Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3576/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3576/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 4188/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3576/2013
Ședința publică din 08 noiembrie 2013
Complet specializat – minori și familie
JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: M.-A. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta S. B.-M., având CNP_, cu domiciliul în F., ., .. A, ., în contradictoriu cu pârâtul M. C.-I., având CNP_, cu domiciliul în ., jud. B., având ca obiect pensie de întreținere, stabilire domiciliu minori.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din 31 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de ordonanță președințială, transformată în acțiune de drept comun, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta S. B. - M. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. - I., solicitând: stabilirea autorității părintești asupra minorilor M. D.-I. și M. Darius - G., născuți la data de 23.05.2012, exclusiv în favoarea sa; stabilirea la ea a locuinței minorilor; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor raportată la venitul minim pe economia națională. A solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorii D.-I. și Darius – G. s-au născut din relația sa cu pârâtul, după nașterea copiilor hotărând, de comun acord, să locuiască la părinții pârâtului, în satul Săsciori. Copiii sunt gemeni și s-au născut cu greutăți sub normal, astfel că au stat în spital aproximativ o lună pentru a fi ținuți sub observație.
A arătat că, deși discutaseră despre căsătorie, datorită comportamentul pârâtului, care nu avea serviciu și cheltuia la jocurile de noroc banii destinați copiilor, i-a spus acestuia că nu mai dorește să se căsătorească cu el, împrejurare în care a avut parte de violența pârâtului, de jigniri și insulte, atât din partea lui, cât și din partea părinților acestuia. Astfel, a solicitat ajutorul părinților săi, care au luat-o împreună cu minorii la domiciliul lor, dar ulterior, la insistențele pârâtului, s-a întors, gândindu-se ca gemenii, care aveau doar nouă luni, să crească alături de tatăl lor. A arătat că minorul D.-I. a avut probleme de sănătate, fiind operat în luna aprilie 2013 la un spital din Târgu M.. Ulterior, a mai fost internată cu minorul și în spitalul din F., însă pârâtul i-a impus să plece din spital, astfel că s-a întors cu băiețelul în Săsciori, de unde a fost alungată din nou, familia pârâtului interzicându-i să își ia copii. Astfel, a fost forțată să îl lase pe minorul D. la ei și să plece doar cu Darius, deși a apelat și la sprijinul poliției. De atunci, nu a mai reușit să vadă copilul, deși a auzit că acesta ar fi fost din nou internat în spital.
A mai arătat că cei doi minori sunt gemeni și trebuie să crească împreună, că minorul D. este un copil cu probleme de sănătate și care are nevoie de ea, că a fost alături de copil de când s-a născut și până când, în mod brutal, a fost alungată din locuința părinților pârâtului. Pârâtul nu lucrează, practică jocuri de noroc, folosind în acest scop indemnizația alocată copiilor, iar reținerea minorului D. a fost făcută și pentru a nu fi obligat să plătească pensie de întreținere.
Reclamanta a solicitat inițial, pe calea ordonanței președințiale, ca pârâtul să fie obligat să i-l predea pe minorul D., până când se va decide asupra autorității părintești și a locuinței minorilor,cerere întemeiată pe disp.art.996 și urm., art.452 și urm. Cod procedură civilă. La termenul din data de 14 august 2013, și-a transformat cererea de ordonanță președințială în acțiune care se judecă pe calea dreptului comun, conform disp.art.1000 Cod procedură civilă, precizând că după introducerea cererii minorul M. D.-I. a fost adus de pârât și se află la domiciliul său.
Aceasta a depus precizare de acțiune, prin care a solicitat stabilirea autorității părintești în privința minorilor în favoarea sa, stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru aceleași motive arătate în acțiunea introductivă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu exercitarea autorității părintești asupra minorilor, dar de către ambii părinți, cu stabilirea locuinței minorilor la mama reclamantă și cu plata pensiei de întreținere în favoarea acestora raportată la venitul minim pe economia națională. A arătat că nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că regula prevăzută de codul civil este aceea a autorității comune și că doar în cazuri excepționale poate să se stabilească autoritatea pentru un singur părinte, ceea ce nu este cazul său însă, deoarece încă de la nașterea copiilor s-a implicat în creșterea și educarea lor. A arătat că minorii au locuit permanent în locuința familiei sale, că toți membrii familiei s-au ocupat de cei doi copii, că sunt deosebit de atașat de el și de familia sa și că reclamanta a părăsit împreună cu copiii domiciliul conjugal, punând în pericol sănătatea acestora.
Prin aceeași cerere pârâtul a formulat acțiune reconvențională, prin care a solicitat păstrarea legăturilor părintești cu minorii prin luarea acestora la domiciliul său în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10.oo, până duminica la orele 18.oo, în perioada sărbătorilor de Paști și de C., a doua zi a acestora și o lună de zile în luna august. A solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care acestea vor fi admise pentru reclamantă.
În motivarea acțiunii reconvenționale, pârâtul a arătat că este în interesul minorilor să se stabilească programul de vizită solicitat, deoarece minorii sunt obișnuiți cu el și cu familia sa.
În drept s-au invocat disp.art.205, 209 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că este de acord cu exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității asupra minorilor, iar în privința acțiunii reconvenționale, a arătat că este de acord ca pârâtul să păstreze legături personale cu minorii, însă acestea să fie diferențiate până la vârsta de trei ani, în sensul că este de acord ca pârâtul să îi viziteze pe minori la locuința sa în prima și a treia săptămână din lună, duminica, începând cu orele 10.oo până la orele 18.oo. De asemenea, este de acord ca pârâtul să îi viziteze pe minori a doua zi a sărbătorilor de Paști și C., începând cu ora 10.oo și până la orele 18.oo, precum și să fie luați la domiciliul pârâtului o lună de zile pe perioada verii, însă măsura să fie aplicabilă doar după împlinirea vârstei de trei ani.
A arătat că minorii au vârsta de doar un an și patru luni, au un program bine stabilit, au nevoie de prezența sa tot timpul, iar lipsa de lângă ei le-ar putea provoca traume. De când a fost alungată din domiciliul pârâtului, acesta a venit o sigură dată, când l-a adus pe minorul D. – I., după care nu a mai venit să vadă copiii și nu le-a adus nimic timp de aproape trei luni de zile.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Potrivit certificatelor de naștere depuse la dosar, minorii M. Darius - G. și M. D.-I. s-au născut la data de 23.05.2012, fiind rezultați din afara căsătoriei, din relația de concubinaj a părților.
Din probele administrate în cauză, constând în înscrisuri (acte medicale privind pe minorul D. – I. – f.9-20) și declarațiile martorelor J. E. și M. S. – P. (f.61-62), precum și din anchetele sociale efectuate de autoritățile tutelare R. și F. (f.34-41) rezultă că, după nașterea copiilor, părțile au locuit împreună în satul Săsciori, . pârâtului, împreună cu bunicii acestuia, care i-au ajutat la creșterea și îngrijirea copiilor, în condițiile în care unul dintre copii, D. – I., a avut probleme de sănătate încă de la naștere, fiind internat în spital de mai multe ori și supus unei intervenții chirurgicale pe cord.
Rezultă că, pe fondul unor neînțelegeri, părinții celor doi minori s-au despărțit, iar reclamanta a plecat de la locuința comună însoțită doar de minorul Darius – G., întrucât pârâtul a refuzat să o lase să îl ia și pe celălalt copil, invocând problemele medicale ale acestuia. Ulterior, după promovarea cererii de ordonanță președințială, pârâtul a adus și pe celălalt copil la locuința reclamantei, în prezent ambii copii locuind împreună cu mama. Din conținutul anchetei sociale și din declarațiile celor două martore rezultă că reclamanta dispune de condiții foarte bune pentru creșterea copiilor, că este ajutată de părinții săi, că are resursele materiale necesare, precum și locuință corespunzătoare. Totodată, cei doi minori sunt profund atașați de reclamantă și de bunicii materni, dar în același timp sunt atașați și de familia pârâtului, având în vedere că până la separarea părinților au locuit împreună cu bunicii pârâtului și că aceștia, dar și părinții pârâtului, s-au implicat și au ajutat părțile la îngrijirea și creșterea copiilor.
Față de starea de fapt care rezultă din probele administrate, instanța reține că dispozițiile Codului civil instituie regula exercitării în comun de către ambii părinți a autorității părintești asupra copiilor minori, indiferent că sunt rezultați din căsătorie sau din afara acesteia. Regula este aplicabilă și atunci când părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, instanța de tutelă fiind cea care decide, aplicând prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț (art.505 alin.1 și 2 rap. la art.397 din Codul civil). Instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, așa cum prevede art.398 din Codul civil, numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului. În toate situațiile, instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinți și copiii lor minori ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială și, dacă este cazul, de învoiala părinților (art.396 din Codul civil).
În speță, nu s-a făcut dovada unor motive temeinice pentru care pârâtul să fie înlăturat de la luarea deciziilor importante în privința copiilor minori, iar prin răspunsul la întâmpinare și reclamanta a acceptat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, astfel că se va decide în sensul menționat mai sus.
Totodată, referitor la locuința minorilor, art.496 din Codul civil prevede că părinții care nu locuiesc împreună stabilesc, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă dispune în acest sens pe baza concluziilor raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Minorii Darius – G. și D. – I. locuiesc împreună cu mama lor, iar aceasta dispune de condiții materiale și morale foarte bune pentru a le asigura o creștere și educare corespunzătoare. Având în vedere și vârsta minorilor, faptul că sunt gemeni și că pârâtul a fost de acord cu stabilirea locuinței minorilor la mamă, instanța va dispune în sensul cerut de reclamantă, interesul superior al copiilor impunând ca locuința mamei să fie și locuința acestora.
De asemenea, în ceea ce privește pensia de întreținere, instanța reține că pârâtul a fost de acord cu plata lunară a unei sume de bani stabilită în raport de venitul minim pe economie, având în vedere că nu realizează venituri salariale. Sub acest aspect, vor fi avute în vedere dispozițiile art.499 alin.1 din Codul civil, potrivit cărora părinții sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
De asemenea, vor fi avute în vedere dispozițiile legale care stabilesc condițiile în care este datorată obligația de întreținere față de copiii minori (art.525 alin.1 și 527 alin.1 din Codul civil), limita până la care aceasta poate fi stabilită (o pătrime din venitul net lunar pentru un copil - art. 529 alin. 1 și 2 din Codul civil) și modalitatea în care se exercită, respectiv în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională sau prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere (art.530 din Codul civil).
Potrivit art.401 din Codul civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți modalitățile de exercitare a acestui drept fiind stabilite de către instanță, cu ascultarea obligatorie a copilului dacă acesta a împlinit 10 ani sau cu posibilitatea ascultării copilului care nu a împlinit această vârstă, dacă acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.
Referitor la programul de păstrare a legăturilor personale cu minorii, instanța apreciază că cererea formulată de pârâtul – reclamant reconvențional în sensul ca aceste legături să se desfășoare prin luarea copiilor la domiciliul său este întemeiată, această modalitate fiind de natură să mențină o reală apropiere între copii și părintele de care sunt separați. Probele care s-au administrat în cauză au relevat faptul că minorii au locuit la acest domiciliu de când s-au născut și până când părinții s-au separat, astfel că locuința le este familiară. De asemenea, rezultă că există relații de atașament și în raport de familia extinsă a tatălui (bunici, străbunici), alături de care minorii au crescut, iar păstrarea acestor legături afective nu poate fi decât în beneficiul celor doi minori.
Referitor la vârsta minorilor, care nu au împlinit încă doi ani, precum și la faptul că unul dintre copii a avut probleme de sănătate și are nevoie de îngrijiri speciale, instanța reține că pot constitui motive întemeiate care să impună o altă modalitate de păstrarea a legăturilor părintești, așa cum a cerut reclamanta. Însă, în speță, minorii au locuit la domiciliul tatălui în perioada anterioară despărțirii, când membrii familiei acestuia i-au ajutat pe părinți la îngrijirea copiilor, deși aveau o vârstă mai mică, iar în cauză nu sunt probe că ar exista pericolul ca minorii să nu fie îngrijiți sau supravegheați corespunzător în perioadele în care s-ar afla la tată. Totodată, locuințele părților nu sunt foarte îndepărtate, dând posibilitate părinților să colaboreze dacă ar exista probleme datorate vârstei sau stării de sănătate. De asemenea, programul va putea fi modificat și stabilită o altă modalitate de păstrare a legăturilor părintești, dacă se va dovedi că nu este în interesul copiilor, datorită modului în care este exercitat de către pârât.
Față de considerentele ce preced, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantei, să admită în parte cererea reconvențională și să dispună exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești în privința minorilor M. D.-I. și M. Darius-G., născuți la data de 23.05.2012, și stabilirea locuinței minorilor la mamă.
De asemenea, urmează să dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea minorilor a sumei de 260 lei lunar pensie de întreținere, câte 130 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii (05.08.2013) și până la majoratul copiilor sau alte dispoziții ale instanței.
Totodată, se va dispune stabilirea unui program de păstrare a legăturilor părintești dintre pârât și minorii M. D.-I. și M. Darius-G., și va fi obligată reclamanta să permită păstrarea legăturilor personale dintre pârât și minori, prin luarea acestora la domiciliul tatălui, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 18,00; a doua zi a sărbătorilor de C. și de P., între orele 10,00 – 18,00; două săptămâni în vacanța de vară, în luna iulie în anii pari și în luna august în anii impari.
În baza disp. art.453 Cod procedură civilă, se va dispune compensarea parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de părți și obligarea pârâtului la plata sumei de 740 lei cheltuieli parțiale rezultate din compensarea onorariilor de avocați (700 lei) și taxei judiciare de timbru (40 lei).
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată și modificată de reclamanta S. B. -M., având CNP_, cu domiciliul în F., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. C. - I., având CNP_, cu domiciliul în satul Săsciori, nr.133, ..
Admite în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional M. C. - I. în contradictoriu cu pârâta reconvențională S. B. - M., și în consecință:
Dispune exercitarea în comun, de către ambii părinți, a autorității părintești cu privire la minorii M. D. - I. și M. Darius - G., născuți la data de 23.05.2012.
Stabilește locuința minorilor la domiciliul mamei reclamante.
Obligă pe pârât să plătească în favoarea minorilor suma de 260 lei lunar pensie de întreținere, câte 130 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii (05.08.2013) și până la majoratul copiilor sau alte dispoziții ale instanței.
Obligă pe pârâta reconvențională să permită reclamantului reconvențional să păstreze legături personale cu minorii M. D. – I. și M. Darius – G., prin luarea acestora la domiciliul tatălui, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 18,00; a doua zi a sărbătorilor de C. și de P., între orele 10,00 – 18,00; două săptămâni în vacanța de vară, în luna iulie în anii pari și în luna august în anii impari.
Compensează între părți cheltuielile de judecată și obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 740 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Executorie în privința dispozițiilor privind exercitarea autorității părintești, locuința minorilor, pensia de întreținere și păstrarea legăturilor personale.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică azi, 08 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
L. D. M.-A. P.
Red. L.D.
24.01.2014
Tehnored. .P.M.A.
27.01.2014 - 6 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4022/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 619/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
