montate anvelope uzate peste limita maximă admisă.
Petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, recunoscând cele menționate în procesul verbal.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, reține următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.10.2014, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28). Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de legalitate și veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art.249 C.proc.civ.
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că petentul nu a formulat obiecțiuni, acesta declarân, cu ocazia întocmirii procesului verbal, că recunoaște cele menționate în cuprinsul acestuia, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că lipsa obiecțiunilor nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de agentul constatator, astfel că simpla negare a situației de fapt, nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
În ce privește declarațiile martorilor audiați în cauză, acestea nu sunt de natură a proba o altă situație de fapt . Aceștia au relatat faptul că petentul a fost oprit de reprezentanții intimatei și condus la sediul I. M.. De asemenea, martorii au prezentat discuția ce a avut loc între petent și organele de poliție, aceștia relatând că petentul a adus la cunoștință agentului constatator faptul că a cumpărat autoturismul în urmă cu două zile. Aspectul relatat de martori nu va fi avut în vedere de instanță întrucât, pe de o parte, nu se coroborează cu celelelate probe administrate în cauză, fiind în contradicție chiar cu cele susținute de petent în plângere, acesta precizând că autoturismul a fost cumpătrat cu aproximativ 3-4 zile înainte de a fi oprit în trafic și sancționat, iar pe de altă parte, nu are relevanță în cauză, petentul având obligația de a nu circula pe drumurile publice fără documentul de constatare a avariilor și cu anvelope uzate peste limita admisă.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că faptele au fost descrise în mod corect de către agentul constatator.
Procedând la verificarea aspectelor legate de sancțiunea aplicata, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin procesul-verbal, sunt corect individualizate în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunilor, aplicându-se, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina petentului, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, fiind respectat principiul proporționalității faptei cu sancțiunea aplicată.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Pentru aceste motive, instanța constată că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunilor contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
Totodată, instanța mai are în vedere că scopul sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contravenționale aplicate în măsura în care petentul s-a manifestat în sensul nerecunoașterii faptelor săvârșite .
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent și având în vedere disp.art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentul Păpălă P. în contradictoriu cu intimatul I. M., ca neîntemeiată.
Văzând si disp.art.424 si urm. C. proc. civilă, art.34 alin.2 din OG 2/2001,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Păpălă P., domiciliat în ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. M..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. ..
4 ex. – 03.04.2015
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1240/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 996/2015.... → |
|---|
