Fond funciar. Sentința nr. 2143/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2143/2016 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 01-06-2016 în dosarul nr. 2143/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDDTS:2016:001._
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2143
Ședința publică din data de 01.06.2016
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. M.
Grefier: S. Ica E.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții E. F. V., B. E., D. D. și E. C. și pe pârâții G. V., Instituția P. - Județul M. și C. L. De F. F. Șimian, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 25.05.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.06.2016, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 10.07.2014, sub nr._ reclamanții E. F. V., Brozbăecaterina, D. D. și E. C. au chemat în judecată pe pârâții G. V. și Instituția P. - Județul M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului P. nr. 98/F din 24.03.2010, întrucât a fost emis cu încălcarea dreptului lor de proprietate.
În motivare au arătat reclamanții că sunt moștenitorii legali ai defunctului E. I., care așa cum rezultă din Registrul Agricol din anii 1959-1960, avea la rol suprafața de 2,50 hectare(S. IA și S.1B pe schiță), întreaga suprafață fiind în același loc, ulterior fiind luată de comuniști, rămânând cu doar 250 mp teren curții construcții.
După decesul acestuia, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 111/06.02.1986, având ca moștenitori pe subsemnații și pe E. Laurența respectiv Hesa Ghiorghița, decedate (fără alți moștenitori), suprafața totală lăsată fiind cei 250 mp curți construcții, așa cum rezultă din certificat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1541 din 03.04.1987 autentificat de notariatul de Stat, s-a vândut suprafața de 250 mp către pârâtul G. V., acesta dobândind dreptul de proprietate asupra terenului moștenit de la autorul lor E. I.(pct. 1-2-11-10-1 schiță).
Odată cu apariția Legii nr. 18/1991, moștenitorii după autorul lor E. I., au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, asupra diferenței de teren pe care autorul lor a avut-o înregistrată în Registrul Agricol, și de care a fost deposedat, solicitând suprafața de 2,25 hectare, cererea fiind înregistrată sub nr. 2533 din 18.03.1991.
Prin Ordinul contestat, pârâtul Instituția P. M., a emis acest ordin, atribuind în proprietate pârâtului G. V., suprafața de 1.700 mp, ce a aparținut autorului lor E. I. și pentru care au formulat cerere de reconstituire, înregistrată sub nr. 2533 din 18.03.1991. Această suprafață de 1.700 mp este poziționată în interiorul schiței anexate în pct. 8-3-2-11-10-9-8.
Au arătat că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și publi”, alin. 2 prevede că, „Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
În raport de prevederile legale amintite și starea de fapt descrisă, văzând și disp. art. 2 alin. 1 lit. (a) din Lg. 554/2004, au considerat reclamanții că sunt subiecți îndreptățiți să sesizeze instanța cu anularea actului administrativ care le prejudiciază dreptul fundamental recunoscut de art. 44 alin.2 din Constituția României și celelalte legi.
Au menționat că, după aflarea despre existența acestui ordin, au efectuat și procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, atașând în acest sens cererea înregistrată sub nr. 4581 din 30.05.2014, la care au primit răspunsul nr. 4581 din 10.06.2014, pe care l-au anexat.
În vederea dovedirii celor mai sus arătate, au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 95 alin. 1 C.proc.civ., art. 192-197 C.proc.civ.
La data de 16.09.2014 a pârâtul Gâscan V. a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție anularea acțiunii formulate de către reclamanți ca insuficient timbrată, în temeiul art. 16, lit. (b) din OUG nr. 80/2013 raportat la art. 197 Cod procedură civilă, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în temeiul art. 94 Cod procedură civilă, art. 53 – 54 din legea nr. 18/1991, respingerea acțiunii, ca tardiv formulată, în temeiul art. 53 – 54 din Legea nr. 18/1991, anularea acțiunii față de reclamanta E. C., ca nesemnată, constatarea lipsei calității procesuale active a reclamanților E. F. V. și E. C., pe fondul cauzei respingerea cererii introductive, ca nefondată, menținerea Ordinului P. Județului M. nr.98/F din 24.03.2010 întrucât acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.35-36 din Legea fondului funciar, nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la necompetența materială a Tribunalului M. - Secția a H-a Civilă,de C. Administrativ și Fiscal a arătat că acțiunea introductivă a reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art.l, 2 7, și 8 din Legea nr.554/2004 (Legea contenciosului administrativ), aceștia solicitând anularea Ordinului P. Județului M. nr.98F emis la data de 24 martie 2010 (ordin prin care mi s-a atribuit în proprietate terenul în suprafață de 1700 mp situat în intravilanul comunei S., .).
Ordinul prefectului de constituire a dreptului de proprietate asupra unui teren eliberat în baza art.36 din Legea nr. 18/1991 reprezintă un titlu de proprietate ( care și-a produs efectele in persoana titularului, fiind intabulat în cartea funciară ).
Prin urmare, acest act juridic este unul civil și constatarea nulității lui este supusă regulilor dreptului civil. Pe cale de consecința, competența de judecată a acțiunii reclamanților trebuie stabilită potrivit dispozițiilor art.94 Cod procedură civilă.
De asemenea, la stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze trebuie avute în vedere și dispozițiile art.53-54 din Legea nr. 18/1991, republicată: Art. 53. (1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesați prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. (2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poale face plângere la judecătoria in a cărei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. 54. (1) Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplica si in cazul in care plângerea este îndreptata împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, in condițiile prevăzute in cap. III.(2) Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile.
În consecință, competența materială și teritorială de soluționare a cererii reclamanților revine Judecătoriei Drobeta-T. S., astfel încât se impune admiterea excepției necompetentei materiale invocate și declinarea competenței de soluționare a cauzei.
În drept, și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile art. 205, 451-455 Cod procedură civilă, art.35-36, 53-54 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.26 din Legea nr.340/2004.
La data de 30.09.2014 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea susținerile pârâtului.
Cu privire la necompetența materială a Tribunalului M. apreciază că aceasta excepție este nefondată, deoarece nu au contestat vreo hotărâre a unei Comisii Județene de aplicare a legilor fondului funciar, pentru a fi incidente dispozițiile art. 53-54 din Lg. nr. 18/1991. Au arătat că, au contestat Ordinul P. nr. 98/F din 24.03.2010, astfel încât este de neînțeles excepția invocată.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ (......) se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului...”.
Conform art. 2 alin. 1 lit. (c) din aceeași lege, prin act administrativ se înțelege, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere modifică sau stinge raporturi juridice ( ).
Fiind vorba de un Ordin emis de Prefect, în exercitarea atribuțiilor sale, actul emis este un act administrativ, al unei autorități publice locale, care intră în competența materială a Tribunalului, în ceea ce privește verificarea legalității sale.
Pe cale de consecință, în raport de susținerile pârâtului, actele emise de Prefect nu se circumscriu în sfera hotărârilor Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar, fiind acte distincte de o altă natură juridică, reglementate expres de Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impune respingerea și acestei excepții.
Prin sentința civilă nr. 3101, pronunțată de Tribunalul M. la data de 26.11.2014, în dosarul nr._ a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului M. invocată de pârâtul G. V. prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Efitimie F. V., B. E. D. D. și E. C. în contradictoriu cu pârâții G. V. și Instituția P. – Județului în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 30.12.2014.
La termenul de judecată din data de 25.02.2016 a fost conceptată și citată în cauză în calitate de pârâtă C. L. de F. F. Șimian.
La data de 08.04.2016 C. L. de F. F. Șimian a formulat întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
În motivare a arătat că autorul reclamanților, E. I. figurează în registrul agricol al comunei Șimian cu poziție de rol pentru suprafața de 2,50 ha, suprafață de teren situat în punctul Glamee. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1541 încheiat la data de 03.04.198, autentificat de Notariatul de Stat, pârâtul G. V. a cumpărat suprafața de 250 mp din suprafața totală de 2,5 ha de la vânzătorii E. Lorența B. E., E. D. și E. C.. În data de 18.03.1991, moștenitorii autorului E. I. au formulat cerere de reconstituire înregistrată la Primăria Comunei Șimian sub nr. 2533 prin care au solicitat dreptul de proprietate asupra diferenței de teren pe care autorul lor a avut-o înregistrată la registrul agricol 1959-1963.
Ulterior în anul 2009, prin cererea înregistrată la Primăria Comunei Șimian sub nr._/05.10.2009, pârâtul G. V. a solicitat atribuirea în proprietate a suprafeței de 1700 mp teren situat în intravilanul satului Șimian, susținând că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1541/1987 a devenit proprietarul terenului în suprafață de 250 mp iar prin sentința civilă nr. 1493/2009, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, s-a constatat că imobilul cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare este bun propriu al pârâtului G. V.. Atașat cererii sala pârâtul a depus și o ridicarea topografică avizată de OCPI M., din care a rezultat că suprafața utilizată și împrejmuită de pârât este de 1700 mp. Ca atare, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991 și a HG nr. 890/2005, CLFF Șimian a propus atribuirea suprafeței de 1700 mp în proprietatea numitului G. V., teren situat în intravilanul satului Șimian, . nr._/28.12.2009 care a stat la baza emiterii Ordinului contestat de reclamanți. CLFF Șimian a precizat că terenul solicitat de numitul G. V. „nu se află în litigiu și nu a fost revendicat de alte persoane la legea nr. 147/2005”.
A mai menționat că autorul Efetemie I. figurează în anexa nr. 3 la Legea nr. 18/1991, cu moștenitorii E. F. V., B. E., D. D., S. C., Lethi G., fiind validați cu suprafața totală de 2,5 ha. Prin Hotărârea Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului F. M. nr. 353/21.11.2010 a fost validată anexa nr. 47 cuprinzând foștii proprietari și moștenitorii acestora cărora li se restituie la cerere terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții, aprobate potrivit Legii nr. 1/2000 sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse și nu mai prezintă nici o valoare de întrebuințare preluate în orice mod inclusiv cu titlu de donație considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ teritoriale prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1996 și a altor acte normative potrivit art. 34 din Legea nr. 1/2000 printre care figurează și autorul E. I. cu moștenitorii E. F. V., S. C., B. E. și D. D. cu suprafața de 0,1647.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă, Legii nr. 18/1991, HG nr. 890/2005.
La întâmpinare au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: adresa nr. 562/10.01.2014, referatul nr._/28.12.2009, ridicarea topografică nr._/02.11.2009.
La termenul de judecată din data de 08.04.2015 instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. De F. F. Șimian pentru a comunica întreaga documentație ce a stat la baza Ordinului nr. 98/F emis la data de 24.03.2010 de Prefectul județului M. prin care s-a atribuit în proprietatea numitului G. V. terenul în suprafață de 1700 mp situat în intravilanul satului Șimian . cu vecinătățile: N -E. D., S - DN 56a, E - Banicioiu N., V- G. N., precum și de preciza dacă reclamanții au formulat cerere cu privire la același teren pentru autorul E. I., în temeiul legilor fondului funciar, precum și modul de soluționare a acestei cereri.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, expertiza tehnică specialitatea topografie și proba testimonială constând în audierea martorilor A. D. și V. E.
Analizând cererea reclamanților în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1541/ 3 aprilie 1987 (f.18 din dosarul nr._ ) E. Lorența, E. D., E. C., Heți G. și E. F. V., au vândut pârâtului Gâscan V. o casă de locuit cu trei camere și antreu, o magazie și un pătul, imobile situate pe un teren de 250 mp, care a trecut în proprietatea statului, conform art.30 din Legea nr.58/1974, teren atribuit în folosință pârâtului pe toată durata construcției, imobile situate în localitate Șimian, jud. M..
Prin Ordinul nr.98/F/2010 (f.27 din dosarul nr._ ) emis în temeiul art.36 din Legea nr.18/1991 de Prefectul Județului M., s-a atribuit în proprietate pârâtului terenul în suprafață de 1700 mp situat în intravilanul localității Șimian, cu vecini E. D., DN 56A, B. B. și Gâscan N..
Prin cererea formulată inițial în fața Tribunalului M., care a declinat competența în fața acestei instanțe, cerere precizată la data de 22.01.2015, reclamanții au solicitat constatarea nulității ordinului prefectului, arătând că autorii lor au avut la cooperativizare 2,5 ha de teren, după cooperativizare au rămas doar cu 250 mp, aceasta fiind înstrăinată pârâtului în anul 1987, prin urmare, statul nu deținea acest teren în suprafață de 1700 mp, pentru care s-a emis ordinul contestat, temeiul legal al cererii fiind art.III din Lege nr.169/1997.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților E. V. F. și E. C. și excepția netimbrării, excepții care nu au mai fost susținute, astfel cum s-a consemnat în încheierea din data de 09.09.2015 (f.106) și excepția tardivității formulării cererii, excepție unită cu fondul cauzei.
Analizând cu prioritate, conform art.248 din Codul de proc.civilă, excepția tardivității, instanța reține că potrivit art.53 și 54 din Legea nr.18/1991, hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar împotriva hotărârii comisiei județene și ordinului prefectului se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin urmare, termenul de 30 de zile începe să curgă de la data la care s-a făcut comunicarea în condițiile legii, respectiv prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, și, întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă data comunicării ordinului către reclamanți în modalitatea prevăzută de lege, instanța urmează să respingă excepția tardivității, fiind irelevant faptul că reclamanții ar fi putut afla despre acest ordin în alte împrejurări.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, expertiza tehnică judiciară în specialitate topografie, având ca obiective identificarea terenului pentru care s-a emis ordinul prefectului, verificarea dacă actualele vecinătăți sunt aceleași cu cele din contractul de vânzare-cumpărare, dacă terenul a fost înscris în RA la rolul autorilor reclamanților și dacă făcea parte din suprafața de 5000 mp rămasă la dispoziția acestor, și proba testimonială, fiind audiați doi martori, declarațiile fiind consemnate și depuse la dosar (f.191-192).
Potrivit art.36 din Legea nr.18/1991, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26. Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile. Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
În conformitate cu art.III din Legea nr.169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit răspunsului intimatei CLFF Șimian (f.99) și actelor depuse, autorul reclamanților E. I. a avut deschisă poziție de rol în registrul agricol al comunei Șimian din anii 1959-1963, unde figura cu 2,5 ha teren în punctul Glameie, a formulat cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar pentru suprafața de 2,25 ha însă nu a fost emis încă titlul de proprietate pe numele acestuia.
Din raportul de expertiză întocmit de expert Biteș Ș. și depus la f.175-178, necontestat de părți, rezultă că terenul în cauză are în realitate 1568 mp și nu 1700 mp, suprafața de 857 mp este în intravilan iar suprafața de 711 mp este în extravilan ; conform schiței de la f.178, terenul intravilan de 857 mp este format din 444 mp curți construcții și 413 mp teren arabil.
Din schița realizată de expert rezultă că pe terenul intravilan cu destinație curți construcții este situată o locuință cu suprafața la sol de 62 mp, care a făcut obiectul vânzării din 1987, iar din concluziile expertului rezultă că vecinătățile din contractul de vânzare cumpărare din 1987 nu se mai regăsesc în totalitate, păstrându-se doar vecinii de la est și sud, întrucât CAP nu mai există, însă terenul respectiv a aparținut autorului reclamanților anterior cooperativizării.
Din cererea formulată, susținerile părților și declarațiile martorilor audiați rezultă că în 1987 a fost vândută pârâtului întreaga gospodărie din Șimian, însă, față de amplasarea construcției înstrăinate, instanța constată că în fapt terenul aferent gospodăriei vândute, respectiv terenul necesar pentru folosința normală a locuinței și care a trecut în folosința pârâtului pe durata construcțiilor a fost mai mare de 250 mp, cât este înscris în actul de vânzare cumpărare, fiind de notorietate că, în mediul rural, terenul înscris în acte ca fiind atribuit în folosință putea fi de maximum 250 mp, chiar dacă în realitate suprafața atribuită era mai mare, astfel că, instanța va avea în vedere suprafața reală a terenului pe care se aflau locuința și anexele vândute pârâtului, teren atribuit în realitate în folosință pârâtului pe durata construcțiilor, și nu suprafața de 250 mp din contract, constatând cu această suprafață de teren nici nu putea fi suficientă pentru o normală folosință.
O astfel de soluție este justificată de faptul că la vânzarea gospodăriei, reclamanții, respectiv autorii acestora au înstrăinat atât imobilele cât și terenul aferent acestora, nerezervându-și nici un drept asupra acestuia, cunoscând împrejurarea că prin vânzarea construcțiilor pierd și dreptul de proprietate asupra pământului iar în realitate, la preluarea gospodăriei, pârâtul nu a folosit doar terenul de 250 mp ci întreaga suprafață aferentă gospodăriei, în acest sens fiind și art.23 din legea fondului funciar, aplicabil speței, potrivit art.36 alin.4 din lege.
Prin urmare, întrucât din declarațiile martorilor rezultă că în anul 1987, când s-a efectuat vânzarea, fuseseră deja cooperativizate terenurile în zona respectivă, atât autorul reclamanților cât și martorii, care locuiesc în vecinătate, rămânând doar cu terenul până la linia/spatele caselor, iar după desființarea CAP atât pârâtul cât și vecinii și-au extins gospodăriile în spatele caselor, instanța reține că terenul aferent gospodăriei vândute în 1987 și care a fost lăsat în folosință pârâtului este terenul situat în intravilan cu destinație curți construcții, identificat de expert prin punctele 4-5-6-7-8-9-4, nu și terenul arabil și cu atât mai puțin terenul situat în extravilan.
Prin urmare, instanța urmează să admită în parte cererea formulată și să constate lovit de nulitate Ordinul P. nr. 98/F/24.03.2010, parțial, pentru suprafața de 1124 mp, din care 413 mp teren arabil situat în intravilan și 711 mp teren arabil situat în extravilan, identificată de expertul Biteș Gh.Ș. în expertiza efectuată prin punctele 1,2,3,4,9,10,1.
Față de soluția pronunțată, în temeiul art.453 alin.2 din Codul de proc.civilă, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată, reducând onorariul de avocat solicitat de pârât la suma de 500 lei și constatând că onorariul expertului a fost suportat de ambele părți în mod egal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității invocată de pârâtul GÂSCAN V..
Admite în parte cererea formulată de reclamanții E. F. V. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, Calea Severinului nr. 94, județul M., B. E. cu domiciliul în . Ocol, județul M., D. D. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., . și E. C. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, Calea Severinului nr. 94, județul M. în contradictoriu cu pârâții GÂSCAN V. cu domiciliul în Șimian, . INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M. și CLFF Șimian cu sediul în Șimian, . și în consecință:
Constată lovit de nulitate Ordinul P. nr. 98/F/24.03.2010, parțial, pentru suprafața de 1124 mp identificată de expertul Biteș Gh.Ș. în expertiza efectuată prin punctele 1,2,3,4,9,10,1.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea putând fi depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Pronunțată în ședința publică de la 01.06.2016.
Președinte, Grefier,
C. M. M. S. Ica E.
Red. CMM/Tehn..SIE/ 09.08.2016
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2030/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Validare poprire. Sentința nr. 1976/2016. Judecătoria... → |
|---|
