Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 98/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 98/2016 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 98/2016
Dosar nr._ - ordonanță președințială –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S., JUDEȚUL M.
SENTINȚA MINORI ȘI FAMILIE NR. 98
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE T. A.
GREFIER ȘEDINȚĂ D. M. - I.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta G. I. și pe pârâtul G. C., având ca obiect ordonanță președințială stabilire provizorie a locuinței minorului.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat V. E. pentru reclamantă și pârâtul personal și asistat de avocat N. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat N. V. pentru pârât, depune la dosar copie a procesului verbal întocmit la data de 04.02.2016 cu privire la audierea minorului G. Dario, audiat în dosarul nr._/225/2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța în temeiul art. 392 C. proc. civ deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru soluționare.
Avocat V. E. pentru reclamantă, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respingerea cererii reconvenționale formulată de pârât, stabilirea domiciliului minorului Grămeascu Dario, născut la 14.06.2009, provizoriu la domiciliul reclamantei din localitatea Campannori Gragnano Italia, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și stabilire a locuinței formulată în dosarul nr._/225/2014.
A susținut că domiciliul a locuit împreună cu reclamanta în Italia, iar de sărbătorile de iarnă a luat legătura cu pârâtul, acesta solicitându-i să revină în țară pentru a relua relațiile de căsătorie. A susținut că a stat împreună cu pârâtul la domiciliul comun din România, doar pentru o zi ca, a doua zi, chiar înainte de Sf.I., acesta să ia copilul și să plece la concubina sa, iar de atunci pârâtul a refuzat să aducă minorul la domiciliul comun. A arătat că minorul nu merge la școală, fiindcă nu este primit la școală, acesta stând acasă cu tatăl pârât pe calculator, a pierdut un an de școală, deși minorul trebuia să-și continue studiile în Italia, unde este înscris la școală, fără cheltuieli de judecată.
Avocat N. V. pentru pârât, solicită respingerea cererii formulate de reclamantă, admiterea cererii reconvenționale, stabilirea domiciliului provizoriu la domiciliul pârâtului din România, a fost efectuată o anchetă socială din care reiese că minorul are condiții bune de locuit la tatăl pârât, minorul este înscris la școală și frecventează cursurile școlare și să se aibă în vedere că această măsură nu este una vremelnică, ci una provizorie până la soluționarea procesului de divorț și a capetelor accesorii formulate în dosarul nr._/225/2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față,
La data de 15.01.2016 a fost înregistrată la aceasta instanța sub nr._, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta G. I. în contradictoriu cu pârâtul G. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în temeiul art. 919C. Pr. Civilă, coroborat cu art. 998 C. Pr. Civlă, stabilirea provizorie a locuinței minorului GRAMESCU DARIO, născut la data de 14.06.2009 la locuința reclamantei din localitatea Campannori Gr agnano,Italia până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și stabilire a locuinței formulată în dos.nr._/225/2014, cu termen de judecată la data de 21.01.2015.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 15.12.2014 a introdus acțiune de divorț de soțul său, pârâtul G. C., prin care a solicitat, în temeiul art. 397 C.Civil exercitarea autorității părintești de către ambii părinți pentru minorul GRAMESCU DARIO, născut la data de 14.06.2009, în localitatea L., Italia, în temeiul art.400 C.Civil stabilirea locuinței minorului la locuința sa, din Italia, localitatea Campannori Gragnano, în temeiul art. 402 C. civil coroborat cu art. 529 -534 C. Civil, să fie stabilită contribuția pârâtului pentru creșterea și educarea minorei și, în temeiul art.383 al.3 C.civil revenirea la numele avut anterior și anume de P..
A arătat că până înainte de Sf.I., minorul a locuit împreună cu reclamanta în Italia, iar de sărbătorile de iarnă a luat legătura cu pârâtul, aceasta fiind cu minorul în Italia și pârâtul i-a solicitat să revină în România în vederea reluării relațiilor de căsătorie.
A înțeles că pentru binele copilului trebuie să renunțe la viața sa din Italia și a venit cu minorul in România cu toate că avea serviciu și locuință în Italia, minorul era înscris la școală, plecând doar pentru perioada de vacanță a copilului și în concediul său.
A menționat că a stat împreună cu pârâtul, la domiciliul comun din România din ..M., doar o zi, pentru ca, a doua zi, chiar înainte de Sf.I., acesta să ia copilul și să plece la concubina sa care, locuiește în Dr.Tr.S., iar de atunci a refuzat să mai aducă minorul la domiciliul comun.
In aceste condiții i-a solicitat să-și dea consimțământul pentru a putea pleca din nou în Italia, pentru ca minorul să-și continue studiile, dar acesta a refuzat.
A avut termen la divorț pe data de 14.01.2016 și a crezut că pârâtul se va răzgândi și-i va da acceptul pentru a părăsi țara cu minorul, dar acesta a refuzat categoric inclusiv în fața instanței de judecată, fapt ce a determinat-o să introducă prezenta cerere.
A solicitat judecarea cauzei să se facă în temeiul art.998, coroborat cu disp.art.919 C.Pr. Civilă pe baza înscrisurilor existente la dosarul de divorț, fapt pentru care a solicitat ca instanța să se pronunța având ca probe probatoriul administrat în dos._/225/2014 unde au fost audiați martori, a fost efectuată anchetă socială, a depus înscrisuri din care rezultă că minorul este la școală în Italia, că are condiții optime de creștere a minorului, că realizează venituri fiind angajată cu forme legale, motiv pentru care a solicitat atașarea acestui dosar în probatoriu.
Față de aceste motive, a solicitat admiterea cererii STABILIREA PROVIZORIE A LOCUINȚEI MINORULUI la locuința subsemnatei din localitatea Campannori Gragnano,Italia până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și stabilire a locuinței formulată în dos. nr._/225/2014.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei (fila 7 dosar).
În cauză, s-a formulat la data de 19.01.2016 de către reclamantă o cerere de preschimbare a termenului de judecată acordat la data de 12.02.2016, cererea fiind admisă prin încheierea din data de 20.01.2016, fiind stabilit termen de judecată la data de 29.01.2016.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar certificat de grefă emis în dosarul nr._/225/2014 de Judecătoria Dr.Tr.S., în copie: declarațiile martorilor Ș. E. M., G. N., Moșurlea G., T. C. I., G. C., G. I., P. Nicolița, G. M. audiate în dosarul nr._/225/2014, o adeverință în limba italuană care atestă că minorul este înscris la o școală din Italia, referat anchetă socială întocmit de Primăria Breznița Ocol în dosarul nr._/225/2014,. Proces verbal ascultare minor întocmit în dosarul nr._/225/2014.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, timbrată corespunzător cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 35 dosar).
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, motivând că nu este de acord să fie stabilit provizoriu domiciliul minorului la domiciliul acesteia din Italia, întrucât minorul este înscris la școală în Dr.Tr.S. și a considerat că până la soluționarea divorțului nu s-ar impune stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantei.
Reconvențional, pârâtul a solicitat stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său din România, fiind în interesul minorului să rămână în același mediu în care s-a născut și dezvoltat, fiind puternic atașat de acest loc.
În temeiul art. 254-258 C. proc. civ a încuviințat pentru părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Potrivit art. 996 Noul C.., instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială este, așadar, o acțiune civilă cu trăsături aparte, întrunind atât condițiile generale de admisibilitate a unei acțiuni civile obișnuite, cât și anumite condiții speciale, ce o caracterizează, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.
De principiu, atât din textul legal incident ( art. 996 din Noul Codul de procedură civilă), cât și din jurisprudență, ordonanța președințială nu va fi admisă decât dacă îndeplinește cumulativ cele trei condiții imperative, ale urgenței, neprejudecării fondului și vremelniciei măsurii solicitate.
Prin caracterul vremelnic al ordonanței trebuie înțeles că pe calea acestei proceduri speciale pot fi luate doar măsuri temporare, provizorii, limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunțată nu se face nicio mențiune în acest sens, existând posibilitatea ca măsurile luate pe calea ordonanței președințiale să rămână definitive, dacă părțile nu mai urmează calea dreptului comun.
Pentru a verifica dacă o cerere îndeplinește condiția de admisibilitate a vremelniciei, trebuie examinată aptitudinea măsurii luate de a fi temporară. Rezultă deci că se analizează in abstractoîndeplinirea acestei condiții, instanța urmând a respinge ca inadmisibilă cererea dacă măsura este de natură să soluționeze în mod definitiv raporturile dintre părți, fiindu-i imposibil să anticipeze în concret dacă măsura provizorie solicitată urmează să devină definitivă prin neintroducerea unei acțiuni de drept comun.
În ceia ce privește condiția urgenței, deși legea nu dă o definiție a noțiunii de „urgență”, art. 996 Cod procedură civilă stabilește situațiile după care instanțele judecătorești trebuie să aprecieze existenta sa, în sensul că exista urgență ori de cate ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite in cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
Art.263 cod civil a statuat principiul că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al acestuia.
Referitor la locuința copilului după divorț, potrivit art.400 din același cod s-a prevăzut că, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Din interpretarea judicioasă a dispozițiilor de mai sus, compară concluzia judicioasă că interesul superior al minorului este criteriul determinant pe care instanța de judecată îl are în vedere la stabilirea locuinței copilului după ce s-au despărțit, la unul dintre părinți, în măsura în care aceștia nu se înțeleg sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului.
Codul civil nu oferă elemente ori criterii în raport de care să fie apreciat interesul superior al copilului atunci când instanțele urmează să ia o măsură cu privire la exercitarea autorității părintești ori stabilirea locuinței minorului la unul dintre părinți fie în timpul căsătoriei, concubinajului, fie după divorț.
Raporturile dintre părți cu privire la persoana minorului nu au fost tranșate prin soluționarea dosarului asupra fondului, ce fac obiectul Dosarului nr._/225/2014.
Din probatoriul administrat, respectiv actele depuse la dosar și declarația minorului din 04.02.2016 dată în cadrul Dosarului nr._/225/2014, se reține că minorul a locuit împreună cu mama sa în Italia, unde a mers la grădiniță și școală și este înscris în clasa I, la școala din Italia. În prezent acesta locuiește cu tatăl său, menționând că stă pe acasă și merge cu băieții la fotbal. Minorul a fost crescut de mamă, iar reclamanta a fost susținută în creșterea minorului de către bunica maternă. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă în perioada vacanței școlare, reclamanta a venit în țară cu minorul, iar copilul a fost luat de pârât, refuzând să mai aducă minorul reclamantei.
Instanța apreciază că este în interesul minorului să fie crescut și educat în același mediu în care se află și mama sa, unde beneficiază de condiții corespunzătoare de locuit și se bucură de grija deosebită manifestată de mamă și unde este înscris la școală.
Este greu de crezut că minorul frecventează cursurile școlii din Romania, în condițiile în care nu cunoaște nici numele învățătorului său.
De asemenea, instanța este convinsă de sentimentele și afecțiunea pe care le manifestă pârâtul față de creșterea și educarea minorului, dar vârsta minorului și faptul că acesta este lăsat liber fără ca să fie supravegheat, nu justifică stabilirea locuinței acestuia la tată.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, instanța va admite acțiunea reclamantei, ca întemeiată și va respinge cererea reconvențională formulată de pârât.
Se va dispune stabilirea provizorie a locuinței minorului G. DARIO, născut la data de 14.06.2009, la mama reclamantă ,până la soluționarea definitivă a Dosarului nr._/225/2014, având ca obiect divorț și stabilire locuință minor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta G. I., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat V. E., din Drobeta Turnu Severin, str. ., ., . în contradictoriu cu pârâtul G. C., CNP_, cu domiciliul în . M..
Dispune stabilirea provizorie a locuinței minorului G. DARIO, născut la data de 14.06.2009, la mama reclamantă ,până la soluționarea definitivă a Dosarului nr._/225/2014, având ca obiect divorț și stabilire locuință minor.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată azi 05.02.2016,în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.T.A/tehnored.I.D.
4 ex./pag. 4/08.02.2016
Cod operator 6497
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 30/2016. Judecătoria... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
