Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1159/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1159/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 518/227/2014
Dosar nr._
- revendicare imobiliară și servitute de trecere -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
Sentința civilă nr. 1159
Ședința publică din 20 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Grefier: B. I.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă având ca obiect revendicare imobiliară și servitute de trecere, privind reclamantul N. A., în contradictoriu cu pârâții: N. G., N. V. și B. F. C..
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din data de 6 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și, când pentru depunerea de concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, 20 mai 2015.
După deliberare,
INSTANTA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 13.02.2014 sub nr._, reclamantul N. A., a formulat în contradictoriu cu pârâții: N. G., N. V. și B. F. C., cerere de revendicare imobiliară si servitute de trecere.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafețe de 2.325 m.p. teren situat în mun.Fălticeni, . civile nr. 3246/17.12.1998 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni.
Din totalul terenului proprietatea acestuia, suprafața de 395 m.p. aflată în continuarea grădinii prim-pârâtului N. G., este deținută în totalitate de către acesta fără drept, el fiind lipsit de folosința terenului de mai mulți ani iar suprafața de 351m.p. din aceeași locație este deținută de B. F.-C., notată în planul de situație cu B4, de asemenea fără vreun titlu valabil.
Terenul proprietatea sa este de categorie arabil și fânețe, putând să-1 cultive și să obțină produse agricole anual însă acest lucru nu a fost posibil datorită lipsei de acces cu utilaje, acesta având caracter de "loc înfundat" amplasamentul acestuia fiind fără ieșire la stradă.
Potrivit art. 563 alin. 1 noul cod civil "Proprietarul unui bun are dreptul de a-1 revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul", iar potrivit art. 617 noul Cod Civil "Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu."
Intrucât accesul la proprietatea acestuia se poate crea pe terenul proprietatea fiecăruia dintre pârâții din prezenta cauză, reclamantul solicită ca pe baza probelor ce se vor administra să se stabilească în favoarea sa acest drept conferit de lege, respectiv calea de acces cea mai puțin prejudiciabilă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecința obligării prim-pârâtului N. G. la a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 395 m.p. teren situat în intravilanul mun.Fălticeni, pe . B. F.-C. la a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 351 m.p. cu același amplasament și obligarea tuturor pârâților de a-i permite trecerea pe proprietatea acestora până la proprietatea personală.
In drept a invocat disp. art. 563 și art. 617, 620 noul cod civil.
În dovedire a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori, expertiză tehnică de specialitate, interogatoriu pârâți.
Verificând cererea de chemare în judecată, conform prev. art. 200 al. 1 Cod pr. civilă instanța a adus la cunoștință reclamantului lipsurile acesteia, obligație pe care acesta a îndeplinit-o, conform precizărilor depuse la fila 26 dosar.
După comunicarea cererii de chemare în judecată pârâtul N. G. a depus întâmpinare (f.37) prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată. Astfel arată că în ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 395 m.p. apreciază că nu ocupă acest teren. Este proprietarul unei suprafețe de 1825 m.p., pe care se află locuința și mai multe anexe gospodărești, proprietate obținută prin cumpărare de la soții N. M. și N. C., așa cum rezultă din contractul autentificat sub nr. 1891 din 24.02.1998 de Notarul Public I. L., a cărui copie o anexează. În afară de suprafața de teren cumpărată nu deține alte terenuri 1a locul respectiv.
Contractul său nr. 1891/1998 constituie just titlu astfel că proprietatea sa este consolidată și pe calea uzucapiunii scurte de 10 ani, pe care o invocă pe cale de excepție. Cunoaște faptul că reclamantul din prezenta cauza a avut un proces cu cei de la care a cumpărat dar nu cunoaște amănunte.
Mai arată că terenul său este întabulat în CF 6476/N a localității Fălticeni și nu are vecin pe reclamant, astfel că nu înțelege de ce revendică teren de la el.
Referitor la celălalt capăt de cerere - servitute de trecere - arată că nu este de acord nici cu acesta, solicitând respingerea cererii. Pe terenul său, în partea de la stradă se află locuința și mai multe anexe gospodărești, ocupând tot frontul astfel că ar fi imposibil de creat o astfel de servitute.
De altfel, observând planul de situație anexat la acțiune (fila 63 din dosarul 3420/1996) rezultă că reclamantul are acces direct la proprietatea sa din calea publică, pe două părți, notate cu 11 și 12, pe lângă suprafața notată cu B 2, proprietatea lui N. Vasiie, astfel că proprietatea sa nu constituie loc înfundat. Apreciez că reclamantul ar trebui să-și rezolve problema cu N. V., care se pare că îi ocupă proprietatea, porțiunile de teren prin care se accede la restul terenului, din spatele gospodăriei lui N..
Presupunând că proprietatea reclamantului ar fi un loc înfundat, constituirea unei servituti de trecere se poate face doar pe un aliniament care să asigure accesul pe calea cea mai scurtă la stradă și cât mai puțin împovărătoare, iar acest lucru, conform schiței anexată la acțiune, ar trebui stabilit pe proprietatea lui N. V.. Ei sunt rude, au fost părți în procesul de partaj și la lotizare trebuiau să-și rezolve și problema accesului la terenuri.
In probațiune a depus la dosar înscrisuri si a solicitat încuviințarea probei cu martori.
Și pârâta B. F. C. a depus la dosar întâmpinare (f.43) prin care a solicitat respingerea cererii formulată împotriva sa.
In fapt arată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Fălticeni sub nr._ ,1 reclamantul N. A. a solicitat instanței ca în contrdictoriu cu ea si alti doi copârâți să se pronunțe o hotărâre prin care sa fie obliagti a-i lasa în deplină proprietate si liniștită posesie mai multe suprafețe de teren din mun. Fălticeni, fata de ea acesta revendicând proprietatea unei zone cu o întindere de 351 mp.
A mai solicitat totodată si acordarea unei servituti de trecere peste mai multe terenuri, fără a le identifica cu precizie, către drumul public întrucât o proprietate a acestuia, învecinată cu a copârâților ar fi lipsită de acest acces la drumul public.
Au fost depuse în probatoriu mai multe înscrisuri constând în hotărâre judecătorească de ieșire din indiviziune, schite, acte de vânzare -cumpărare si o . documente care probează parcurgerea etapei medierii, obligatorie în asemenea cauze, probe care nu sunt însă în măsură să susțină obligarea sa la cele solicitate în petitul acțiunii.
Pe cale incidentă invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzuta de art. 193 Cod procedură civilă. Reclamanta nu face dovada îndeplinirii acestei proceduri, asa cum o reclama prevederile legii 192/2006 privind medierea.
Astfel, sunt depuse la dosarul cauzei mai multe procese verbale privind avantajele medierii încheiate de av.Pujina M.. Cel din data de 14.01.2014 a fost semnat de către aceasta în condițiile în care s-a prezentat pentru mediere si a adus înscrisuri, solicitând soluționarea litigiului pe cale amiabilă prin procedura medierii, că nu are nimic împotriva realizării unei servituți de trecere a reclamantului peste alte terenuri decât al acesteia, aspect care nu s-a consemnat în cuprinsul procesului verbal întrucat P. M. avea tot interesul să promoveze o cale contencioasă pentru clientul său iar nu să caute o soluție amiabilă.
In susținerea acestei teze pârâta mai arată că tot cu aceeași ocazie, cand s-a prezentat pentru medierea din data de 14.01.2014, av. Pujina M. i-a comunicat că va lua legătura cu petentul si că îi va prezenta înscrisurile depuse în dovedirea dreptului său de proprietate, înscrisuri despre care se face vorbire în cuprinsul procesului verbal care trebuia sa fie doar privitor la informarea asupra beneficiilor medierii, procedura de care a solicitat să beneficieze. I s-a comunicat tot la 14.01.2014, că după ce petentul va primi documentele acesteia, se va stabili un nou termen în vederea medierii urmând a i se comunica acest lucru.
In continuare, la 17.01.2014, prin corespondenta (anexa nr.l la prezenta) i-a fost comunicată "Invitația la mediere din data de 16.01.2014" (anexa nr. 2 la prezenta), prin care i se aduce la cunoștință despre procedura medierii care va avea loc la 14.01.2014, orele 14.00, la cabinetul avocatului Pujina M., ca urmare, chipurile, a cererii formulate de reclamant la 23.01.2014. Absolut halucinant. Desi a incercat sa iau legătura telefonic cu avocat P., acest lucru nu a fost cu putința, procedura medierii eșuând din vina exclusvia a avocatului reclamantului.
Mai mult decât atat, sunt depuse la dosar înscrisuri (proces verbal de informare asupra beneficiilor medierii) si act adițional la acest proces verbal, prin care, chipurile, se menționează cum că reclamantul ar fi întârziat la efectuarea procedurii de mediere stabilită pentru data de 14.01.2014, el prezentându-se, chipurile, la orele 14.30, cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Acest lucru este cel puțin ciudat întrucat ea s-a prezentat la ora 14.00 stabilită în convocator, a purtat discuții cu avocat Pujina M., i-a prezentat documente, s-au întocmit înscrisuri pe care a semant, toate acestea depășind cu mult orele 14.30, reclamantul neprezentâdu-se nicidecum la aceasta oră, asa cum descrie asa-zisul act adițional la procesul verbal
In fapt, susține pârâta că, prin aceasta mimare a respectării procedurii medierii avocatul reclamantului nu a făcut decât sa obtină de la ea, informații si documente pe care nu le avea (contractele de vânzarea cumpărare atașate ea le-a furnizat) iar în momentul în care ea a arătat că este interesată să soluționeze amiabil, prin mediere acest litigiu, i-a trimis o convocare pentru o dată anterioară celei la care a fost emisă, doar pentru a nu se realiza acest acord si pentru a se promova o cale contencioasă.
Înscrisurile întocmite pentru îndeplinirea procedurii medierii si datele mentionale pe acestea precum si derularea ei constituie dovezi privitoare la încălcarea prevederilor referitoare la aceasta si la drepturile si obligațiile pârtilor, motiv pentru care pârâta solicită respingerea acțiunii ca fiind prematură raportat la încălcarea legislației medierii.
Corelat cu situația sa, învederează instanței că nici față de ceilalți copârâți procedura nu este îndeplinită întrucat aceștia sunt plecați de mult din tară, nu mai locuiesc la adresele indicate fapt de care reclamantul a profitat si în anul 1996 când a obținut hotărârea privind ieșirea din indiviziune.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că deține în calitate de proprietar prin Contractul de vânzare -cumpărare autentificat la BNP Drgos - N. A. si R. –A. A. sub nr. 1311/09.05.2008 un bun imobil constând în suprfata de teren de 351 mp situat în mun. Fălticeni, .. Înțelege să facă dovada transmiterii legale a acestui drept prin Contractul de vânzare cumpărare depus deja de reclamant si prin extrasele de carte funciară pe care le depune în anexa nr.3 la prezenta.
Susține că a cumpărat acest teren în 19 mai 2008 de la Atudurii L. V., prin mandatar Mercas D. Ș.. Stăpânește acest imobil sub toate condițiile si drepturile pe care legea le conferă proprietarului. Nu au fost niciun fel de litigii față de acest imobil până la prezenta acțiune.
Învederează instanței faptul că, terenul în suprafață de 351 mp. în litigiu este în vecinătatea terenului proprietatea reclamantului, de-a lungul proprietății acestuia, neputându-se constitui o servitute de trecere peste el, către drumul public - . ar dori reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 3245/17.12.1998, Judecătoria Fălticeni a atribuit în proprietatea reclamantului N. A., loturile de teren B3, B4,C,D, fără ca lotul B4 să mai facă parte, la acel moment, din masa partajabilă pentru care s-a solicitat ieșirea din indiviziune. Dovada acestei afirmații întelege să o facă prin proba cu expertiza tehnică în disciplina topografie si cu istoricul regimului juridic al acestui imobil.
De asemenea, regimul juridic al acestei parcele este cât se poate de clar, transferul dreptului de proprietate fiind făcut de la proprietar către dobânditor cu îndeplinirea cerințelor privind publicitatea imobiliară ceea ce face ca si în ipoteza absurdă a justificării vreunui drept al reclamantului, titlul acesteia să fie cel preferabil, fiind înscris in cartea funciară, reclamantul nejustificând titlu legal public.
Pentru toate aceste considerente, pârâta solicită respingerea capetelor de cerere formulate fata de ea si obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Privitor la solicitarea reclamantului referitoare la acordarea unei servituti de trecere peste alte imobile - terenuri, aparținând altor proprietari decât ea, o lasă la aprecierea instanței de judecată.
In probatoriu a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, expertiza tehnică si orice alt mijloc de proba va fi necesar pe parcursul soluționării cauzei.
In drept a invocat disp. art. 193, art. 205, art 453 Legea 192/2006.
Pârâtul N. V. nu a depus la dosar întâmpinare prin care să-și arate poziția sa față de actiunea reclamantului.
Prin răspunsul la întâmpinările părâților N. G. si B. F.-C. reclamantul arată că în ceea ce-l privește pe primul pârât, deși acesta invocă în apărarea sa existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1891/1998, act ce vizează suprafata de 1.825 mp., o suprafață de 395 mp. din acesta i-a fost atribuită cu ocazia dezbaterii succesiunii după autoarea N. C., astfel că deținerea terenului din proprietatea sa este făcută fără un just titlu.
In ceea ce privește apărările pârâtei B., reclamantul arată că a participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii așa cum rezultă din conținutul proceselor verbale depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art.2 al.1 ind.3 din Legea 192/2006 modificată „efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar…”.
Pe fondul cauzei, solicită să se constatate că el este proprietarul suprafeței de 2.325 m.p. teren situat în intravilanul mun.Fălticeni, . suprafața de 351 m.p. este deținută de către pârâta B. F.-C., posibil în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1311/19,_.
Însă, chiar în situația unei suprapuneri a dreptului de proprietate, titlul acestuia reprezentat de sentința civila nr. 3246/17.12.1998 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni este preferabil întrucât terenul revendicat provine de la autorul acestuia, N. C. după care s-a dezbătut succesiunea și i s-a atribuit . în planul de situație întocmit de expert B. I. deținută de pârâtă, parcelă care a făcut parte din masa succesorală.
Cât privește crearea servitutii de trecere pe terenul pârâtei în favoarea lui, aceasta este posibilă și reiterează faptul că a solicitat a se crea acest drept pe terenul unuia sau altuia dintre pârâți, în funcție de locația cea mai scurtă și mai puțin prejudicioasă ce va fi confirmată printr-o expertiză tehnică de specialitate.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile privind medierea, invocată de pârâta B. F. după ce în prealabil a pus-o în discuția părților prin încheierea de ședință din 11 sept. 2014 instanța a dispus respingerea acesteia motivat de faptul că prin Decizia nr. 266/2014 a Curții Constituționale art. 2 alin. 1 si 12 din Legea nr. 192/2006 au fost declarate neconstituționale.
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Sentința Civilă nr. 3246/17 dec. 1998 a Judecătoriei Fălticeni definitivă prin Decizia Civilă nr. 2364/2000 a Tribunalului Suceava si irevocabilă conform Deciziei nr. 797/2002 a Curții de Apel Suceava s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 0,50 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1319/1996 emis pe numele moștenitorilor defunctei N. C. printre care si reclamantul N. A. acestuia atribuindu-i-se suprafata de 2.325 mp. identică cu parcelele B3,B4,C,D din planul de situație anexat raportului de expertiză întocmit de ing. B. I., cealaltă suprafață de 2.675 mp., identică cu parcelele A1,A2,A3,B1 si B2 din același plan de situație fiind atribuită moștenitorilor defunctei N. A., respectiv pârâtului N. V. și fraților acestuia N. M. si N. I., în indiviziune.
Inițial, această suprafață de 0,50 ha teren a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform prevederilor Legii nr. 18/1991 doar în favoarea surorii reclamantului, defuncta N. A., aceasta fiind singura moștenitoare a defunctei N. C. ce a formulat cerere în acest sens, fiindu-i eliberată adeverința de proprietate nr. 34/1991.
In baza acestei adeverințe de proprietate ce ținea loc de titlu de proprietate, N. A. vinde către N. M. o suprafață de 1.825 mp. teren, din care 637 mp. reprezintă teren curți-construcții iar restul este teren arabil, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/08.09.1993 si către N. V. o suprafață de 2.462 mp. teren arabil, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 6280/01.07.1991 din care, o parcelă de 351 mp. a fost vândută ulterior numitei Mancaș L. V. prin contractul de vanzare-cumpărare nr._/3 august 1994.
Ulterior efectuării acestor înstrăinări, reclamantul N. A. solicită instanței să fie trecut ca moștenitor după N. C. alături de sora sa, N. A., astfel că prin Sentința Civilă nr. 2084/1995 a Judecătoriei Fălticeni și acestuia i se reconstituie dreptul de proprietate în indiviziune, fiind inclus pe adeverința de proprietate nr. 34/1991.
In aceste condiții se eliberează pe numele său și al surorii sale, N. A., titlul de proprietate nr. 1319/1996, cu privire la suprafata de 0,50 ha teren, ce a făcut obiectul ieșirii din indiviziune.
In momentul în care s-a efectuat acest partaj judiciar, o parte din suprafata de teren în litigiu era deja înstrăinată de coindivizara N. A., conform contractelor de vânzare-cumpărare mai sus-menționate, cumpărătorii înstrăinând la rândul lor aceleași imobile altor persoane, aspect cunoscut de reclamant, acesta fiind invocat de pârâți cu ocazia judecării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 420/1996 a Judecătoriei Fălticeni.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în acea cauză de ing. B. I., din suprafata de 5.000 mp. evidențiată în titlul de proprietate nr. 1319/1996 o suprafață de 351 mp, identică cu . în proprietatea numitei Mercas L. V., ce o cumpărase la rândul ei de la B. V., o altă parte respectiv 1825 mp. era proprietatea pârâtului N. G., dobândită prin cumpărare de la N. M., conform contractului de vanzare-cumpărare nr. 1891/24.02.1998 iar o altă parcelă de 2111 mp. aparținea lui N. V..
Cu toate că nu a avut niciodată posesia asupra acestui teren, reclamantul nu a fost de acord să fie compensat de ceilalți coindivizori prin sultă, solicitând în scris instanței să-i fie atribuite parcelele de teren în lotul său, în natură, inclusiv o parte din cele ce erau deja în proprietatea unor terțe persoane, astfel că nici până în prezent acesta nu a intrat în posesia lor.
La interogatoriul civil luat în instanță acesta recunoaște că la data efectuării partajului succesoral cunoștea că o parte din terenul pe care-l solicitase în lotul său era în proprietatea pârâtului N. G. precum si faptul că întreaga suprafață ce i-a fost atribuită era amplasată într-un loc înfundat, fără acces la calea publică, însă a cerut să-i fie dată în această modalitate sperând că pârâtul N. V. o va cumpăra de la el.
Prin prezenta cerere reclamantul solicită mai întâi obligarea pârâtului N. G. de a-i lăsa liberă proprietatea suprafetei de 395 mp. teren, micșorată apoi la suprafața de 239 mp. cuprinsă între punctele de contur 12-13-14-15 din raportul de expertiză N. în anexa 1 ( a se vedea încheierea de dezbateri si notele de concluzii).
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, reiese că pârâtul N. G. ocupă la locul litigiului o suprafață de 1.825 mp. teren, dobândită de acesta prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1891/1998, înscrisă în Cartea Funciară nr. 6476/N a loc. Fălticeni.
Parte din această suprafață, mai exact .. identificată între punctele de coordonate 12-13-14-15, se suprapune peste terenul propriretatea reclamantului, atribuit acestuia prin sentința civilă nr. 3246/1998 a Judecătoriei Fălticeni.
Susține reclamantul că el este îndreptățit a intra în posesia acestui teren întrucât, înstrăinările făcute de N. A. au avut loc pe baza adeverinței de proprietate nr. 34/1991și câtă vreme aceasta a fost desființată, actul translativ de proprietate și-a pierdut efectele, fiind nul de drept.
Aceste suțineri nu vor fi primite de instanță din următoarele considerente:
Așa cum s-a reținut mai sus, N. A. a vândut o parte din terenul dobândit pe baza adeverinței de proprietate nr. 34/1991 către N. M. în anul 1993 când era unica proprietară a acestuia, reclamantul neavând formulată nici măcar cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la acea dată.
Ulterior, N. M. vinde acest teren pârâtului N. G. si soției sale N. C., prin contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 1891/24.02.1998, de la acea dată si până la data promovării prezentei actiuni, pârâtul nefiind tulburat cu privire la posesia acestuia, astfel că, pe cale de excepție, înțelege să invoce în favoarea sa uzucapiunea de scurtă durată prevăzută la art. 1895 din vechiul Cod civil, prevedere aplicabilă în cauză conform art. 6 alin.4 noul Cod civil.
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă de scurtă durată este un mod de dobândire a dreptului de proprietate ca urmare a posedării neîntrerupte și cu bună credință a unui imobil, în temeiul unui just titlu.
Această prescripție achizitivă operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului pentru pasivitatea sa, lăsând bunul în posesia altuia timp îndelungat.
In speță, justul titlu de care se prevalează pârâtul îl reprezintă contractul autentic de vanzare-cumpărare ce provine de la N. M., deci o persoană diferită față de adevăratul proprietar, iar acest titlu nu este lovit de nulitate absolută, câtă vreme, la data primei înstrăinări vânzătoarea era unica titulară a dreptului de proprietate .
Si buna credință a pârâtului N. G. este dovedită în această cauză, câtă vreme în momentul cumpărării, vânzătorul era deținătorul imobilului, acesta având la acea dată toate înscrisurile cerute de lege pentru a putea transmite proprietatea, astfel că această bună-credință se prezumă, sarcina probei relei credințe revenind reclamantului.
Cum acesta nu a susținut că la momentul dobândirii terenului pârâtul N. G. ar fi fost de rea-credință și nici nu a administrat probe în acest sens, instanța ținând seama de cele mai sus prezentate constată că pentru .., ce face parte din trupul de teren de 1.825 mp. cumpărat de acest pârât dar care se suprapune si peste terenul atribuit prin Sentința Civilă nr. 3246/1998 în lotul reclamantului, a operat uzucapiunea de scurtă durată, astfel că în temeiul art. 1895 din vechiul Cod civil va admite excepția uzucapiunii invocată de pârâtul N. G., cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii în revendicare imobiliară cu privire la suprafata de 239 mp. îndreptată împotriva acestuia.
Prin aceeași cerere, reclamantul solicită obligarea pârâtei B. F. C. de a-i lăsa liberă suprafata de 351 mp. teren identică cu . anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că acest teren a făcut obiectul contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 6280 din 01.07.1992 prin care, N. A., în calitate de unică titulară a dreptului de proprietate vinde către N. V. o suprafață de 2.462 mp. teren.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 5 august 1994, N. V. vinde numitei Mercas L. V. o parte din acest teren, mai precis .., cumpărătoarea întrăinând la rândul său acest teren pârâtei B. F. C., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/19 mai 2008.
Ca si în cazul pârâtului N. G., si această pârâtă a dobândit terenul cu bună-credință, având convingerea că acesta provine de la adevăratul proprietar, câtă vreme reclamantul nu a emis pretenții în decursul timpului de la proprietarii anteriori.
În situația de față aplicarea principiului bunei-credințe este necesară, câtă vreme aparența dreptului în favoarea primului vânzător, N. A., este evidentă, aceasta fiind la data înstrăinării considerată unica moștenitoare ce în temeiul legii nr. 18/1991 a fost repusă în dreptul său de succesiune după N. C..
În jurisprudență s-a considerat că în cazul vânzării bunului altuia, nu se poate renunța la principiul bunei-credințe, astfel că, dacă trebuie validate drepturile dobândite de la subachizitorul cu titlu oneros și de bună credință de la un „non dominus”, cu atât mai mult trebuie ocrotite drepturile care provin de la un proprietar, care în momentul încheierii actului juridic nu era titular aparent, ci abia mai târziu dreptul său real imobiliar a fost retroactiv desființat.
Buna credință a pârâteii în momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra acestei suprafete de 351 mp. teren rezultă si din faptul că la data încheierii convenției de vânzare-cumpărare transmițătoarea era înscrisă în cartea funciară nr. 6161 a loc. Fălticeni, iar din verificările efectuate la B.C.P.I. Fălticeni nu a reieșit că reclamantul și-ar fi notat si el dreptul de proprietate cu privire ca acel imobil, deși îi fusese atribuit printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă încă din anul 2002.
Pentru aceste motive instanța va respinge ca nefondată cererea de revendicare imobiliară și cu privire la suprafața de 351 mp. teren formulată împotriva pârâtei B. F. C..
In ceea ce privește capătul de cerere privind crearea unui drept de servitute de trecere peste terenul proprietatea pârâților instanța reține următoarele:
Suprafata de teren ce a fost atribuită în lotul reclamantului provine din ..000 mp. evidențiată în titlul de proprietate nr. 1319/1996, suprafață ce avea deschidere la . reiese din planul de situație ce a stat la baza pronunțării hotărârii de partaj judiciar.
In momentul în care s-au formulat loturile coindivizarilor, N. A., pe de o parte si moștenitorii defunctei N. A., pe de altă parte, reclamantul a cunoscut faptul că parcelele solicitate a fi atribuite lui sunt situate într-un loc fără deschidere ca calea publică si cu toate acestea a dorit ca trupurile B3,B4,C si D să-i cadă în lotul său, sperând că pârâtul N. V. le va cumpăra, aspect relatat chiar de reclamant la interogatoriul civil luat în instanță.
Pentru că în prezent nu are cum să ajungă la acel teren solicită a i se crea o servitute de trecere peste oricare dintre proprietățile învecinate.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert Nechiforiuc C. s-a identificat o asemenea cale de acces peste terenul pârâtei B. C. în suprafață de 96 mp. ce face parte din imobilul cu nr. cadastral 4908 si încă o suprafață de 61 mp. ce face parte din imobilul nr. 4997 în suprafață de 351 mp. si care se suprapune peste terenul proprietatea reclamantului.
De asemenea s-a identificat o altă cale de acces în suprafață de 143 mp. peste terenul proprietatea pârâtului N. V., identică cu . 2,5 m. îngustată pe aliniamentul locuinței C1 la 2,45 metri, lățită apoi la 2,9 metri, expertul precizând că amplasarea construcțiilor proprietatea pârâtului N. G. nu permite crearea unei asemenea căi de acces peste proprietatea acestuia în așa fel încât să nu-i fie împovărătoare.
Potrivit prevederilor art. 617 din noul Cod civil aplicabil în speță conform art. 6 al. 6 din același cod, proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică, are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.
La art. 618 se prevede că dacă lipa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea din teren pe care se făcea anterior trecerea.
In cauza de față, lipsa accesului reclamantului la fondul său s-a datorat modului în care s-au format loturile atribuite coindivizarilor, această situație fiindu-i imputabilă întrucât atunci când a cerut a-i fi date parcelele B3,B4,C si D știa că nu are acces la ele din drumul public.
A recunoscut si în fața instanței acest fapt astfel că în atare situație nu se poate prevala de prevederile art. 617 Cod civil pentru a i se constitui o asemenea cale de acces peste terenul proprietatea vecinilor B. si N..
Din aceste considerente, cererea de creare a unei servituți de trecere peste proprietatea acestora va fi respinsă.
Intrucât pârâtul N. V. nu a formulat întâmpinare si nici nu s-a prezentat în instanță pentru a preciza dacă este de acord cu stabilirea unei asemenea servituți peste proprietatea sa, instanța apreciază că acesta a achiesat tacit la solicitarea reclamantului, astfel că în conformitate și cu prevederile art. 618 Cod civil mai sus citate, va stabili în favoarea proprietății reclamantului un drept de trecere peste terenul pârâtului N. V., identic cu . colorat in albastru din anexa grafică nr. 2 atașată suplimentului la raportul de expertiză, aceasta fiind de altfel calea utilizată de reclamant până la promovarea prezentei cererei, aspect dovedit cu declarațiile martorilor L. T. si Bobuțan D..
Potrivit dispozițiilor art. 453 Cod pr. civilă reclamantul va fi obligat să plătească pârâtului N. G. cheltuieli de judecată efectuate în cauză reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la fila 226 dosar, iar în conformitate cu aceleași prevederi legale, pârâtul N. V. va fi obligat să plătească reclamantului o parte din cheltuielile efectuate în cauză, proporțional cu pretențiile admise ale acestuia, cheltuieli reprezentate de taxa judiciară de timbru, onorariu expert si onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte actiunea având ca obiect revendicare imobiliară și servitute de trecere, asa cum a fost precizată, formulată de reclamantul N. A. - cu domiciliul în mun. Fălticeni, .. 15 A, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții: N. V. – cu domiciliul în mun. Fălticeni, ., jud. Suceava, B. F. C. - cu dom. în mun. Fălticeni, ., ., jud. Suceava și N. G. – cu domiciliul în mun. Fălticeni, ..
Admite excepția uzucapiunii de 10 ani invocată de pârâtul N. G. și, în consecință, respinge cererea de revendicare imobiliară a suprafeței de 239 mp îndreptată împotriva acestuia.
Respinge cererea de revendicare imobiliară a suprafeței de 351 mp îndreptată împotriva pârâtei B. F.-C..
Respinge cererea de creare a unei servituți de trecere în favoarea reclamantului peste terenul pârâtei B. F.-C. și a pârâtului N. G..
Stabilește în favoarea proprietății reclamantului un drept de trecere peste terenul pârâtului N. V., identic cu . colorat în albastru din anexa grafică nr. 2 atașată suplimentului la raportul de expertiză (fila 131), pe o lățime de 2,50 m la capete, îngustată la 2,45 m în dreptul locuinței C1, lățită apoi la 2,9 m, suprafața căii de acces fiind de 143 m.p.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului N. G. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul N. V. să plătească reclamantului suma de 1.050 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședință publică din data de 20 mai 2015.
P., Grefier,
Pentru grefierul de ședință plecat la seminar
Semnează grefierul șef,
Red.PM/Tehnored.PM/Ex.6/Data: 17 06.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1140/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
