Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3420/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
Comentarii |
|
Sentința nr. 3420/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 2675/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3420/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013
Complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori și familie
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: M. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanta P. M. -F., domiciliată în mun. F., ..9, ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul L. T. C., domiciliat în mun. F., ..11, ., jud. B., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut pe fond la termenul din 9 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta P. M. F. a chemat în judecată pe pârâtul L. T. C., pentru exercitarea autorității părintești, motivând că a trăit în relații de concubinaj cu pârâtul, relații în urma cărora a rezultat minora P. P. M., în vârstă de 10 ani.
De asemenea, reclamanta a arătat că pârâtul a recunoscut pe minoră ca și fiică a lui după aproximativ un an de la nașterea acesteia.
În prezent nu mai locuiesc împreună de foarte mult timp, motiv pentru care dorește custodia minorei care a fost încă de la naștere și până în prezent în grija sa.
În ședința publică din data de 19 iunie 2013 reclamanta a precizat că înțelege să solicite și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, raportat la venitul minim pe economie, iar în ședința publică din data de 11 septembrie 2013 a arătat că înțelege să solicite exercitarea autorității părintești de ambii părinți, stabilirea domiciliului minorei la ea și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
Pârâtul nu a depus întâmpinare în cauză, însă în ședința publică din 11 septembrie 2013 a declarat că este de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamantă.
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, reține în fapt următoarele:
Așa cum rezultă din certificatul de naștere aflate în copie la dosar la fil.6, minora P. P. - M., născută la data de 12 octombrie 2002 este copilul reclamantei și al pârâtului rezultat din afara căsătoriei.
Prin acțiunea care face obiectul acestui dosar, reclamanta a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul L. T. C. să dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorei P. P. - M., născută la data de 12 octombrie 2002 să fie exercitată de reclamantă, iar locuința acesteia să fie stabilită la domiciliul reclamantei, și de asemenea să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, motivat de faptul că în prezent minora locuiește în împreună cu reclamanta, iar pârâtul nu contribuie cu nimic la întreținerea minorei.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați Babeț Crenguța și P. E. (fil.33,34) reiese faptul că la început minora a locuit o perioadă de timp cu ambii părinți, iar după ce a intervenit despărțirea acestora, minora a rămas să locuiască împreună cu mama reclamantă, aceasta deținând condiții materiale bune de locuit într-un imobil-apartament cu două camere, baie, bucătărie, dotat corespunzător și modern mobilat, curat întreținut. De asemenea potrivit declarațiilor martorilor, minora este foarte bine îngrijită de mama reclamantă, fiind ajutată financiar de către bunica maternă, astfel că în cauză s-a făcut dovada faptului că mama reclamantă este preocupată să asigure minorei condiții optime pentru creșterea și educarea acesteia.
Martorii au mai arătat că, minora este foarte atașată de mama ei existând între acestea o relație foarte bună de comunicare care o influențează pe minoră în sens pozitiv, în condițiile în care aceasta a obținut rezultate foarte bune la învățătură la școala care o frecventează potrivit vârstei ei.
De asemenea, martorii au mai declarat că nu cunosc dacă tatăl minorei a păstrat vreo legătură cu minora și nici dacă au contribuit financiar la creșterea și educarea acesteia, în condițiile în care nu au discutat cu minora acest aspect, însă din discuțiile purtate cu mama reclamantă au înțeles că aceasta are nevoie de susținere întrucât se descurcă greu.
Prin referatul de anchetă socială întocmit de către Primăria mun. F. s-a stabilit că familia reclamantei deține condiții bune din punct de vedere material, este ajutată financiar de către mama sa care este plecată în Italia, iar ocazional de către pârât, minora este foarte atașată de mama sa și de frații săi, iar cu tatăl său are o legătură afectivă, astfel că în aceste condiții colectivul autorității tutelare a propus încredințarea minorei la mama reclamantă și păstrarea legăturilor părintești cu tatăl pârât.
Față de starea de fapt expusă mai sus, instanța reține că, potrivit art. 503 alin.1 din Codul civil, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț. (art.505 Cod civil).
Totodată, potrivit art.396 din Codul civil, instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinți și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților. Art. 397 prevede că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, instituindu-se astfel regula exercitării în comun de către părinți a autorității părintești față de copiii minori.
Însă, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, așa cum prevede art.398 din Codul civil.
În speță, față de probele administrate și de concluziile anchetei sociale, care relevă că reclamanta este părintele care se ocupă de creșterea și întreținerea minorei în prezent, că pârâtul se interesează de soarta minorei, sprijinind-o ocazional financiar, dovedind preocupare și interes pentru creșterea minorei, instanța apreciază că este în interesul minorei ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți, pentru a exista o comunicare și conlucrare între cei doi părinții în ceea ce privește problemele și interesele minorei.
Totodată, referitor la locuința minorei, art.496 din Codul civil prevede că părinții care nu locuiesc împreună stabilesc, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă dispune în acest sens pe baza concluziilor raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
În speță, rezultă că minora locuiește împreună cu mama reclamantă și cu bunica maternă, pârâtul este de acord ca minora să locuiască în continuare cu mama sa, astfel că este în interesul acesteia ca locuința mamei să fie și locuința minorei. De asemenea procedându-se la audierea minorei în condițiile art.264 din Codul civil, aceasta a opinat pentru stabilirea domiciliului său la mama reclamantă, iar cu tatăl său urmând a păstra legăturile părintești.
De asemenea având în vedere că obligația de întreținere există între părinți și copii, așa după cum stipulează prevederile art. 516 al. 1 din Noul Cod Civil, părinții fiind obligați în solidar, potrivit art. 499 al.1 din noul Cod Civil, să dea întreținere copilului lor minor, prin asigurarea celor necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, și ținând cont că în prezent cea care asigură întreținerea minorilor este mama reclamantă așa cum reiese din probele administrate, instanța urmează a obliga pe pârât să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în cuantum de 200 lei lunar reprezentând cota de 1/4 din venitul minim pe economie care în prezent este de 800 lei, începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat minorei (12 octombrie 2020) sau până la alte dispoziții ale instanței.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța urmează să admită acțiunea formulată de reclamanta P. M. - F., în contradictoriu cu pârâtul L. T. C. ca fiind întemeiată, și a dispune exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești în privința minorei P. P. – M., născută la data de 12 octombrie 2002 și a stabili domiciliul minorei la mama reclamantă.
Urmează a obliga pe pârât să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în cuantum de 200 lei lunar reprezentând cota de 1/4 din venitul minim pe economie care în prezent este de 800 lei, începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat minorei (12 octombrie 2020) sau până la alte dispoziții ale instanței
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M.-F., domiciliată în mun. F., ..9, ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul L. T. C., domiciliat în mun. F., ..11, ., jud. B., și în consecință:
Dispune exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești în privința minorei P. P. – M., născută la data de 12 octombrie 2002 și stabilește domiciliul minorei la mama reclamantă.
Obligă pe reclamant să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în cuantum de 200 lei lunar reprezentând cota de 1/4 din venitul minim pe economie care în prezent este de 800 lei, începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat minorei (12 octombrie 2020) sau până la alte dispoziții ale instanței.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
B. G. M. G. S.
red.B.G.
16.10.2013
dact.M.G.S.
21.10.2013
4 ex.-
← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3671/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 732/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
---|