Succesiune. Sentința nr. 3428/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3428/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1793/226/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3428/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: S. Peșteși
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de reclamantul B. V. cu domiciliul ales în mun. F., ., .,jud. B. împotriva pârâtei F. V., domiciliată în Ucea de Jos nr. 160, ., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din 25 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea înregistrată la această judecătorie sub nr. de mai sus, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâta F. V., solicitând a se constata că după defuncta B. P., decedată la data de 11.04.2010 a rămas ca unică moștenitoare F. V. în calitate de moștenitor legal, conform certificatului de moștenitor nr.19/28.04.2010 emis de BNP M. S. și să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 25.000 euro împrumutată de către defuncta B. P. de la reclamant.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că după defuncta B. P., decedată la data de 11.04.2010 a rămas ca unică moștenitoare sora acesteia, pârâta F. V., conform certificatului de moștenitor legal nr.19/28.04.2010. La data de 4 septembrie 2007, reclamantul a împrumutat defunctei B. P. suma de 25.000 euro, urmând ca aceasta să i-o restituie cel mai târziu în luna iulie 2009. Această sumă a predat-o în mai multe tranșe, anterior datei menționate în diverse monede (euro, dolari canadieni și lei) având în vedere că își desfășoară activitatea în Canada.
Reclamantul a arătat că defuncta B. P. i-a solicitat suma de bani împrumutată având în vedere că nu se bucura de nici un sprijin de la alte persoane și dorea să își renoveze casa proprietatea sa, urmând să facă și alte cheltuieli de administrare. Între reclamant și defunctă au existat relații apropiate, până la deces defuncta locuind în casa mea reclamantului, fiind practic întreținută de el. Astfel defuncta a fost aceea care mi-a promis că va fi moștenitorul ei având în vedere sprijinul acordat și pentru acest motiv reclamantul nu a solicitat restituirea sumei împrumutate la scadență.
La data de 11.04.2010 B. P. a decedat și singura moștenitoare acceptantă a succesiunii acesteia este pârâta F. V..
Având în vedere caracterele transmisiunii succesorale, respectiv acelea că este o transmisiune pentru cauză de moarte, unitară, indivizibilă și universală, având ca obiect atât drepturi cât și obligații patrimoniale și bunurile asupra cărora poartă, suma de 25.000 euro împrumutată de subsemnatul defunctei B. P. reprezintă o datorie a succesiunii acesteia. Pârâta F. V. a acceptat pur și simplu moștenirea defunctei B. P., iar efectul acestei acceptări îl reprezintă atât consolidarea titlului de moștenitor și confuzia patrimoniului succesoral cu cel personal al pârâtei, cât și răspunderea pentru datoriile defunctei B. P. ultra vires hereditas, adică nu numai cu activul moștenirii ci și cu propriul patrimoniu.
În drept, s-au invocat disp. art.651 și urm.Cod civil.
Pârâta F. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingea acțiunii ca netemeinică si nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În baza art. 172 Cod procedură civilă a solicitat obligarea reclamantului să depună înscrisul sub semnătură privată în original, pentru a-și exprima poziția procesuală față de acest înscris original, fie prin recunoaștere, fie prin tăgăduire a scrisului ori semnăturii.
De asemenea, în baza art. 177 alin. 2 cod procedură civilă și 1177 Cod civil, pârâta arată că, în calitate de urmașă în drepturi a aceleia de la care se pretinde a fi înscrisul, declară că, nu recunoaște nici scrisul nici semnătura surorii sale din înscrisul sub semnătură privată, depus în copie la dosar. Așadar, înțelege să uzeze de dispozițiile art. 179 Cod procedură civilă și art. 1178 cod civil privind verificarea de scripte - respectiv expertiza, si va depune la dosar înscrisuri spre verificare, astfel cum prevede art. 179 c. pr. civ.
Pârâta a arătat că actul sub semnătura privata ce constituie temeiul acțiunii si depus in copie xerox nu este valabil potrivit art. 1179 si 1180 c. civ., acțiunea în întregul ei este de rea credința si prezintă un neadevăr de la început până la sfârșit, înscrisul depus cuprinzând sub semnătura defunctei mențiunea că a primit "azi 4.09.2007 " de la reclamant suma de 25.000 euro, ori, în motivarea acțiunii reclamantul face precizarea că această sumă ar fi predat-o in mai multe transe, anterior datei menționate, în diverse monede, euro, dolari canadieni și lei, fără să precizeze datele la care s-a făcut predarea și sumele exacte predate. În această situație, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1189 c. civ.
Pârâta a mai arătat că sora sa B. P. nu a locuit în casa reclamantului din Ucea și nici nu a fost întreținută de acesta. S. sa a avut propria ei gospodărie în . pensie mare, obținea venituri de la APIA - având pădure, nu a fost nici în întreținerea pârâtei pentru că avea veniturile sale proprii, pârâta ajutând-o doar cu faptul că i-a fost aproape ori de cate ori a avut nevoie. S. mea nici măcar nu a fost in relații apropiate cu reclamantul, acesta locuind in Canada. Reclamantul este ginerele numitei B. M., care a fost cumnata surorii mele. B. M. era mai în vârsta cu 8 ani decât sora sa și bolnavă de astm și de inimă. Pentru că aceasta era în relații bune cu sora sa, mai mergea pe la cumnata sa, să vadă cum se simte și de multe ori înnopta la ea, dimineața întorcându-se în propria gospodărie. Aceasta s-a întâmplat până sora sa s-a îmbolnăvit și a trebui internată la cardiologie. Din acel moment B. M. rămânând singură, ginerele ei din Canada si cu fiica ei au angajat o femeie care sa o îngrijească pe aceasta, mai ales pe timpul nopții. Deci, reclamantul nu i-a fost de ajutor surorii sale, el trăind in Canada. Reclamantul în lăcomia sa, după decesul numitei B. P., a încercat sa ia averea acesteia printr-un testament si în dosarul civil_ a înregistrat la 3.05.2010 acțiune civilă în contradictoriu cu pârâta, prin care solicita a se constata că este succesor testamentar al defunctei sale surori. Pârâta a fost nevoită să formulez plângere penală pentru fals și în dosarul 6I8/P/201O, iar prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria F., s-a constatat grafologic ca testamentul olograf data 22.07.2009 nu a fost scris, datat si semnat de defunctă.
Ca urmare, reclamantul nu a mai timbrat acțiunea civilă din dosarul_ astfel că aceasta a fost anulată ca insuficient timbrată. După această nereușită, în anul 2011, în acest dosar, reclamantul a chemat-o din nou în judecată, de data aceasta în baza unui act recognitiv al unui împrumut de 25.000 Euro pretins încasat de sora mea la 4.09.2007, dar despre care același reclamant precizează în acțiune că împrumutul ar fi fost predat acesteia in mai multe transe, anterior datei menționate si în diverse monede euro, dolari canadieni si lei.
Pentru aceste motive solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În drept, s-au invocat disp. art. 115 c. pr. Civ.
Prin notele de ședință depuse pentru termenul din data de 23.07.2012, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului în privința sumelor pretins împrumutate defunctei B. P., în 4 tranșe, respectiv în luna iulie 1997-3000 USD, prescripție împlinită în iulie 2009, august 2002- echivalentul a 15.000 euro, prescripție împlinită în august 2005, august 2006-1.500 CAD echivalentul a 1000 euro, prescripție împlinită în august 2009 și septembrie 2007-16.000 RON ,1500 CAD, echivalentul a 6000 euro, prescripție împlinită în septembrie 2010, care la termenul din data de 05.09.2012, a fost unită cu fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
La termenul din data de 05.09.2012, a fost unită cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, invocată de pârâtă în privința sumelor pretins împrumutate defunctei B. P., în 4 tranșe, respectiv în luna iulie 1997-3000 USD, prescripție împlinită în iulie 2009, august 2002- echivalentul a 15.000 euro, prescripție împlinită în august 2005, august 2006-1.500 CAD echivalentul a 1000 euro, prescripție împlinită în august 2009 și septembrie 2007-16.000 RON, 1500 CAD, echivalentul a 6000 euro, prescripție împlinită în septembrie 2010.
Instanța constată că potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit „ Împrumut” (fila 146 a dosarului) sora pârâtei, numita B. P. a primit la data de 04.09.2007 de la reclamantul B. V. suma de 25.000 de euro cu titlu de împrumut, sumă ce urma să fie restituită cel târziu în luna iulie 2009.
Conform art. 1191 alin.1 cod civil, dacă valoarea lucrului împrumutat depășește suma de 250 lei, dovada se poate face numai prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, iar potrivit art. 1180 cod civil, actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta ai plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie înscris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a semna, să adauge la sfârșitul actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor. În caz de nerespectare a formalităților prevăzute de art. 1180 Cod civil, înscrisul este nul ca înscris sub semnătură privată, valorând însă ca început de dovadă scrisă ce poate fi completat în dovedirea convenției cu alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori și prezumții.
Textele de lege mai sus invocate au aplicabilitate în speță, nefiind vorba de un înscris recognitiv, cum susține pârâta, întrucât în cauză nu a existat un act anterior acestui înscris denumit împrumut pe care părțile să îl confirme prin înscrisul întocmit la data de 04.09.2007.
Din declarația martorului B. C., fila 52 a dosarului, reiese că în luna august 2002 acesta i-a înmânat reclamantului suma de_ lei vechi, reprezentând echivalentul a cca. 3000 dolari, la înmânarea acestor bani fiind prezentă B. P. împreună cu o persoană ce-i acorda și ajutor, reclamantul predându-le cei 3000 de dolari.
Tot în legătură cu împrumutul, martora F. C., (fila 53), prezentă la momentul întocmirii înscrisului arată că la data de 04.09.2007, fiind pe imobilul reclamantului din Ucea de Sus nr. 202 reclamantul și numita B. P. au semnat înscrisul de mai sus, înscris pe care l-a semnat și martora, în urma confirmării de către B. P. a primirii acestei sume în vederea efectuării de lucrări la imobilul pe care locuia.
Din declarațiile martorilor F. M., S. I., O. M. A. filele 54, 55, 69 reiese faptul că în anii și 2007-2008, 2009, pentru lucrările executate la imobilul numitei B. P. sau achiziționarea de material lemnos aceasta le-a înmânat suma de 600-700 de dolari canadieni și suma de 3000 lei, pe care i-a primit de la familia reclamantului. S-a confirmat și faptul că B. P. obișnuia să solicite bani reclamantului în vederea efectuării plății oamenilor care-i efectuau lucrările agricole la pământul pe care aceasta îl deținea.
Deși din înscrisurile de la filele 57-64 coroborate cu declarațiile martorilor P. I. și P. G.(f.56,70) reiese că sora pârâtei obținea venituri din pensie, subvenție și vânzarea de cartofi, necunoscând însă dacă aceasta împrumuta bani pentru plata oamenilor pe care îi avea la lucru, instanța apreciază că aceste probe nu sunt relevante în cauză, întrucât nu sunt în legătură cu obiectul acțiunii.
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, în opinia instanței, deși sumele au fost date la termene diferite, având în vedere că scadența sumelor a căror prescripție a fost invocată de către pârâtă a fost stabilită de părți pentru luna iulie 2009, prin înscrisul denumit „împrumut”, întocmit la data de 04.09.2007, alte termene ale scadenței nefiind dovedite, față de momentul înregistrării acțiunii în pretenții, 01.06.2011, se constată că a fost respectat termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 coroborat cu art.7 din Decretul Lege nr. 167/1958, astfel că această excepție nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit certificatului de moștenitor nr. 19/28.04.2010, pârâta F. V. este unica moștenitoare legală a sorei sale B. P., iar prin dovezile administrate în cauză, mai sus menționate, s-a făcut dovada că sora pârâtei a împrumutat suma de 25.000 de euro de la reclamant.
Conform art. 774 și 777 cod civil, coerezii contribuie la plata datoriilor și sarcinilor succesiunii, fiecare în proporție cu ce ia și cu partea sa ereditară, iar potrivit dispozițiilor art. 897 alin.2 cod civil sarcina obligației de plată a pasivului succesoral revine moștenitorului, în situația în care s-a primit posesia bunurilor fără inventar, chiar dacă pasivul va fi mai mare decât averea primită, astfel că din moment ce din probele analizate mai sus rezultă că antecesoarea pârâtei a împrumutat de la reclamant suma de 25.000 de euro acțiunea în pretenții este întemeiată.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind constatarea calității de unic moștenitor a pârâtei F. V., față de dispozițiile art. 111 cod procedură civilă, instanța urmează să respingă această cerere întrucât cererea în constatare nu poate fi primită dacă este posibilă realizarea dreptului.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța urmează să admită în parte cererea formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâtei F. V. și pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 25.000 euro reprezentând restituire împrumut, urmând să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă pentru sumele înmânate în lunile iulie 1997, august 2002, august 2006, septembrie 2007 și cererea reclamantului de constatare a calității de moștenitor a pârâtei.
Față de dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, instanța urmează să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 5741 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru (f.3, 17), timbru judiciar (f.2,18) și onorariu avocat ( 178).
Pentru aceste motive
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă pentru sumele înmânate în lunile iulie 1997,august 2002, august 2006, septembrie 2007.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. V. cu domiciliul ales în mun. F., ., .,jud. B. împotriva pârâtei F. V., dom. în Ucea de Jos nr. 160, ., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 25.000 euro reprezentând restituire împrumut, precum și la plata sumei de 5741 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reclamantului de constatare a calității de moștenitor a pârâtei.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10. 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
D. A. Peșteși S.
Red.D.A.
30.01.2014
Tehnored.P.S. – 4 ex.
30.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2540/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 110/2013. Judecătoria... → |
|---|
