Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 104/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2016 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 104/2016
ordonanță președințială
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
..
Sentință minori și familie Nr. 104/2016
Ședința publică de la 08 Februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. - D. Z.
Grefier ședință D. - A. G.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamantul R. R. I. și pe pârâtul I. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: avocat C. N. pentru reclamant și pârâtul I. M. personal și asistat de avocat N. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reclamantul prin avocat depune la dosarul cauzei o interogatoriul reclamantei cuprins în procură specială atestată de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 și 2 C.proc.civ., potrivit cărora când judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și potrivit art. 394 C.proc.civ acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului.
Reclamanta prin avocat solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv: exercitarea autorității părintești asupra minorului I. Ș.-C., născut la 07.09.2007, în mod exclusiv de către reclamanta R. R. - I., mama minorului, până la judecarea definitivă a cauzei nr._/225/2015, aflată pe rol la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, autorizarea reclamantei de a proceda, cu suplinirea acordului pârâtului la semnarea tuturor actelor necesare pentru întocmirea pașaportului, precum și la ridicarea pașaportului pentru minorul I. Ș. - C. și scoaterea minorului din țară, de asemenea, până la judecarea definitivă a cauzei nr._/225/2015, pentru următoarele motive:
Așa cum a arătat și prin cererea pe chemare în judecată, căsătoria dintre reclamantă și pârât a fost desfăcută, prin Sentința nr. 160/06.03.2015, rămasă definitivă la 01.04.2015.
Prin această Sentință s-a dispus stabilirea domiciliului minorului la reclamantă și exercitarea autorității părintești în comun de către ambele părți.
De la data rămânerii definitive a Sentinței nr. 160/06.03.2015 și până în prezent în situația ambelor părți au intervenit schimbări majore, care impun modificarea modului în care se exercită autoritatea părintească, după cum urmează:
Reclamanta a plecat din 01.05.2015 în Germania pentru a urma cursuri de limba germană, care să îi permită ulterior să urmeze o specializare în dreptul german. La plecarea din țară reclamanta a încercat să obțină acordul pârâtului pentru a-1 lua și pe minor în Germania, în timpul vacanțelor, dar față de opoziția pârâtului, acest fapt nu a fost posibil. Pentru a se putea întreține în acest timp și-a căutat un loc de muncă și o locuință corespunzătoare. În perioada cât a fost plecată, reclamanta a trimis mamei sale banii necesari pentru cheltuielile minorului, respectiv cursuri, cărți, etc. și s-a asigurat că minorul beneficiază de tot ce are nevoie pentru creșterea și educația sa.
In ceea ce-1 privește pe pârât, acesta a fost condamnat penal în dos. nr._ al Tribunalului M., la 2 ani închisoare cu executare pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, și este, de asemenea, inculpat în dos. nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.
Astfel pârâtul nu mai este în măsură să se implice în creșterea și educarea minorului, nu mai are practic posibilitatea de a se ocupa de minor. De altfel, pârâtul recunoaște la interogatoriu că nu 1-a mai văzut pe minor din luna octombrie 2015, precum și faptul că de la data desfacerii căsătoriei nu a achitat niciodată această pensie în favoarea minorului, și chiar a încasat alocația ce se cuvenea acestuia.
Consideră că față de condamnările penale ale pârâtului, acesta ar avea o influență negativă asupra minorului în cauză.
De altfel, deși nu recunoaște acest fapt, pârâtul nu a fost niciodată implicat în evenimentele din viața minorului, nu a participat la ședințe școlare, premiere, evenimente sociale din viața minorului, unde acesta a fost însoțit mereu de mamă sau de bunica maternă.
În acest sens s-au depus la dosarul cauzei fotografii ale minorului la diverse evenimente, din care se poate observa faptul că la toate evenimentele minorul este însoțit de bunica maternă și nu de tatăl său.
În ceea ce privește materialul probator aflat la dosarul cauzei, solicită să fie avute în vedere următoarele:
A probat cu copie după fluturașii de salariu și cu copie după contractele de muncă ale reclamantei faptul că reclamanta realizează venituri în Germania, astfel că poate susține material plecările minorului în Germania și șederile minorului în Germania pe perioada vacanțelor.
A probat de asemenea cu înscrisuri faptul că reclamanta a urmat cursuri de limba germană, pentru a se putea integra și pentru a-și căuta un loc de muncă în Germania.
A probat cu ancheta socială precum și cu diplomele și fotografiile minorului depuse la dosarul cauzei faptul că minorul este bine îngrijit, reclamanta și bunicii materni se îngrijesc de tot ceea ce are nevoie minorul, minorul participă la activități extrașcolare și numeroase activități sociale alături de bunicii materni, obținând numeroase rezultate bune la învățătură și activitățile extrașcolare.
Din ancheta socială a rezultat și faptul că minorul este foarte atașat de bunica maternă, este bine îngrijit și are condiții foarte bune de trai la bunicii materni, ajutați de reclamantă.
În condițiile în care pârâtul este în imposibilitate de a se implica activ în viața minorului, iar minorul este lipsit și de prezența mamei, apreciază că este în interesul superior al minorului ca instanța să dispună exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, precum și autorizarea mamei de a întocmi pașaportul pentru minor, astfel încât minorul să aibă ocazia de a petrece alături de mamă vacanțele școlare.
Pentru aceste considerente, apreciind că luarea măsurilor solicitate este necesară și urgentă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanță președințială prin care s-a solicitat atât exercitarea autorității părintești, până la soluționarea dosarului nr._/225/2015, în mod exclusiv de către reclamantă, cât și autorizarea reclamantei de a proceda, cu suplinirea acordului pârâtului, la semnarea tuturor actelor necesare pentru întocmirea pașaportului, precum și la ridicarea pașaportului și scoaterea din țară a minorului.
Cu privire la condițiile de admisibilitate statuate de către art. 996 C. Proc. Civ arată că în realitate, acestea nu sunt întrunite în prezenta speță, neexistând niciun fel de urgență în modificarea modalității de exercitare a autorității părintești, nefiind, în pericol, drepturi ale minorului I. Ș. - C..
Mai exact, la o analiză atentă a structurii solicitărilor reclamantei, reiese, dincolo de orice dubiu, faptul că unicul interes al reclamantei este de a putea, pe calea unei permisiuni a instanței, să părăsească țara alături de minor, deși nu face niciun fel de dovadă cu privire la o reședință stabilă în Germania, cu privire la vreo sursă de venit, la posibilitatea de a asigura minorului cele necesare dezvoltării sale psiho - fizice, la posibilitatea ca minorul să își continue studiile, etc.
Avocatul N. N. pentru pârât arată că pârâtul nu este încarcerat pentru infracțiuni periculoase, ca trafic de droguri sau infracțiunea abandon de familie, ci este încarcerat pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală care privește probleme economice, fiind condamnat la 2 ani închisoare cu executare, motiv pentru care arată că nu va sta în penitenciar foarte mult timp.
În ceea ce privește minorul, acesta studiază în Drobeta Turnu Severin și consideră că reclamanta să îl poată lua în străinătate pe minor trebuie să facă dovada unei reședințe a sa, aceasta stând la viitorul soț, iar cu privire la veniturile acesteia, contractul de muncă al reclamantei depus la dosarul cauzei, pe lângă faptul că nu este semnat de către angajator ci doar de către reclamantă, este pe perioadă determinată, respectiv până în data de 30.03.2016.
Din anchetele sociale depuse la dosarul cauzei reiese faptul că atât bunicii materni, cât și bunici paterni sunt foarte apropiați de minor. Din declarațiile de martori de la dosarul cauzei reiese atitudinea duplicitară a reclamantei, respectiv violența verbală asupra minorului. În concluzie, cum nu s-a făcut dovada caracterului urgent al cererii de ordonanță președințială, solicită respingerea acesteia. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 26.11.2015, sub nr._, reclamanta R. I. a chemat în judecată pe pârâtul I. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului I. Ș.-C., născut la 07.09.2007, în mod exclusiv de către reclamanta R. R.-I., mama minorului, până la judecarea definitivă a cauzei nr._/225/2015, aflată pe rol la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, autorizarea reclamantei de a proceda, cu suplinirea acordului pârâtului la semnarea tuturor actelor necesare pentru întocmirea pașaportului, precum și la ridicarea pașaportului pentru minorul I. Ș. - C. și scoaterea minorului din țară, de asemenea, până la judecarea definitivă a cauzei nr._/225/2015 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în fapt, a fost căsătorită cu pârâtul I. M. din 18.06.2006 și până la desfacerea căsătoriei prin divorț, prin Sentința minori și familie nr. 160/06.03.2015, rămasă definitivă la 01.04.2015. Din căsătorie a rezultat minorul I. Ș. - C., născut la 07.09.2007.
Prin Sentința nr. 160/06.03.2015, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților, revenirea reclamantei la numele „R.", exercitarea autorității părintești asupra minorului I. Ș. C. în comun de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului la mama reclamantă, obligarea pârâtului la plata sumei de 180 lei lunar pensie de întreținere în beneficiul minorului.
Ulterior pronunțării acestei sentințe, a fost încheiat și acordul de mediere dintre reclamantă și pârât cu privire la modul în care pârâtul urma să păstreze relațiile personale cu minorul.
In prezent situația pârâtului s-a schimbat radical în sensul că a fost condamnat penal în dosarul nr._ al Tribunalului M., la 2 ani închisoare cu executare, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, sentința pronunțată fiind definitivă prin respingerea apelurilor formulate.
Față de aceste aspecte, apreciază că în prezent pârâtul nu mai este în măsură să exercite autoritatea părintească asupra minorului și există motive temeinice pentru care să se dispună exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mama minorului, reclamanta.
Potrivit art. 398 din Codul civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
In cauză, este în interesul superior al minorului ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de mamă, având în vedere starea de detenție a pârâtului și influența negativă pe care ar putea să o aibă asupra minorului, în ceea ce privește dezvoltarea psihică și emoțională a acestuia. Minorul este atașat de mamă, a avut o evoluție școlară foarte bună sub îngrijirea mamei, care a vegheat asupra dezvoltării sale fizice și emoționale.
In ceea ce privește suplinirea acordului pârâtului pentru emiterea, ridicarea pașaportului, precum și pentru părăsirea țării de către minor, arată că în prezent urmează o . cursuri în Germania, pentru învățarea limbii germane, urmând ca pe viitor să se pregătească pentru o specializare în domeniului dreptului german. Astfel, dorește ca minorul să poată veni cu aceasta în Germania în scurte excursii, pe perioada vacanțelor și, în acest scop, să poată să îi întocmească și să îi ridice pașaportul.
De asemenea, dorește că minorul să poată călători cu aceasta în vacanțele școlare în afara țării, sens în care solicită ca prin prezenta hotărâre să fie suplinit acordul pârâtului în acest sens.
Față de cele arătate, având în vedere interesul superior al minorului, consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 996 din C. proc. civ. pentru admisibilitatea prezentei cereri, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 996 din C.proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența unui drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
In cazul de față, se poate verifica aparența dreptului solicitat de către reclamantă, măsurile solicitate sunt provizorii, până la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._/225/2015, iar prin pronunțarea unei soluții în prezenta cauză nu se prejudecă fondul cauzei.
Urgența măsurilor solicitate reiese din necesitatea de a lua cât mai repede măsurile necesare pentru ocrotirea interesului superior al minorului, de a stabili exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă, astfel încât reclamanta să poată lua orice măsuri necesare pentru sănătatea minorului, educația sa, fără a fi necesară autorizarea pârâtului în acest sens, dată fiind starea în care acesta se află.
In ceea ce privește urgența măsurilor de a proceda, cu suplinirea acordului pârâtului la semnarea tuturor actelor necesare pentru întocmirea pașaportului, precum și la și ridicarea pașaportului pentru minorul I. Ș. - C. și scoaterea minorului din țară, de asemenea, până la judecarea definitivă a cauzei nr._/225/2015, menționează următoarele:
Așa cum a arătat, a început să urmeze în Germania cursuri de limba germană, pentru a se pregăti ulterior pentru o specializare în drept.
In timpul cât este plecată la cursuri, minorul se află la bunica maternă, la domiciliul stabilit prin Sentința de divorț. Față de faptul că urmează să fie plecată inclusiv în perioada sărbătorilor de iarnă, iar minorul își dorește să vină cu reclamanta în Germania pe perioada vacanței de iarnă, să petreacă sărbătorile de iarnă în Germania, având în vedere și situația dificilă prin care trece minorul, ca urmare a divorțului părinților, și ulterior a condamnării penale a pârâtului, apreciază că plecarea sa pe perioada sărbătorilor de iarnă ar fi un element de natură să îl bucure nespus pe minor și să îl ajute în depășirea momentelor dificile cu care s-a confruntat, petrecând cât mai mult timp în prezența mamei, de care este foarte atașat.
Mai mult, consideră că ar fi benefic pentru dezvoltarea minorului să poată călători cu reclamanta în străinătate pe perioada vacanțelor școlare, acest aspect ajutându-1 să asimileze mai ușor limba engleză și limba germană pe care le studiază, să își însușească cunoștințe despre locurile noi pe care le vizitează.
Având în vedere că perioada sărbătorilor de iarna este foarte apropiată, iar în decursul următoarei luni este procedural imposibil să se soluționeze acțiunea pe fond, consideră că se justifică urgența luării măsurilor solicitate și apreciază că doar pe calea ordonanței președințiale se pot lua măsuri cu caracter provizoriu în sensul celor solicitate, măsuri necesare pentru ocrotirea interesului superior al minorului.
In dovedirea acțiunii, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu martori, a probei cu interogatoriul pârâtului.
Depune, în două exemplare, în copie conformă cu originalul: Sentința minori și familie nr. 160/06.03.2015, copie CI reclamantă, acord de mediere din 09.04.2015, certificat de naștere pentru minorul I. Ș. - C., extras de pe Portalul Instanțelor pentru dos. nr._, taxă de timbru judiciar de 20 de lei, și împuternicire avocațială.
In drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 996 C. proc. civ.
Instanța, față de dispozițiile art. 200 C.proc.civ. a constatat ca fiind îndeplinite condițiile pentru fixarea primului termen de judecată și a dispus citarea părților la termenul din data de 14.12.2015, a dispus citarea pârâtului și comunicarea cererii de ordonanță președințială și a înscrisurilor atașate, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula întâmpinare. În ipoteza în care pârâtul înțelege să formuleze întâmpinare, i se aduce la cunoștință că aceasta trebuie depusă cu cel puțin 3 zile anterior termenului de judecată, potrivit art. 201, alin. 5 C.proc.civ. sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. În ipoteza în care pârâtul nu înțelege să formuleze întâmpinare, i se aduce la cunoștință că cel mai târziu la primul termen de judecată poate solicita administrare de probe.
În data de 10.12.2015 s-a depus prin serviciul registratură de către pârât prin avocat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanță președințială prin care s-a solicitat atât exercitarea autorității părintești, până la soluționarea dosarului nr._/225/2015, în mod exclusiv de către reclamantă, cât ți autorizarea reclamantei de a proceda, cu suplinirea acordului pârâtului, la semnarea tuturor actelor necesare pentru întocmirea pașaportului, precum și la ridicarea pașaportului și scoaterea din țară a minorului, având în vedere următoarele motive:
În fapt, precum reiese din înscrisurile prezente la dosar, prin Sentința Minori și Familie nr. 160/06.03.2015, pronunțată în dosarul ori_, a fost desfăcută căsătoria dintre reclamantă și subsemnatul pârât, dispunându-se, totodată, "ca exercitarea autorității părintești cu privire Ia minorul I. Ș. - C. născut la data de 07.09.2007, să se facă în comun de către ambii părinți". Pentru a pronunța această soluție, instanța sesizată cu cererea de divorț a făcut aplicarea principiului interesului superior al minorului (art. 263 C. Civ.), statuând că acest principiu "(...) va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. De asemenea, atunci când s-a stabilit ca autoritatea părintească, asupra minorului I. Ș. - C., să se exercite, în comun, de către ambii părinți, instanța a dat consistență și prevederilor art. 397 C. Civ., conform cărora "după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți (...)".
În ciuda faptului că, în realitate, nu există motive temeinice care să conducă la o modificare a modalității de exercitare a autorității părintești (simpla stare temporară de detenție a subsemnatului neavând, per se, natura unui astfel de motiv), reclamanta a înțeles să formuleze atât o acțiune, având ca obiect exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă (Dosar nr._/225/2015), cât și o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale, prin care, până la finalizarea dosarului de fond, să i se acorde dreptul de a exercita, singură, autoritatea părintească asupra fiului minor.
Fată de această stare de fapt consideră că o . precizări se impun a fi făcute, acestea constituindu-se în tot atâtea motive de respingere a cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale.
Primo, cu privire la condițiile de admisibilitate statuate de către art. 996 C. Proc. Civ., solicită instanței să se observe că acestea nu sunt întrunite în prezenta speță, neexistând niciun fel de urgență în modificarea modalității de exercitare a autorității părintești, nefiind în pericol drepturi ale minorului I. Ș. - C..
Mai exact, la o analiză atentă a structurii solicitărilor reclamantei, reiese, dincolo de orice dubiu, faptul că unicul său interes este de a putea, pe calea unei permisiuni a instanței, să părăsească țara alături de minor, deși nu face niciun fel de dovadă cu privire la o reședință stabilă în Germania, cu privire la vreo sursă de venit, la posibilitatea de a asigura minorului cele necesare dezvoltării sale psiho - fizice, la posibilitatea ca minorul să își continue studiile, etc. În aceste condiții, consideră că, în realitate, prin admiterea cererii reclamantei, s-ar prejudicia grav drepturile și interesele legitime ale minorului, acesta urmând să fie deplasat, în mod repetat, în afara țării, unde reclamanta nu deține nici mijloace de venit (acum învață limba germană, în vederea unei presupuse specializări în drept?!) și nici un domiciliu/o reședință stabilă. Din acest punct de vedere, consideră că admiterea prezentei cereri ar putea provoca o pagubă, și nu exercitarea în comun a autorității.
Mai mult, prin menținerea formei actuale de exercitare, în comun, a autorității părintești, se asigură un control reciproc cu privire la creșterea și educarea copilului, neexistând riscul vreunor abuzuri din partea vreunuia din cei doi părinți.
Nu în ultimul rând, solicită să se constate faptul că, fără a solicita, mai întâi, din partea pârâtului, o părere cu privire la o posibilă deplasare a minorului în Germania cu ocazia sărbătorilor, reclamanta a decis să se adrese, direct instanței de judecată, urmărind să inducă în eroare organele de jurisdicție cu privire la modul în care pârâtul înțelege să exercite autoritatea părintească asupra minorului.
Secundo, cu privire la modalitatea în care reclamanta a înțeles să se raporteze la relația dintre minor și pârât, învederează instanței faptul că, la data de 15.06.2014, aceasta a părăsit domiciliul conjugal, obligând și minorul să o însoțească, mutându-se, amândoi, la reședința părinților acesteia (foștii socrii ai pârâtului).
Ulterior acelui moment în ciuda încercărilor repetate de a o convinge să revină la domiciliul comun (vizite la domiciliul părinților și telefoane), aceasta a refuzat să mai ia legătura direct cu pârâtul. Mai mult, în mod repetat, deși îi răspundea la telefon, înțelegea să îl înjure, să îl înjosească, să îl amenințe, refuzând să înțeleasă nevoia disperată a pârâtului de a-și vedea copilul, cu care a avut mereu o relație excepțională.
Tragedia prin care trece, și anume aceea de tată care nu-și poate vedea, prea des, propriul copil, ca urmare a condițiilor din mediul carceral, nu poate fi exprimată în cuvinte, cu atât mai mult cu cât minorul este foarte atașat de acesta, dar și de bunicii paterni.
Tertio, cu privire la circumstanțele personale ale pârâtului, solicită să se observe că, precum reiese și din înscrisurile atașate, este o persoană cu studii superioare, care, până la momentul pronunțării unei sentințe definitive (pentru o infracțiune de natură economică), a fost perfect integrată social și profesional. De asemenea, și cu ajutorul părinților, care au în proprietate o locuință și care posedă ambii venituri constante, poate să își exercite, în continuare, autoritatea părintească, între perioada 29.11._15 minorul I. Ș. - C. locuind alături de aceștia.
În atare situație, raportat la cele expuse mai sus, este evident că reclamanta nu poate demonstra necesitatea luării, de urgență, a măsurii acordării dreptului exclusiv de exercitare a autorității părintești, singurul scop fiind acela de a-l îndepărta pe minor de tatăl său, în ciuda unei relații excepționale dintre aceștia.
Având în vedere toate aceste aspecte, solicită, având în vedere principiul interesului superior al minorului, să se respingă, ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială prin care s-a solicitat atât exercitarea autorității părintești, până la soluționarea dosarului nr._/225/2015, în mod exclusiv de către reclamantă, cât și autorizarea reclamantei de a proceda, cu suplinirea acordului pârâtului, la semnarea tuturor actelor necesare pentru întocmirea pașaportului, precum și la ridicarea pașaportului și scoaterea din țară a minorului.
În drept, înțelege să își întemeieze prezenta pe prevederile art. 263, art. 396 și urm. și 496 C. Civ., pe cele ale art. 996 - 1001 C. Proc. Civ., precum și pe cele ale art. 2 și urm. din Legea nr. 272/2004.
Pentru dovedirea celor indicate anterior, în temeiul art. 254 alin. (1) C. Proc. Civ., rap. la art. 998 alin. (3) C. Proc. Civ., înțelege să solicite administrarea următoarelor mijloace de probă: înscrisurile atașate prezentei întâmpinări, efectuarea unei adrese, către Primăria Dr. Tr. S., în vederea efectuării de anchete sociale, atât la adresa din .. 70, jud. M. (locuința părinților reclamantei, unde se află și minorul), cât și la adresa din ., ., . subsemnatului, unde a stat și minorul în perioada 29.11._15); orice alte înscrisuri ce se vor dovedi necesare și utile soluționării cauzei; Proba testimonială. în vederea demonstrării aspectelor anterior învederate, atât cu privire la relația dintre subsemnatul pârât și minorul lonescu Ș. - C., cât și cu privire la necesitățile minorului, martorii propuși, pe care se angajează să îi aducă, fiind:
1.I. O., domiciliat în mun. Dr. Tr. S., ., jud. M.;
2.I. G., domiciliată în mun. Dr. Tr. S., ., jud. M.;
3.Dănîlă C. G., în mun. Dr. Tr. S., ..
Orice altă probă ce se va dovedi necesară și utilă soluționării prezentei cauze, conform procedurii speciale.
Depune prezenta întâmpinare în 2 (două) exemplare.
La termenul de judecată din data de 14.12.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, a încuviințat pentru reclamant proba cu interogatoriul pârâtului.
A pus în vedere reclamantului să formuleze în scris întrebările în vederea administrării probei cu interogatoriu, sub sancțiunea decăderii din probă.
A dispus efectuarea unei adrese către Penitenciarul Drobeta Turnu Severin pentru a se prezenta personal pârâtul la următorul termen de judecată, în vederea administrării probei cu interogatoriu.
A încuviințat pentru pârât proba testimonială, limitând numărul martorilor la unul singur, respectiv D. C. G.
A decăzut pârâtul din dreptul de a putea propune probe.
A încuviințat, din oficiu, proba cu interogatoriul reclamantului.
A dispus citarea reclamantului lipsă cu mențiunea de a se prezenta personal la următorul termen de judecată, în vederea administrării probei cu interogatoriu, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba.
A pus în vedere martorului prezent D. C. G. să se prezinte la termenul următor în vederea audierii sale, sub sancțiunea amendării.
A dispus efectuarea unei adrese către Primăria Drobeta Turnu Severin în vederea realizării anchetelor sociale la ambele domicilii ale părților.
A pus în vedere reclamantului să facă dovada că a fost înregistrată o cerere de chemare în judecată pe dreptul comun și nu pe procedura ordonanței președințiale, sub sancțiunea suspendării pentru neîndeplinirea obligațiilor.
A amânat judecarea cauzei la data de 18.01.2016.
În data de 11.01.2016 s-a depus prin serviciul registratură răspuns la întâmpinare de către reclamant, prin care a arătat că în mod neîntemeiat, pârâtul consideră că nu ar fi îndeplinite condițiile de admisibilitate ale prezentei acțiuni pe cale de ordonanță președințială, fără a arăta în concret care din aceste condiții de admisibilitate nu ar fi îndeplinite, deși prin cererea de chemare în judecată a arătat pe scurt că în prezenta cauză se regăsesc toate cerințele revăzute de art. 996 C. proc. civ. pentru admisibilitatea ordonanței președințiale.
Se concluzionează în mod greșit de către pârât că singurul interes al reclamantei ar fi să părăsească țara alături de minor.
In realitate, ceea ce a solicitat prin acțiunea formulată au fost doar măsuri provizorii, până la soluționarea definitivă a cauzei nr._/225/2015, a arătat în mod clar intenția de a călători cu minorul în Germania în scurte excursii, pe perioada vacanțelor școlare. Astfel, nu a cerut schimbarea domiciliului minorului în Germania, nu urmărește să schimbe locul unde minorul își continuă studiile și apreciază că în mod neîntemeiat pârâtul consideră că în acest caz ar trebui să facă dovada sursei de venit și a asigurării posibilității minorului de a-și continua studiile.
Atâta timp cât reclamanta este la studii în Germania, fapt dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, nu există vreun motiv pentru care minorul nu poate pleca în vacanțele școlare în Germania cu mama sa, întrucât aceste ieșiri ar aduce un aspect pozitiv în viața minorului contribuind la dezvoltarea sa intelectuală.
Arată că s-a adresat instanței de judecată pentru a obține autorizarea de a părăsi țara cu minorul și a urmat calea legală în acest sens, iar demersul juridic nu este condiționat de acordul prealabil al pârâtului.
Mai mult, relațiile dintre părți sunt tensionate și din atitudinea pârâtului exprimată prin întâmpinare este evident că nu și-ar fi dat acordul în acest sens.
În ceea ce privește relațiile dintre minor și tatăl său, consideră că, faptul că minorul ar fi plecat în scurte excursii în Germania nu este de natură a-i deteriora relația pe care acesta o are cu tatăl său, iar exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă este o măsură impusă de starea de detenție a pârâtului și nu de comportamentul acestuia față de minor.
Studiile de care face vorbire pârâtul nu au vreo legătură cu obiectul cauzei, măsurile solicitate de reclamantă pe calea prezentei acțiuni sunt legate de starea actuală a pârâtului și de faptul că reclamanta este nevoită să călătorească în Germania pentru studii și nu sunt legate de faptul că pârâtul nu ar avea studii.
Relațiile cu bunicii paterni pot continua ca până acum atâta timp cât nu solicită schimbarea locuinței minorului în Germania și nici schimbarea locului unde minorul urmează studiile școlare.
Pentru aceste considerente apreciază că apărările pârâtului sunt neîntemeiate și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
S-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură de către Primăria Drobeta Turnu Severin Serviciul Autoritate Tutelară, ancheta psihosocială la domiciliile părților.
La termenul de judecată din data de 18.01.2016, instanța văzând că la termenul anterior instanța s-a pronunțat cu privire la cererile probatorii și a încuviințat pentru pârât proba cu martorul D. C. G. în contradictoriu cu toate părțile prezente personal, văzând că reclamantul prin avocat nu s-a opus și nu s-a prevalat de dispozițiile art. 315 alin. 1 pct. 2 C. Proc. Civ, astfel devenind incident astfel art. 315 alin. 2 C. Proc. Civ, a operat o acceptare în ceea ce privește acordul reclamantului cu privire la martorul D. C. G., cu atât mai mult cu cât reclamanta era prezentă prin avocat la acel moment și putea să invoce orice neregulă, motiv pentru care instanța a respins cererea formulată de reclamant cu privire la audierea martorului prezent.
Cu privire la cele două cereri ale reclamantului formulate la acest termen, văzând că nu s-a făcut dovada că reclamanta este plecată în străinătate, avocatul acesteia depunând la dosarul cauzei înscrisuri netraduse în limba română, care nu atestă lipsa reclamantei la termen, a prorogat pentru termenul următor proba cu interogatoriul reclamantei prin mandatar în străinătate, pentru când a pus în vedere reclamantului să depună la dosarul cauzei traducerea legalizată a înscrisurilor care atestă că reclamanta lucrează în Germania.
Cu privire la cel de–al doilea aspect, văzând că se impune amânarea cauzei și văzând obiectul prezentei cauze, în temeiul art. 254 alin. 5 teza II C. Proc. Civ, a încuviințat și a completat proba testimonială pentru reclamant cu martorul Ș. I.. A dispus citarea acestuia în vedea audierii sale la termenul următor.
A dispus citarea pârâtul și efectuarea unei adrese către Penitenciarul Drobeta Turnu Severin pentru a se prezenta personal pârâtul la următorul termen de judecată. A amânat judecarea cauzei la data de 25.01.2016.
La termenul de judecată din data de 25.01.2016 instanța, cu privire la administrarea probei cu interogatoriu prin aplicarea art. 356 C. Proc. Civ, văzând că reclamanta a făcut dovada că se află în străinătate, reținându-se două înscrisuri din cele depuse la termenul de astăzi la dosarul cauzei, respectiv asigurarea obligatorie privind pensia și contractul de asigurare, instanța a încuviințat cererea și a dispus administrarea probei cu interogatoriul reclamantei prin aplicarea art. 356 alin 2 C. Proc. Civ.
Văzând că la acest termen interogatoriul depus de avocat C. N. nu respectă cerințele de formă prevăzute de art. 356 alin 2 C. Proc. Civ și văzând că se insistă în administrarea probei, se impune amânarea cauzei pentru ca mandatarul să depună la dosarul cauzei răspunsul părții în cuprinsul unei procuri speciale și autentice, iar în ipoteza în care mandatarul este avocat este suficientă o procură specială certificată de acesta.
A dispus citarea pârâtului și efectuarea unei adrese către Penitenciarul Drobeta Turnu Severin pentru a se prezenta personal pârâtul la următorul termen de judecată. A amânat judecarea cauzei la data de 08.02.2016.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit în data de 18 iunie 2006, iar din căsătoria părților a rezultat minorul I. Ș. - C., născut în data de 7 septembrie 2007.
Potrivit art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, „Orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituție sau lege.”
Drepturile și libertățile fundamentale sunt reglementate în capitolul II din Constituție, printre care se numără și dreptul la respectarea vieții de familie care este reglementat de art. 26, alin. 1 din Constituție.
Jurisprudența CEDO, care reprezintă un izvor de drept, a statuat că nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și este necesar într-o societate democratică pentru protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Văzând aceste dispoziții legale, precum și prevederile art. 20 din Constituție, instanța apreciază că relația dintre reclamantă și fiica sa minoră intră în sfera vieții de familie în sensul art. 8 din Convenție, întrucât posibilitatea părintelui și al copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei.
Obligațiile pozitive impuse statelor de art. 8 includ luarea măsurilor în vederea asigurării reunirii părintelui cu copilul său.
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului reglementează în art. 2 principiul interesului superior al copilului, în sensul că acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, iar pe de altă parte acest principiu va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Din punct de vedere al îndepliniri condițiilor de admisibilitate a procedurii speciale privind ordonanța președințială, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 996, alin. 1 C.proc.civ., instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
Din acest text de lege se desprind două condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale, urgența și caracterul vremelnic, iar din această din urmă condiție decurge o a treia, respectiv neprejudecarea fondului.
Capetele de cerere formulate de reclamantă: exercitarea exclusivă a autorității părintești și suplinirea acordului pârâtului pentru întocmirea și eliberarea pașaportului, precum și pentru scoaterea minorului din țară nu se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 920 C.proc.civ. Rep. când legea prezumă îndeplinirea condiției urgenței, instanța apreciază că aceste petit trebuie să îndeplinească cumulativ cele trei cerințe de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială, cerințe ce vor fi analizate mai jos.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța reține că nu este îndeplinită această condiție, întrucât reclamantul nu a invocat și nici nu a dovedit elementul ce reclamă urgență în soluționarea pe calea ordonanței președințiale.
Astfel, reclamanta învederează că se află în Germania unde urmează cursuri de limbă germană și își dorește ca minorul să poată fi luat în Germania în perioada vacanțelor școlare, pentru scurte vizite. Or, această situație de fapt nu se circumscrie noțiunii de „urgență” cerută de lege drept condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Nici susținerea că pârâtul se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu poate constitui un element care să se încadreze în noțiunea de „urgență”, aceasta întrucât, pe de o parte, situația pârâtului de persoană condamnată nu era nouă, acesta fiind condamnat definitiv în data de 20 octombrie 2015 – fila 22, iar pe de altă parte situația pârâtului în sine nu reclamă urgență în a tranșa, chiar provizoriu, modalitatea de exercitare a autorității părintești.
Cu alte cuvinte, se apreciază că aceste susțineri nu pot constitui condiția premisă pentru a justifica emiterea ordonanței președințiale.
De asemenea, celelalte două condiții privind vremelnicia și neprejudecarea fondului sunt îndeplinite, întrucât o soluție favorabilă reclamantei ar avea o durată vremelnică, respectiv până la soluționarea în mod definitiv a cererii ce formează obiectul dosarului cu nr._/225/2015.
Pentru aceste motive, va respinge acțiunea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamant R. R. I., în contradictoriu cu pârâtul I. M., ca neîntemeiată.
În baza art. 453 C.proc.civ., va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantul R. R. I., CNP_, CI . nr._, domiciliată în Drobeta Turnu Severin, .. 70, jud. M., reprezentată în instanță prin reprezentant convențional Av. C. N., cu domiciliul procedural ales la Cabinetul de Avocat C. N., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 5, ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. M., CNP_, . nr._, domiciliat în mun. Dr. Tr. S., ., ., ., în prezent încarcerat în Penitenciarul Dr. Tr. S., ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare pentru cererea privind emiterea ordonanței președințiale, apel ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică azi 8 februarie 2016.
Președinte, A. - D. Z. | ||
Grefier ședință, D. - A. G. |
Red. A.D.Z /tehnored. D.A.G
4 ex./ . pag./9 februarie 2016
Cod operator 6497
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 161/2016.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
