Plângere contravenţională. Sentința nr. 423/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 423/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 71/227/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 423
Ședința publică din data de 20 februarie 2013
Președinte: B. M.
Grefier: Ș. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petent L. R. V., în contradictoriu cu intimat I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul L. R. V., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu disp. art. 1591 Cod procedură civilă instanța procedează la efectuarea de verificări asupra competenței și pune în discuție acest aspect.
Petentul L. R. V. arată că Judecătoria Fălticeni este competentă să judece prezenta cauză.
Față de locul săvârșirii faptei, instanța se declară competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial exclusiv.
Fiind interpelat de instanță asupra sumei pe care o avea asupra sa la acel moment, petentul a oscilat arătând că avea 17 milioane de lei, iar apoi că ar fi avut aproape 20 de milioane.
Conform prevederilor art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată cercetarea judecătorească încheiată, și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la Poliția Municipiului Fălticeni la data de 27.12.2012 sub nr. C/243, petentul L. R. V. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 11.12.2012 de Poliția Municipiului Fălticeni.
Petentul a arătat că a fost sancționat pe nedrept deoarece a apelat la numărul de urgență 112 ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa de trei persoane și care i-au sustras suma de 20 lei. Petentul a mai arătat că, fiind în stare de șoc, a declarat că i-a fost sustrasă suma de 500-600 lei, fapt ce a fost infirmat ulterior.
Plângerea a fost înaintată spre competentă soluționare Judecătoriei Fălticeni, fiind înregistrată cu nr._ la data de 14.01.2013.
Legal citat intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava - Postul de Poliție Fălticeni a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicată, considerând să agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
Intimatul a mai arătat că petentul a apelat în mod nejustificat serviciul de urgență 112 reclamând infracțiunea de tâlhărie.
A fost depusă la dosar de către intimat copie după procesul-verbal de constatare a contravenției și o . înscrisuri.
În conformitate cu prev. art.242 Cod procedură civilă intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând plângerea și înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 11.12.2012, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 32 pct. 1 lit b din OUG 34/2008, întrucât la data 11.12.2012 numitul L. R. V. a apelat serviciul 112 și a sesizat că este victima unei tâlhării, fapt neconfirmat ulterior, făcându-se vinovat de alertarea falsă a agențiilor specializate de intervenție
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 500 RON pentru săvârșirea contravenției prev. OUG 34/2008.
Verificând legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției conform art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, republicată, instanța constată nu există motive de nulitate absolută ale procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii .
Din probele administrate in cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenție.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, deoarece la data 11.12.2012 în mod nejustificat și abuziv a apelat serviciul unic de urgență prin SNAU 112, sub pretextul sesizat că este victima unei tâlhării, fapt neconfirmat ulterior, făcându-se vinovată de alertarea falsă a agențiilor specializate de intervenție
Potrivit art. 1169 cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia ).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitate constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță petenta nu a dovedit că o situație de fapt contară, limitându-se la a învedera că situația de fapt reținută de către agentul constatator nu este reală, arătând a fost lovit și i-au fost luați vreo 500-600 de lei de către trei persoane. Organele de poliție deplasându-se acolo au constata că în acea seară petentul, după ce a consumat alcool în barul ”ultimul leu”, a plecat fără să plătească consumația, iar trei persoane: Sinăuceanu I. V., U. A. și B. G. A. au plecat în căutarea acestuia și i-au solicitat să își achite consumația. Deși petentul susține că a fost deposedat de 500-600 de lei, cu ocazia cercetărilor acest lucru nu a fost confirmat, asupra sa fiind găsită o sumă de 1142 lei și că nu i-au fost luați banii. Mai mul, petentul este neconsecvent în privința sumei pe care o avea supra sa, astfel în fața instanței a declarat că avea aproape 20 de milioane, în declarația din_ suma 1500 de lei, în declarația din 11.12.2012 – suma de 1400 de lei.
Astfel instanța constată că petentul nu este sincer în declarațiile sale, având în vedere că asupra sa s-a găsit suma de 1142 lei, și chiar petentul recunoaște că nu i-a fost sustrasă suma de 500-600 de lei, deși așa a crezut inițial. Mai mult, acesta arată că a dat forțat doar 20 de lei celor trei, bani care reprezintă contravaloarea consumației neachitate.
Fapta așa cum a fost reținută este confirmată și de celelalte probe aflate la dosarul cauzei, respectiv declarațiile numiților Sinăuceanu I. V., U. A. și B. G. A..
Din analiza probelor administrate în cauză ( procesul verbal), rezultă că petentul se face vinovată de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 1171 Cod civil, având valoarea unui înscris autentic .
Pe de altă parte, petentul nu a mai administrat nici o probă din care să rezulte altă situație de fapt, care să ducă la altă concluzie, la termenul în care s-au pus în discuție probele, deși avea posibilitatea să propună și să administreze probatorii, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă.
Instanța reține conform jurisprudenței instanței de control european, în materie penală, problema administrării probelor trebuie analizată conform principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia revine în sarcina autorităților statului să dovedească existența faptei imputate contravenientului. De asemenea instanța are în vedere și Decizia I. P. c. României în care Curtea EDO a statuat că trebuie să existe un echilibrul între prezumția de nevinovăție specifică noțiunii autonome de „acuzație penală” și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Instanțele naționale trebuie să ofere petentului cadrul necesar pentru ca petentul să își expună cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, stabilind că simpla contestare a procesului verbal de contravenție nu poate determina anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii întocmit în baza unor cercetări temeinice efectuate de organele de specialitate și susținut prin probe depuse la dosar.
În cauză petenta nu a solicitat administrarea unor probe, iar din actele depuse de intimată la dosarul cauzei ( declarația petentului, declarațiile numiților Sinăuceanu I. V., U. A. și B. G. A. si copie proces verbal de contravenție) rezultă situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunilor contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptelor și persoana contravenientului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni în cuantumul legal minim este corect individualizată având în vedere natura faptei săvârșite.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. R. V., domiciliat în .. Vulturești, jud. Suceava, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.12.2012 în contradictoriu cu intimata I. Jud. de Politie Suceava cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava ca neîntemeiată
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4ex. / 13.03.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1087/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1282/2013. Judecătoria... → |
|---|
