Pensie întreţinere. Sentința nr. 619/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 619/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 2252/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 619/2013
Ședința publică din 13 februarie 2013
JUDECĂTOR: D. A.
GREFIER: P.-Ș. M.-R.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta B. N. C., cu domiciliul în Mun. F., ., ., împotriva pârâtului N. G., domiciliat în ., având ca obiect majorare pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat B. C., lipsă fiind reclamanta, pârâtul și Autoritățile tutelare F. și ..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depuse la dosar – prin serviciul registratură – note de ședință de către pârâtul N. G..
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, iar în baza art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să fie majorată pensia de întreținere în funcție de veniturile pârâtului. Cu cheltuieli de judecată. Din probele administrate în cauză s-a dovedit pe deplin argumentele din cererea reclamantei. Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârât solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, neputând fi dovedită, fiind doar simple susțineri ale pârâtului. Arată că temeiurile care au stat la baza desfacerii căsătoriei subzistă și în prezent, fiind exclusă stabilirea domiciliului minorului la pârât.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul civil nr._, reclamanta B. N. C., în contradictoriu cu pârâtul N. G., a solicitat majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului N. A.-P., născut la data de 27.09.2004, în funcție de posibilitățile și veniturile realizate, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în timpul căsătoriei cu pârâtul s-a născut minorul N. A.-P.. Au divorțat în anul 2011, astfel cum reiese din sentința civilă nr. 39/14.11.2011, pronunțată de către Judecătoria Corabia, jud. O.. Prin sentința civilă s-a dispus ca minorul N. A.-P. să fie încredințat către mama reclamantă, iar pârâtul să achite suma de 100 lei lunar ca pensie de întreținere.
Se arată că în prezent locuiește împreună cu minorul N. A.-P. și minora G. I.-I., născută la 16.06.2000 în F. într-o garsonieră pusă la dispoziție de către mama sa. Posibilitățile sale materiale sunt minime, dar cu toate acestea reușește să crească copii într-un mediu decent și propice.
Minorul N. A.-P. este înscris la Școala Generală nr. 2 din F. în clasa I-a, astfel cum reiese și din adeverința aflată la dosar, iar minora G. I.-I. este în clasa a VII-a.
Având în vedere că minorul a crescut și frecventează cursurile școlare, în mod firesc nevoile minorului sunt mai mari, inclusiv îmbrăcăminte, rechizite, activități extracuriculare și o alimentație adecvată.
Arată că în lumina noi reglementări a Codului civil se prevede că la stabilirea pensiei de întreținere, debitorul obligației de întreținere să răspundă în funcție „de veniturile și de bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare ale acestora”.
Apreciază că posibilitățile materiale ale pârâtului sunt substanțiale având în vedere faptul că acesta locuiește într-un imobil bun comun, toate bunurile de uz casnic și mobila rămânând în posesia acestuia, deoarece a plecat doar cu hăinuțele copiilor.
În prezent pârâtul lucrează în Germania la Mamminger Konserven GmbH&Co.KG în baza unui contract pe perioadă determinată (6 luni) cu posibilitate de prelungire, iar venitul realizat este în valoare de aproximativ 1000 euro lunar.
Așadar posibilitățile materiale ale pârâtului depășesc venitul minim pe economie, față de care s-a stabilit o pensie de întreținere de 100 lei lunar și solicită instanței să aibă în vedere întregul ansamblu al bunurilor care pot fi valorificate, fiind în interesul minorului ca celălalt părinte să-i asigure cele necesare pentru buna creștere, educare și întreținere.
În drept: s-au invocat art. 499 N.C.civ., Legea nr. 272/2004 și art. 274 cod procedură civilă.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care solicită respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată și nedovedită și exercitarea autorității părintești exclusiv de către tatăl pârât pentru minorul N. A.-P., cu stabilirea domiciliului minorului la tată și cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea cererii reconvenționale se arată că din căsătoria desfăcută prin sentința civilă nr. 39/14.01.2011 pronunțată de Judecătoria Corabia, a rezultat doar minorul N. A.-P., în timp ce minora G. I.-I. este fiica reclamantei dintr-o căsătorie anterioară. Faptul că reclamanta locuiește cu minorii într-o o garsonieră din F. este alegerea și opțiunea proprie, singură a hotărât să părăsească domiciliul comun care era imobilul proprietatea sa, bun propriu dobândit înainte de căsătorie (și nu bun comun cum se susține în acțiune) împreună cu bunurile de uz casnic, bunurile mobile și hainele, singură a stabilit unde va locui împreună cu minorii.
Arată că în prezent nu realizează venituri impozabile, nu este încadrat cu Contract de muncă. Se gospodărește și își asigură cele necesare unui trai decent prin munca în gospodăria proprie (cultivarea plantelor, creșterea animalelor), iar veniturile realizate în bani sunt din munci sezoniere, ca ziler, prin prestarea unor munci ocazionale fiind remunerat ocazional.
Mai arată că în același timp, pe lângă pensia de întreținere în sumă de 100 lei lunar pe care o achită minorului N. A., mai achită 100 lei tot cu titlu de pensie de întreținere către primul său copil rezultat din prima căsătorie. Pentru toate cele arătate mai sus arată că este susținut de părinții săi. Reclamanta este cea care refuză ajutorul său în creșterea minorului, prin nerespectarea hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit programul de vizitare pentru minor, el având dreptul să-l ia pe minor în domiciliul său, aceasta refuză să-l lase să meargă cu el, îl învață pe copil să-i adreseze cuvinte jignitoare și să nu meargă cu el, astfel ajutorul său restrângându-se la cei 100 lei lunar. Pentru faptul că reclamanta se plânge că are un venit modest, dar reușește să crească copii într-un mediu decent și propice, solicită reîncredințarea minorului, cu stabilirea domiciliului la domiciliul său, în imobilul proprietatea sa personală, bun propriu, chiar dacă și veniturile sale financiare sunt minime, spațiul de locuit este generos, minorul ar beneficia de camera lui și de condiții de viață normale și decente net superioare celor oferite de mama sa în acest moment.
Pentru toate cele de mai sus solicită respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată și nedovedită, admiterea cererii reconvenționale, exercitarea autorității părintești să se facă exclusiv de către tatăl pârât, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul tatălui, cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, stabilită la venitul minim pe economie.
În drept, s-au invocat disp. art. 115-120 cod procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, față de care solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele argumente:
Exercitarea autorității părintești exclusiv de către tatăl pârât pentru minorul N. A.-P. și stabilirea domiciliului minorului la tată, sunt cereri neîntemeiate.
Conform art. 398 N.C.C. exercitarea autorității părintești de către un singur părinte … „Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului” … această prevedere legală reprezintă excepția de la art. 397 N.C.C. Jurisprudența în materie a identificat „motive temeinice” ca fiind: un comportament violent al părintelui față de minor, conduita imorală unită cu neglijența și neîndeplinirea îndatoririlor părintești, abandonarea minorului fără a menține legături cu acesta, etc.
În speță, apreciază că reclamanta-pârâtă reconvențională nu se încadrează în nici unul din motivele temeinice succint exemplificate și nici nu i se poate reproșa un comportament inadecvat, vreo atitudine indecentă sau neglijență față de minori. Dimpotrivă reclamanta este un părinte capabil să educe, îngrijească, supravegheze și chiar să susțină sub aspect moral, spiritual și intelectual pe cei doi copii.
Din păcate atitudinea pârâtului-reclamant reconvențional față de propriul său copil este răzbunătoare, acesta fiind total dezinteresat de viața sau nevoile copilului său, minorul fiind în permanență folosit drept șantaj sau monedă de schimb față de stăruințele pârâtului ca fosta soție să se întoarcă la domiciliul conjugal. Precizează faptul că pârâtul înțelege că doar cei 100 lei sunt suficienți pentru a asigura creșterea, alimentația sănătoasă, îmbrăcămintea sau cele necesare, cu toate că minorul se așteaptă uneori să primească de la acesta o jucărie sau ciocolată, pârâtul spunându-i să-i cumpere din cei 100 lei. Pârâtul folosește injurii și la fiecare apariție declanșează un scandal, iar minorul refuză să stea în prezența lui. Unul din motivele de divorț dintre părți a fost datorat atitudinii recalcitrante, jignitoare și vulgare ale pârâtului, care se exterioriza față de copii, astfel că reclamanta pe lângă alte motive întemeiate a luat decizia de a pleca din domiciliul conjugal, chiar dacă a investit în acel imobil și chiar dacă a renunțat la majoritatea bunurilor agonisite de-a lungul căsătoriei, toate acestea doar pentru binele copiilor săi.
Așadar, reclamanta a dat dovadă de sacrificii pentru binele copiilor și ca orice părinte dorește ce este mai bine și mai bun pentru ei.
Din dorința de a le asigura un trai mai bun a solicitat ca pârâtul să participe cu mai mult la creșterea, întreținerea și educarea copilului, însă încă o dată iese în evidență caracterul șicanator al pârâtului, care în încercarea de a pedepsi pe reclamantă își condamnă propriul copil.
Pe cale de consecință apreciază că nu există motive temeinice pentru admiterea cererii de exercitare a autorității părintești de către tată, în mod exclusiv.
Cu privire la stabilirea domiciliului minorului la tată este nejustificată deoarece motivele care au stat la baza hotărârii judecătorești prin care s-a dispus încredințarea minorului N. A.-P. către mamă sunt încă valabile și împrejurările nu s-au schimbat, astfel că se va putea constata că mama crește cei doi copii într-un mediu decent, curat și sănătos, legătura afectivă dintre mamă și copil nu este doar o simplă prezumție, ci o certitudine, minorul fiind foarte atașat de mama sa, de sora G. I. și de bunica maternă și din contră foarte distant față de tatăl său. Astfel că menținerea unui cadru stabil și afectiv, în care minorul și-a dezvoltat un anturaj și o apartenență este în interesul superior al minorului. Solicită respingerea ca nedovedită a solicitării pârâtului reclamant reconvențional.
Pârâtul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită și să se dispună reîncredințarea minorului N. A.-P., cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin sentința civilă nr. 39/14.01.2011 a Judecătoriei Corabia, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între reclamantă si pârât la data de 25.10.2003 și reluarea de către reclamanta din prezenta cauză a numelui avut anterior căsătoriei, s-a dispus încredințarea minorului N. A. P., născut la data de 27.09.2004 spre creștere si educare reclamantei, iar pârâtul din prezenta cauza a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului N. A. P. f. 34-38. De asemenea, din această sentință rezultă că valoarea pensiei minorului N. A. P. a fost stabilită în funcție de salariul minim pe economie, ținându-se seama și de faptul că reclamantul pârât N. G. mai are un alt copil dintr-o căsătorie anterioară.
Conform adresei din data de 28.06.2012, fila 5 a dosarului, minorul N. A. P. a fost în anul școlar 2011-2012 elev în clasa I, la Școala Generală nr. 2 din F..
Din relațiile comunicate instanței de firma Mamminger Konserven Gmb H&Co.KG, fila 119 a dosarului, rezultă că pârâtul a lucrat la această firmă în perioada 18.07._11 obținând un venit de 6252,27 lei (6 luni), și în perioada 12.06._12, 16.08.2012-octombrie 2012 (5 luni), obținând un venit de 7046,22 euro. Valoarea totală a veniturilor obținute în cele 11 luni este de 1329,49 euro, deci 1208 euro pe lună.
Conform art. 531 din codul civil, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea si nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Instanța reține că obligația de întreținere există între părinți și copii, în conformitate cu dispozițiile art. 516 al. 1 din Noul Codul Civil, părinții fiind obligați în solidar, potrivit art. 499 al.1 din Noul Codul Civil, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, iar conform art. 524 din Noul Codul Civil, are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale. Potrivit art. 525 alin. 1 din Noul Cod Civil, minorul se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, putând fi obligat la întreținere, potrivit art. 527 numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. Conform art.531 alin. 2 cod civil nou, pensia stabilita într-o sumă fixă se indexează de drept trimestrial, în funcție de rata inflației.
De asemenea, potrivit art. 532 alin.1 din noul cod civil, pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, iar conform dispozițiilor art. 529 alin. 2 cod civil, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Ca urmare cuantumul pensiei de întreținere pentru doi copii este de 402 euro (1208:3), deci pentru 1 copil este de 201 euro, reprezentând echivalentul a 880,38 lei, la un cursul euro al BNR din data de 13.02.2013 în cuantum de 4,38 lei.
Cum în cauza s-a făcut dovada schimbării, față de momentul stabilirii cuantumului pensiei minorului de 100 lei lunar, a mijloacelor pârâtului și creșterea nevoilor minorului, acesta începând frecventarea cursurile școlare, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiata, urmând să majoreze pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr.39/14.01.2011 a Judecătoriei Corabia, în favoarea minorului N. A. P., născut la data de 27.09.2004, de la suma de 100 lei lunar la suma de 880 lei, începând cu data introducerii acțiunii, 31.07.2012, și până la majoratul minorului, respectiv 27.09.2022.
In ceea ce privește acțiunea reconvențională, instanța reține ca aceasta este neîntemeiată.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză I. M. și B. Florența, f.59,60, rezultă că minorul A. este bine îngrijit de mama sa, că acesta frecventează cursurile școlare obținând rezultate foarte bune la învățătură, copilul fiind atașat de mama sa.
Instanța mai reține că minorul manifestă permanent fața de tată o teama, refuzând să meargă împreună cu el în oraș sau la locuința acestuia, atitudine ce se datorează faptului că în momentul în care tatăl s-a prezentat, neanunțat, pentru a –și vedea copilul, de fiecare dată a avut o atitudine recalcitrantă, scandaloasă, prezentându-se cu organele de poliție, deși i s-a permis de mamă tot timpul să-și vadă copilul, iar datorită acestei atitudini a pârâtului minorul s-a speriat, reclamanta fiind nevoită să apeleze la un psiholog pentru consilierea psihică a minorului.
În ceea ce privește condițiile materiale ale părților, instanța reține din anchetele sociale efectuate la domiciliile părților, f. 50,75, că ambele părți dețin locuință corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului, ambele părți beneficiind de sprijinul moral, afectiv și financiar al rudelor sale.
Instanța, reținând că dispozițiile art. 397 din Noul Codul Civil prevăd că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, că potrivit art. 398 din noul cod civil, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte se hotărăște de instanță doar dacă există motive întemeiate, în cauză nedovedindu-se de către pârât existența unor astfel de motive, faptul că împrejurările avute în vedere pentru stabilirea locuinței minorului la mamă la momentul pronunțării sentinței civile nr. 39/14.01.2011 a Judecătoriei Corabia nu s-au schimbat, apreciază că acțiunea reconvențională este neîntemeiată, urmând să o respingă.
In baza art. 274 cod procedura civila, reținând culpa procesuală a pârâtului, urmează ca instanța să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, conform chitanței de la fila 95 a dosarului.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. N. C., cu domiciliul în Mun. F., .,. împotriva pârâtului N. G. dom. în ., și respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional N. G. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională, B. N. C., având ca obiect exercitarea autorității părintești exclusiv de tată și stabilirea domiciliului minorului la tată, și în consecință:
Majorează pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr.39/14.01.2011 a Judecătoriei Corabia, în favoarea minorului N. A. P., născut la data de 27.09.2004, de la suma de 100 lei lunar la suma de 880 lei, începând cu data introducerii acțiunii, 31.07.2012, și până la majoratul minorului, respectiv 27.09.2022.
Încetează efectele sentinței civile nr. 39/14.01.2011 a Judecătoriei Corabia, în ceea ce privește pensia de întreținere.
Obligă pârâtul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
D. A. P.-Ș. M.-R.
Red.D.A.
14.03.2013
Tehnored.PSMR- 6 ex.
15.03.2013
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3576/2013.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 4215/2013.... → |
|---|
