Pretenţii. Sentința nr. 2540/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2540/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1982/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr.1982 /226/2013
SENTINȚA CIVILĂ NR.2540/2013
Ședința publică din 12 iunie 2013
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: M. G. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul C. A. domiciliat în mun. F., .. F, ., CNP._ în contradictoriu cu pârâții J. V. M., CNP._ și J. N., CNP._, ambii cu domiciliul în mun. F., ..22, ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamant avocat T. V., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat T. V. depune la dosar filele de interogator pentru cei doi pârâți. Arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nefiind alte cereri de formulat și probe de solicitat, instanța, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. V. solicită admiterea acțiunii reclamantului astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata sumei de 500 euro în echivalent lei la momentul introducerii acțiunii, dat fiind pasivitatea pârâților de a-și achita datoria, deși au avut îngăduință din partea reclamantului.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul C. A. a chemat în judecată pe pârâții J. V. M. și J. N., pentru pretenții, solicitând ca în baza art.2158 și urm. din codul civil să fie obligați pârâții să-i restituie suma de 500 euro, socotiți la paritatea de 4,37 lei/1 euro,valoare fixată de BNR pentru data de 27.02.2013, data introducerii acțiunii, respectiv suma de 2.185 RON, sumă ce reprezintă ultima rată neplătită din contractul de împrumut scris și semnat de ambii soți pârâți la 16 iunie 2009, al cărui termen de prescripție se împlinește la data de 1 martie 2013, conform art.2517 cod civil.
Reclamantul a arătat în motivarea acțiunii că ambii soți pârâți au dat dovadă de o totală și vădită rea credință, deoarece le-a trimis notificare prin executorul judecătoresc M. V., i-a chemat la Biroul de Mediator C. V. la data de 27.02.2013 și le-a trimis scrisori recomandate cu confirmare de primire, însă aceștia la nicio invitație nu au răspuns absolut nimic, astfel că este nevoit să introducă prezenta acțiune.
Pârâții nu au depus întâmpinare în cauză.
Instanța examinând actele și lucrările dosarului reține în fapt următoarele:
Așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de împrumut aflat la dosar la fila 4, intervenit la data de 16 iunie 2009, pârâții au împrumutat de la reclamant suma de 1900 euro, sumă care s-au obligat în solidar să o restituie până la data de 1 martie 2010, garantând acest împrumut cu averea lor mobilă și imobilă.
Conform susținerilor reclamantului, pârâții au restituit reclamantului o parte din suma împrumută în cuantum de 1900 euro, rămânând de achitat suma de 500 euro.
Față de faptul, că deșii pârâții s-au obligat să restituie suma împrumutată în mod eșalonat până cel mai târziu în luna martie 2010, însă aceștia nu și-au îndeplinit obligația asumată, reclamantul a fost nevoit să-i acționeze în judecată, introducând acțiunea care face obiectul acestui dosar.
Împrumutul de consumație (împrumutul propriu zis) este un contract prin care o persoană, numită împrumutător, transmite în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat o câtime de lucruri cu obligația pentru împrumutat de a restitui la scadență o cantitate egală de lucruri de același gen și calitate potrivit art.1576 din Codul civil.
Principala obligație a împrumutatului este de a restitui la scadență lucruri de același gen, în aceeași cantitate și de aceeași calitate (art.1584 Cod civil), indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor din momentul încheierii contractului și acela al plății.
Împrumutatul este obligat să restituie lucrurile împrumutate chiar dacă această obligație nu ar fi prevăzută în înscrisul constatator al contractului, deoarece ea trebuie să fie subînțeleasă ca o consecință firească, odată ce se dovedește că predarea s-a făcut cu titlu de împrumut.
Deși pârâții au fost legal citați la interogatoriu aceștia nu s-au prezentat fără a motiva în vreun fel lisa lor nejustificată pentru termenul respectiv, astfel că instanța apreciază că în cauză sunt incidente disp. art.358 din Noul Cod procedură civilă - care prevăd că, „dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul”. Aplicarea dispozițiilor art.358 Cod procedură civilă se face doar în cazul în care, instanța nu poate administra alte probe în vederea stabilirii stării de fapt. În cazul în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde trebuie socotite numai ca un început de dovadă scrisă care trebuie completat cu alte probe spre a se stabili împrejurările reale ale cauzei. Față de valoarea lucrului împrumutat – (art.1192 Cod civil) - depășește suma de 250 lei, dovada se poate face numai prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată (art.1191 alin.1 Cod civil), deci nu prin alte înscrisuri sau martori ori prezumții. Dovada cu martori este admisibilă dacă împrumutatul consimte la aceasta sau dacă împrumutătorul dovedește că, în cazul dat, în momentul încheierii contractului a existat o imposibilitate (art.1198 Cod civil) fie și morală, de a se preconstitui un înscris sau imposibilitate de a conserva înscrisul doveditor preconstituit.
Întrucât valoarea sumei împrumutate depășește suma de 250 lei, instanța apreciind că dovada cu martori nu este admisibilă în condițiile în care pârâții nu au făcut dovada unei imposibilității prevăzute de art.1198 Cod civil, instanța socotește lipsa pârâților la interogatoriu ca o mărturisire deplină.
Așa fiind față de faptul că pârâții nu au făcut dovada restituirii sumei împrumutate cu vreo chitanță liberatorie și față de incidența disp. art. 358 Cod procedură civilă, în baza disp. art.1576, 1584 cod civil urmează a admite acțiunea civilă formulată de reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâții J. V. M., și J. N., și a obliga pârâții în solidar să-i plătească reclamantului suma de 2.185 lei, cu titlu de restituire împrumut, reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 500 euro calculați la paritatea de 4,37 lei/1 euro.
În temeiul disp. art.453 Cod procedură civilă urmează a obliga pe pârâți să plătească reclamantului suma de 184 lei cheltuieli de judecată, 181 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul C. A., domiciliat în mun. F., .. F, ., CNP._ în contradictoriu cu pârâții J. V. M., CNP._ și J. N., CNP._, ambii cu domiciliul în mun. F., ..22, ., ., și în consecință:
Obligă pârâții în solidar să-i plătească reclamantului suma de 2.185 lei, cu titlu de restituire împrumut.
Obligă pârâții să-i plătească reclamantului suma de 184 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
B. G. M. G. S.
Red.BG.
14.06.2013
Tehnored.MGS
18.06.2013
5 ex.-
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2588/2013. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 3428/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
