Uzucapiune. Sentința nr. 573/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 573/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 327/227/2014
Dosar nr._ - constatarea dreptului de proprietate -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 573
Ședința publică din data de 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. I.
Grefier: O. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect „constatarea dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii”, privind pe reclamantul A. M., în contradictoriu cu pârâții S. V. și N. E..
Concluziile dezbaterilor pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se da posibilitate apărătoarelor părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2015.
După deliberare,
JUDECĂTORIA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 31.01.2014 sub nr._, reclamantul A. M. a chemat în judecată pârâții S. V. si N. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face: să se constate că a dobândit prin prescripția achizitivă de lungă durată (30 de ani), prin unirea posesiei sale cu cea exercitată anterior de S. V. a M. și S. D. M., potrivit art. 1846 și urm., art. 1890 și urm. vechiul Cod civ., rap. la art. 1860 Cod civ. și art. 6 al. 4 noul Cod civ., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 900 mp teren intravilan Bogdănești „V. .: L. M. (S), M. V. (V), moștenitorii iui S. I. (N) și drumul comunal (E), având o valoare impozabilă de 2.268 lei, în configurația care rezultă din planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit la data de 15.03.2010 de p.f.a. P. D. C.; cu cheltuieli de judecată doar de la secund-pârâtă.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art. 6 al. 4 Noul Cod Civil, Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Acesta este contextul în care și-a întemeiat pretenția de uzucapiune pe dispozițiile vechiului Cod civil.
Prin titlul de proprietate nr. 1097/04.11.1997 s-a reconstituit după defunctul S. I. a D., dec. la 01.01.1990, în favoarea moștenitorilor S. M. (soție supraviețuitoare postdecedată la data de 04.02.2012, moștenită de N. M., fiu, în prezent decedat și moștenit de N. E., soție), S. C. a D. (frate) și S. V. (nepot de soră S. D. M., predecedată în 1969), dreptul de proprietate pentru suprafața de 900 mp teren intravilan Bogdănești arabil și curți-construcții (poz. B.1.1. și B.6), afectat de construcțiile casă de locuit și anexe gospodărești șură și bucătărie de vară, dobândite în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1551/31.03.1983 de N. M. și E. de la S. I. și M..
Titlul de proprietate a avut la bază registrul agricol 1959-1962, poziția de rol a lui S. D. I., Acesta figura înscris la locul „Acasă" cu 1.400 mp teren arabil și 400 mp teren curți-construcții. Din acest teren, de 1.800 mp în total, o suprafață de 900 mp este scăzută din rolul agricol al acestuia și înscrisă la fila 108, vol. III, la poziția de rol a lui U. V. A..
Terenul de 1.800 mp provine de la S. D., tatăl lui S. I. și S. M., fiecare din aceștia fiind înzestrat cu câte 9 ari.
Terenul de 900 mp care iese din rolul lui S. D. I. anterior cooperativizării este zestrea lui S. D. M., care se mută cu U. A. în aceeași perioadă. Potrivit mențiunilor registrului agricol 1959-1962, titular U. V. A. (care locuia, în calitate de membri ai gospodăriei, cu S. D. M. și cu pârâtul S. V., fiul lui S. D. M.), suprafața de 900 mp teren arabil „În vatră . la poz. 4 (urmare a transferului din RA fila 41 - titular S. D. I.).
Această suprafață a fost deținută inițial de S. D. M., până la decesul său (1969) apoi de fiul acesteia, S. M. V., în perioada cooperativizării și ulterior apariției Legii nr. 18/1991, acesta potrivit Adeverinței 1230/08.09.1998 figura în evidențele comunei Bogdănești în registrul agricol voi. 9, fila 3, cu „V. .,09 ha, care potrivit Adeverinței 1590/28.04.2010 figura în registrul agricol voi. 10, fila 7, cu „vatră . ha arabil și care în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 28.04.2010, validat prin sentinta civilă nr. 934/16.05.1012 a Judecătoriei Fălticeni, i-a fost înstrăinat reclamantului.
Pentru acest teren nu era eliberat titlu în baza Legii nr. 18/1991, iar prin sentinta civilă nr. 934/16.05.1012 a Judecătoriei Fălticeni se constată intervenită vânzarea-cumpărarea acestui teren potrivit titlului de proprietate nr.1097/1997 (care, însă, viza terenul curți-construcții de 900 mp limitrof celui în litigiu, având categoria de folosință arabil) și planului de situație cadastral de la fila 9 Dosar_ - este vorba de planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit la data de 15.03.2010 de p.f.a. P. D. C., în care suprafața de 900 mp se identifică cu . L. M. (S), M. V. (V), moștenitorii lui S. I. (N) și drumul comunal (E).
Lipsa calității de proprietar a vânzătorului în baza unui mod originar sau derivat de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, de 900 mp arabil „vatră . efecte vânzarea cumpărarea sub semnătură privată, chiar validată aceasta de instanța de judecată.
Susține că în practica judiciară s-a arătat că pentru a se transmite în mod valabil dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător, printre alte condiții trebuie îndeplinită și cea referitoare la calitatea de proprietar a celui care înstrăinează, în caz contrar, pretinsul titlu de proprietate al celui care cumpără de la un neproprietar fiind supus contestării și incertitudinii juridice. Mai exact, efectele vânzării-cumpărării, astfel cum sunt prevăzute în art. 1295 vechiul cod civil nu se produc. De aceea, cumpărătorul justifică interesul de a invoca dobândirea dreptului de proprietate prin intermediul unui alt mod prevăzut de lege, în speță, uzucapiunea, decât cel care provine din încheierea unui act juridic nevalabil. In aceste condiții, existența unui contract de vânzare-cumpărare asupra unui bun privitor la care vânzătorul nu avea calitatea de proprietar nu exclude aplicarea instituției uzucapiunii, ca mod originar de dobândire a unui asemenea drept. In acest sens, Decizia nr. 1236/30.11.2004 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă, irevocabilă.
În actuala configurație, terenul de 900 mp în litigiu a fost deținut inițial de S. D. M. cu titlu de zestre (cu precizarea că, în lipsa înscrisului doveditor, înzestrarea este ineficientă din punct de vedere juridic pentru a transmite dreptul de proprietate pe această cale) din 1962 (când suprafața iese din rolul agricol al lui S. D. I. și este înscrisă în rolul agricol al lui U. A., cu care S. D. M. a gospodărit până la decesul său) până în 1969 (când decedează), apoi de S. M. V. până în 2010 (când îl transmite sub semnătură privată către reclamant), fară a fi fost tulburați sau stingheriți de vreo persoană, în mod public și sub nume de proprietar, încât posesia utilă asupra acestui teren exercitată de aceștia, unită cu posesia utilă exercitată de el după data de 28.04.2010 și până la formularea unei acțiuni în revendicare împotriva lui N. E. (pendinte la Judecătoria Fălticeni - Dosar nr._ ), a condus la dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate în modalitatea originară a uzucapiunii de lungă durată (de 30 de ani), în condițiile Codului civil, art. 1846 și urm. art. 1890 și urm., rap. la art. 1860 C.civ. și art. 4 al. 6 noul C.civ.
În acest context, reclamantul justifică pe deplin interes în a formula cererea de față, pe de o parte, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin intermediul unui alt mod prevăzut de lege, în speță, uzucapiunea, decât cel care provine din încheierea unui act juridic nevalabil cu prim-pârâtul, pe de altă parte, pentru a putea opune secund-pârâtei, care emite pretenții de proprietate asupra terenului în litigiu, un mod originar și nu derivat și ineficient din punct de vedere juridic de dobândire a dreptului de proprietate.
Fiind situat în vatră de . mp nu a fost cooperativizat, fiind deținut de antecesorii reclamantului S. D. M., respectiv S. V. a M., sub nume de proprietar inclusiv după . L. 58/1974 și 59/1974.
. prevederilor art. 30 al. 1 din L. 58/1974 și art. 44 al. 1 din L. 59/1974 nu a întrerupt cursul prescripției, cum s-a stabilit prin Decizia nr. IV/16.01.2006 a Secțiilor Unite ale Î.C.C.J., dată într-un recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 și Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
Arată că în motivarea acestei decizii, care este obligatorie, se arată că din examinarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 și ale art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezultă că . acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esențială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior (în cazul meu, posesia a început să fie exercitată în anul 1962).
Astfel, prevăzând la art. 30 al. 1 că „dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri", Legea nr. 58/1974 nu conține, în ansamblul său, nici o dispoziție referitoare la posesiile exercitate până în acel moment asupra terenurilor.
Tot astfel, nici Legea nr. 59/1974, care reglementează în mod similar dobândirea de terenuri agricole, Ia art. 44, nu conține vreo prevedere referitoare la posesiile exercitate asupra acelor terenuri până la data intrării ei în vigoare.
Lipsa posibilității de a mai fi transmise terenurile prin acte juridice nu atrage și încetarea posesiei asupra lor, cât timp exercitarea acesteia nu numai că nu a fost interzisă prin nici o dispoziție a legii, dar și-a demonstrat în mod neîndoielnic utilitatea economică și socială. Caracterul real și util al exercitării posesiei asupra terenurilor a fost confirmat de recunoașterea și protecția acordată acțiunilor posesorii în întreaga perioadă de aplicabilitate a legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974.
Pe de altă parte, reține ÎCCJ, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în materie, nu se poate considera că, în perioada în care s-au aflat în vigoare Legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974, s-ar fi produs o întrerupere naturală a prescripției începute anterior asupra terenurilor ce au făcut obiectul acestor legi.
În această privință, este de observat că prin art. 1864 pct. 2 din Codul civil se prevede că este întrerupere naturală a prescripției atunci „când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinației sale".
Or, prin dispozițiile Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinația legală, ci doar au fost restrânse modalitățile de transmitere și dobândire a acestora, astfel că nu se poate considera întreruptă prescripția pentru perioada în care acele legi au fost în vigoare.
De altfel, în raport cu dispozițiile art. 1844 din Codul civil, potrivit cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț", terenurile la care se referă reglementările din Legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate (în speță, terenul nu a fost predat la CAP de S. D. M.) și, mai mult, au continuat să fie susceptibile de a fi transmise și dobândite pe calea restrânsă a moștenirii legale.
Din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispozițiile Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, fară a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripției acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică Ia dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Rezultând astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate prevăzută de art. 1854 din Codul civil, cât și de dispozițiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumția de neintervertire de titlu, se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acelor terenuri.
Susține că terenul nu a trecut în patrimoniul CAP, în favoarea antecesorilor săi operează prezumția de neprecaritate.
Așa fiind, reclamantul solicită admiterea acțiunii și să se constate că a dobândit prin prescripția achizitivă de lungă durată (30 de ani), prin unirea posesiei lui cu cea exercitată anterior de S. M. V. și S. D. M., potrivit art. 1846 și urm., art. 1890 și urm. vechiul Cod civil rap. la art. 1860 C.civ., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 900 mp teren intravilan Bogdănești „V. .: L. M. (S), M. V. (V), moștenitorii lui S. I. (N) și drumul comunal (E), având o valoare impozabilă de 2.268 lei, în configurația care rezultă din planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit la data de 15.03.2010 de p.f.a. P. D. C..
Văzând și disp. art. 1050 C.pr.civ., mai precizează următoarele:
Imobilul nu este înscris în cartea funciară, fiind identificat potrivit planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate din 15.03.2010 întocmit de p.f.a. P. D. C., valoarea sa de impozitare fiind de 2.258 lei.
Potrivit Certificatului 7776/22.05.2013 eliberat de BCPI Fălticeni, pentru acest teren nu există înregistrări cadastrale.
Potrivit Adeverinței 2902/11.09.2013 a Primăriei .. V. figurează cu acest teren în registrul agricol, vol. 10, fila 6, terenul nefăcând parte din domeniul public sau privat al comunei Bogdănești.
In drept a invocat art. 1846 și urm., 1860, 1890 și urm. vechiul C.civ., art. 6 al. 4 noul C.civ., art. 1050 C.pr.civ., art. 453 C.pr.civ.
In dovedire a solicitat încuviințarea probelor cu interogatorii pârâți, înscrisuri, martorii, eventual expertiză topo-cadastrală și orice alte probe a căror utilitate de administrare rezultă din dezbateri.
A solicitat judecarea cauzei si în lipsa sa în instanță.
Precizează că pe rolul Judecătoriei Fălticeni a mai fost înregistrat un dosar având același obiect, disjuns din Dosar nr._, în care cererea a fost anulată - Dosar nr._ .
Pârâtul S. M. a formulat întâmpinare (f.54 dosar) prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului întrucât acesta stăpâneste terenul menționat (liber de construcție) din momentul în care i-a vândut această suprafață de teren (anul 2004).
Susține că până atunci terenul a fost stăpânit de el iar mai înainte de mama sa, S. D. M. care l-a avut moștenire de la tatăl său S. D..
Pârâta N. E. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f. 67-70 dosar)
Sub un prim aspect pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată privind dobândirea prin prescripție achizitivă de lunga durată (posesie 30 de ani) prin unirea posesiei cu reclamantul cu cea exercitata anterior de S. M. V. si S. D.V..
In susținerea acestei excepții invocă un drept de proprietate deja constatat prin sentința judecătoreasca nr.2805/16.12.2011 în favoarea soacrei sale S. M. (mama lui N. M. soțul pârâtei, decedat), întrucat a deținut si exercitat prin jonctiuna posesiei dreptul de proprietate asupra terenului, ulterior continuând posesia moștenitorii acesteia pârâta împreună cu fiii săi.
Susține că registrul agricol nu conferă solemnitatea unui act juridic care sa ateste cu forța probanta pentru a dovedi absoluta proprietate, din aceasta categorie fac parte contractele de vanzare-cumparare autentice, donații, certificate de moștenitor, sentințe judecătorești de constatare a dreptului de proprietate.
Acesta este o evidenta primara agricola ce centralizează niște date care sunt declarate la buna apreciere a persoanelor, nu se fac in baza declarării unei măsurători topo ci după aprecierea unei persoane raportat la delimitarea amplasamentelor.
Întrucât reclamantul susține ca aceasta suprafața de teren ar fi fost trecută în Registru Agricol 1959-1962, nu ar fi existat niciun impediment care sa-i obstrucționeze în reconstituirea dreptului de proprietate pe calea legii speciale numărul 18/91 cand ar fi avut posibilitatea sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate daca s-ar fi considerat îndreptățit, conform prevederilor art.9, 13, 27 din legea 247/2005.
Conform art. 6 ind. 1 si 2 din legea 1/2000 prevede faptul ca orice persoana care se considera titular al dreptului de proprietate trebuie sa prezinte acte probante, în defavoarea celui căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru a dovedi că în mod greșit s-a înscris un alt titular decât cel de drept.
Tăgada dreptului de proprietate a pârâtei în prezenta cauza, nu poate fi realizat decât prin prezentarea unor acte juridice de aceeași forța probanta sau superioare pentru a răsturna dovada absoluta a dreptului de proprietate prin titluri de proprietate sau sentințe judecătorești.
Sub un al doilea aspect în ceea ce privește susținerile din cerere aduce la cunoștința instanței următoarele aspecte:
In ceea ce privește suprafața de 900 mp teren curți construcții, ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării între vânzător S. M.V. si cumpărător A. M., aceasta este lovita de nulitate absolută din următoarele motive:
Vânzătorul S. M.V. nu avea si nicinu are drept de proprietate pentru acea suprafața de teren, N. E. si copii acesteia fiind proprietara conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1551 din_ .
La momentul la care s-a perfectat vânzarea datorita faptului ca nu existau acte de proprietate pe terenul de 900 mp arabil, au invocat titlul de proprietate nr.1097/04.11.1997 inducând în eroare instanța de judecata pentru a pronunța o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare -cumpărare.
In ceea ce privește suprafața de teren de 900 mp arabil ce o revendică prin cererea reconventională arată următoarele:
Dovada dreptului de proprietate al reclamantului A. si de asemenea a lui S. M.V. stă la baza mențiunilor din registrul agricol 1959-1962 si a adeverinței 1230/08.09.1998, însa conform prevederilor legale OG 1/2000 - Registrul Agricol este un act declarativ de proprietate si nu constituie decât o evidenta declarativa pe care o face orice persoană, inclusiv un deținător precar.
Registrul agricol nu conferă solemnitatea unui act juridic care sa ateste cu forța probanta pentru a dovedi absoluta proprietate, din aceasta categorie fac parte contractele de vanzare-cumparare autentice, donații, certificate de moștenitor, sentințe judecătorești de constatare a dreptului de proprietate.
Acesta este o evidenta, primara agricola ce centralizează niște date care sunt declarate la buna apreciere a persoanelor, nu se fac in baza declarării unei măsurători topo ci dupa aprecierea unei persoane raportat la delimitarea amplasamentelor.
Intrucât reclamantul susține ca aceasta suprafața de teren ar fi fost trecuta în Registru Agricol 1959-1962, nu ar fi existat niciun impediment care sa-i obstructioneze in reconstituirea dreptului de proprietate pe calea legii speciale numărul 18/91 cand ar fi avut posibilitatea sa solicite reconstituirea dreptului de proprietatate daca s-ar fi considerat îndreptățit, conform prevederilor art.9, 13, 27 din legea 247/2005.
A invocat de asemenea disp.art. 6 ind 1 si 2 din legea 1/2000.
Pe de alta parte suprafața de 900 mp ce o revendică prin cererea reconventionala, nu a fost deținuta niciodată de U. V.A., S. D. M., S. M.V., fiind deținuta, în tot acest timp de socrul S. I. cu soția acestuia S.. I.M. ulterior de N. M. si N. E..
. nu a fost supusa cooperativizării dat fiind faptul ca era în spatele casei, si pe care de altfel soacra sa S. I. M. a recoltat-o în fiecare an, nefiind nici un fel de probleme cu vecinii si nici cu alte persoane care să pretindă vreun drept asupra acesteia.
Reclamantul în situația de fata nu mai are posibilitatea legala de a invoca un drept de proprietate prin efectul uzucapiunii pentru suprafața de 900 mp teren arabil cu vecinii: drum, L., M. si S. M. întrucat acest drept i s-a recunoscut soacrei sale S. I. M. prin sentința civila 2805/16.12.2011 rămasa definitiva, si irevocabilă, ulterior s-a emis certificatul de moștenitor nr. 04/14.03.2012.
Precizează pârâta că pentru aceasta suprafața de teren a exercitat dreptul de proprietate atât soacra sa iar după decesul acesteia de către ea N. E., pana la momentul când reclamanții A. si S. M.V. au intrat cu forța si i-au tulburat posesia, pretinzând ca au hotărâre judecătoreasca de constatare a dreptului de proprietate prin vânzare- cumpărare în anul 2012. (sentința, civila, nr.934/16 mai 2012).
Mai mult de atat toata lumea cunoaște cine a deținut terenul de 900 mp arabil, că niciodată reclamantul sau mama acestuia nu 1-a recoltat.
Astfel cum au solicitat si reclamanții, urmează ca instanța de judecatat a examina comparative aceste acte de proprietate, titluri de proprietate, sentințe judecătorești, extrase din registrul agricol si adeverințe si de a acorda preferabilitate titlului celui mai bine caracterizat.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f.81-83 dosar), solicitând instantei respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și a înlătura apărările pe fond invocate de pârâta N. E..
S-a pretins de către pârâtă că pretenție solicitată prin cererea dedusă judecății este inadmisibilă, deoarece aceasta ar fi dobândit prin retransmitere dreptul de proprietate asupra acestui teren prin efectul S.C. nr. 2805/2011 a Judecătoriei Fălticeni, încât reclamantul nu ar putea invoca favoarea sa joncțiunea posesiei între posesia exercitată de el și cea exercitată anterior de S. V. a M. și S. D. M..
Dincolo de faptul că excepția inadmisibilității, de maniera în care au fost prezentate argumentele în favoarea incidenței sale, este o apărare de fond, invocă pe de o parte, că sentința de care se prevalează pârâta nu-i este opozabilă, iar, pe de altă parte, că modalitatea de deținere sub nume de proprietar a terenului în litigiu de antecesorii săi, apoi de el, este o chestiune care ține de probatoriul care se va administra în cauză.
Totodată, explicațiile date de pârâtă cu privire la dispozițiile Legea nr. 1/2000 n-au nici o legătură cu fondul raportului de drept material dedus judecății.
Iar privitor la efectul declarativ al mențiunilor de carte funciară, prev. de art. 7 OG 1/1992 și art. 8 OG 28/2008, acest efect operează cu egalitate de măsură și în favoarea antecesorilor săi, dar și în favoarea antecesorilor pârâtei.
Pe fondul cauzei, solicită instantei a înlătura apărările pârâtei, pentru motivele deja expuse în acțiunea introductivă, pe care le-a reiterat în răspunsul la întâmpinare.
A solicitat admiterea acțiunii.
Așa cum prevăd disp. art. 1051 Cod pr. civilă instanța a procedat al emiterea somației către toți cei interesați să facă opozitie, somație ce a fost comunicată Primăriei comunei Bogdănești si Biroului de cadastru si Publicitate Imobiliară Fălticeni pentru afișarea acesteia la imobilul în litigiu, la sediul primăriei în a cărei rază se află situat imobilul, la sediul Biroului Teritorial de Cadastru si Publicitate Imobiliară Fălticeni, aceasta fiind afișată la sediul instanței dar si înmânate reclamantului pentru a o publica în două ziare de largă răspândire dintre care cel puțin unul de circulație națională, obligație îndeplinită de reclamant conform dovezilor de la fila 72-79 dosar.
Pârâta N. E. a formulat opoziție la somația de publicitate privind publicitatea în vederea dobândirii proprietății prin uzucapiune pentru .. teren situată la locul „V. ., cu vecinii: L. M., M. V., moșt. S. I.-N., drumul comunal, suprafață pretinsă de reclamantul A. M..
Susține că motivele pentru care face opoziție la somatia de publicatiune sunt temeinice si legale fiind următoarele:
In primul rând arată faptul ca este proprietara de drept a acestei suprafețe de teren asa cum rezulta din sentința civilă a Judecătoriei Fălticeni.
Menționează ca și-a intabulat dreptul de proprietate pentru suprafața de 900 m.p, teren în discuție, fiind si proprietara tabulară, asa cum rezulta din extrasul de Carte funciară,număr topo cadastral CF_ - .>
Arată că exercitarea posesiei de lunga durata a fost făcuta de către socrul său defunctul S. D. I. căsătorit cu soacra sa S. M., care locuind împreuna cu acesta S. D. I., încă din anul 1942, a deținut împreună cu aceasta parcelă de teren si a exercitat posesia asupra ei cu bună credință, public, sub nume de proprietar, util, fără a fi tulburată în toata aceasta perioada nici măcar o singură dată.
Precizează că în perioada colectivizării începand cu anul 1962, soacra si socrul său nu au predat acest teren la CAP si au deținut acest teren, fiindu-le lăsat ca "lot ajutător în folosința" întrucât era chiar lângă casa lor, era în gradină, l-au împrejmuit, folosindu-l ca adevărații proprietari;
Astfel în toată această perioadă așa cum a arătat, socrii săi, în mod exclusiv au exercitat posesia asupra terenului, cu bună credință, public, sub nume de proprietar, util, fără a fi tulburați.
Menționează faptul ca S. M. căsătorită cu S. I., socrii săi nu sunt autorii lui S. V. si mama sa M..
Între S. M. soacra ei si S. M. mama lui S. V. este doar identitate de nume si atât.
Susține că în realitatea mama lui S. V. nu a exercitat niciodată posesia asupra acestei suprafețe de teren întrucat aceasta (S. M.) a fost plecată în altă comună - respectiv . locuit cu un bărbat, probabil căsătorită, pana la decesul acesteia.
Mai arată că S. V. s-a folosit de identitate de nume dintre mama sa S. M. si numele soacrei pârâtei S. M. a lui I. – profitând de aceasta identitate de nume a solicitat drepturi care nu exista si pe care nu le-a avut mama sa și soacra acesteia si ca urmare soțul pârâtei, copii moștenitori si ea inclusiv, întocmind în mod nejustificat acte care nu au temei legal.
În ceea ce privește explicația lui S. V. precum ca mama sa ar fi avut aceasta suprafața trecută în Registrul Agricol la U. V. A., susține că Registrul Agricol are statul unui act declarativ de proprietate si nu constitutive de drepturi, doar posesia continua publică, utilă si sub nume de proprietate, duce la dobândirea dreptului de proprietate.
În plus nu s-a dovedit niciodată ca cei 900 de m.p. din registrul agricol ai lui U. A. sunt "identici" si pe același „amplasament” cu terenul de 900 m.p. din "gradină” aferenta casei de locuit socrilor pârâtei si respectiv a ei - N. E. si a soțului acesteia (decedat) ca moștenitori legali.
Mai mult denumirea "Vatra . de toata lumea din . a denumi terenul aferent construcțiilor.
Pentru aceste motive a solicitat consemnarea că s-a făcut opoziție la somația de publicație pentru A. M. împreună cu S. V..
Pârâta a depus la dosar înscrisuri (f.91-94).
Reclamantul A. M. a formulat întâmpinare la opozitia la somația de publicațiuune privind publicitatea în vederea dobândirii proprietății prin care solicită instanței respingerea opoziției la somația de publicațiune privind publicitatea în vederea dobândirii proprietății prin uzucapiune pentru imobilul constând în teren în suprafață de 900 mp, intravilan Bogdănești „V. .: L. M., M. V., moștenitorii lui S. I. și drum comunal, formulată de pârâta N. E..
Susține că se pretinde de către pârâtă că ar fi dobândit prin retransmitere dreptul de proprietate asupra acestui teren, ca efect al sentintei civile nr. 2805/2011 a Judecătoriei Fălticeni, încât nu ar putea invoca favoarea sa joncțiunea posesiilor între posesia exercitată de reclamant și cea exercitată anterior de S. V. a M. și S. D. M..
Susține că sentința de care se prevalează pârâta nu-i este opozabilă.
Reiterează susținerile din cererea de chemare în judecată si arată că lipsa calității de proprietar a vânzătorului în baza unui mod originar sau derivat de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, de 900 mp arabil „Vatra . efecte vânzarea cumpărarea sub semnătură privată, chiar validată aceasta de instanța de judecată.
De aceea, cumpărătorul justifică interesul de a invoca dobândirea dreptului de proprietate prin intermediul unui alt mod prevăzut de lege, în speță, uzucapiunea, decât cel care provine din încheierea unui act juridic nevalabil.
In aceste condiții, existența unui contract de vânzare-cumpărare asupra unui bun privitor la care vânzătorul nu avea calitatea de proprietar nu exclude aplicarea instituției uzucapiunii, ca mod originar de dobândire a unui asemenea drept.
In actuala configurație, terenul de 900 mp în litigiu a fost deținut inițial de S. D. M. cu titlu de zestre (cu precizarea că, în lipsa înscrisului doveditor, înzestrarea este ineficientă din punct de vedere juridic pentru a transmite dreptul de proprietate pe această cale) din 1962 (când suprafața iese din rolul agricol al lui S. D. I. și este înscrisă în rolul agricol al lui U. A., cu care S. D. M. a gospodărit până la decesul său) până în 1969 (când decedează), apoi de S. M. V. până în 2010 (când îl transmite sub semnătură privată către reclamant), fară a fi fost tulburați sau stingheriți de vreo persoană, în mod public și sub nume de proprietar, încât posesia utilă asupra acestui teren exercitată de aceștia, unită cu posesia utilă exercitată de reclamant după data de 28.04.2010 și până la formularea unei acțiuni în revendicare împotriva lui N. E. (pendinte la Judecătoria Fălticeni - Dosar nr._ ), a condus la dobândirea de către el a dreptului de proprietate în modalitatea originară a uzucapiunii de lungă durată (de 30 de ani).
Pentru toate acestea, solicit respingerea opoziției și admiterea acțiunii formulată de el.
La rândul său pârâta N. E. a formulat răspuns la întâmpinare asupra opoziției la uzucapiune (f.107-110 dosar).
Având in vedere obiectul cererii de chemare în judecată, si calitatea părtii care a iniția procesul, somația la publicatiune, apărările sale sunt următoarele:
In temeiul prevederilor art. 936 din noul Cod civil a formulat opoziție la somația de publicațiune privind publicitatea în vederea dobândirii proprietății prin uzucapiune pentru . suprafața de 900 m.p. teren aflat în "Vatra . vecinii: L. M., M. V., most. S. I.- N., Drumul comunal, teren pentru care pretinde posesia reclamantul A. M., pentru următoarele motive:
Este proprietara de drept a acestei suprafețe de teren asa cum rezulta din sentința civilă nr. 2805/2011 a Judecătoriei Fălticeni si este proprietara tabulara a dreptul de proprietate pentru suprafața de 900 m.p. teren în discuție, conform extrasului de Carte funciara număr topo cadastral CF_ .>
Precizează că nu este reala susținerea reclamantului precum ca S. V. a exercitat posesia de lungă durată pentru ..p., pretinzând că a preluat atributul posesiei de la mama sa S. M. întrucât S. M. - mama lui S. V. - nu a deținut posesia terenului întrucât a locuit în alta comună, ulterior a decedat în anul 1969 iar S. V. era la vremea aceea copil, având vârsta de aproximativ 10 ani, mama sa neavând cum să-i transmită posesia asupra terenului în discuție întrucât anterior nu a deținut-o nici ea.
Exercitarea posesiei de lunga durata o fost făcuta de către socrul pârâtei defunctul S. D. I. căsătorit cu soacra sa S. M. (care nu este una si aceeași persoana cu acea S. M. pe care o invoca reclamantul si nici nu este mama lui S. V.) ci este autoarea pârâților.
Astfel soacra sa S. D. M. locuind împreuna cu soțul său S. D. I., încă din anul 1942 a deținut împreuna cu aceasta . au exercitat posesia asupra ei, cu buna credința, public, sub nume de proprietar, util, fără a fi tulburată în toata aceasta perioada nici măcar o singura data;
In perioda colectivizării începând cu anul 1962, soacra si socrul său, au deținut acest teren ca fiind "lot ajutător în folosința " întrucât era chiar langa casa lor, era in gradina, l-au împrejmuit, folosindu-l ca adevărații proprietari.
Astfel, în toată acestă perioadă, sus socrii săi în mod exclusiv au exercitat posesia asupra terenului, cu bună credință, public, sub nume de proprietar, util, fara a fi tulburați.
Menționează că S. M. cas. S. D. I. - socrii săi nu sunt autorii lui S. V. si mama sa M. iar între S. M. soacra sa si S. M. mama lui S. V. este doar identitate de nume si atât.
In realitatea mama lui S. V. nu a exercitat niciodată posesia asupra acestei suprafețe de teren întrucat aceasta (S. M.) a fost plecata în alta . unde a locuit cu un alt bărbat -probabil căsătorita - pana a locuit pana la decesul acesteia.
S. V. s-a folosit de identitate de nume dintre mama sa S. M. si numele soacrei mele S. M. a lui I. – profitând de aceasta identitate de nume a solicitând drepturi care nu exista, si pe care nu le-a avut mama sa sa ci soacra pârâtei si ca urmare soțul acesteia, copii moștenitori si ea inclusiv întocmind în mod nejusitificat acte care nu au temei legal.
In ceea ce privește explicația lui S. V. precum ca mama sa ar fi avut aceasta suprafața trecută în Registrul Agricol la U. V. A. arată că Registrul Agricol are statul unui act declarativ de proprietate si nu constitutive de drepturi, doar posesia continua publica utila si sub nume de proprietate duce la dobândirea dreptului de proprietate.
In pluc nu s-a dovedit niciodată ca cei 900 de m.p. din Registrul Agricol ai Iui U. A. sunt "identici*" si pe același "amplasament" cu terenul de 900 m.p. din "gradina "aferenta casei de locuit socrilor pârâtei si respectiv a lui N. E. si a soțului său (decedat) ca moștenitori legali.
In ce privește susținerea reclamantului precum ca ar fi preluat posesia de la S. V., prin act de mână în anul 2010, acesta primind posesia de la mama lui, susține că în anul 1969, cand a decedat autoarea sa, S. V. avea aprox. 10 ani, a fost crescut ulterior de unchiul sau S. C., nu era posibil sa detina posesia si nici legal nu putea sa detina acest teren întrucat niciodată nu l-a posedat mama sa.
Faptul ca S. V. în 2010 a vândut prin act de mana, terenul de 900 de m.p. lui A. M., teren pentru care nu avea niciun act, nu îl ajuta pe A. M. sa dobândească proprietatea "terenului cumpărat fără acte" si nici sa recupereze sumele de bani date lui S. V. pentru un teren pentru care în realitate S. V. nu era proprietar oricâte explicații pur teoretice ar caută reclamantul din prezenta cauză.
Precizează că lipsa dovezii proprietății nu poate fi acoperita decât cu acte juridice autentice jusitificative ori daca S. V. a efectuat vânzarea acestui unui teren "fara acte de proprietate" nu poate produce efecte juridice specifice transmiterii proprietății întrucat practic transmiterea este nulă, nu exista obiectul vânzării. .
Mai arată că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății dar trebuie constatata anterior vânzării printr-un just titlu, fie sentința judecătoreasca, titlul de proprietate iar efectul joncțiunii posesiei produce efecte pentru posesie numai cu condiția ca posesia sa existe in toate cazurile existenta justului titlul trebuie sa fie constată prin însăși existenta posesiei.
Prin urmare ea este persoana care deține justul titlul, conform sentinței civile irevocabile nr. 2805/2011 a Judecătoriei Fălticeni, așa cum a arătat si cum de altfel a recunoscut si reclamantul.
In ceea ce privește faptul ca reclamantul a tot invocat că această sentința nu-i este opozabilă, pârâta arată că a efectuat intabularea acestei suprafețe de teren în Cartea Funciara iar proprietatea tabulara este opozabila tuturor terților; pe cale de consecința, opozabilitatea operează si pentru reclamant - conform art. 935 ; 936 Cod. Civ. Nou si art. 1864 art.972 Cod Civ. Vechi; Legea 7/1996 a Cadastrului si Cărților funciare.
Prin încheierea de ședință din data de 22 oct. 2014 (f.128) instanța a respins excepția inadmisibilității formulată de pârâta N. E., apreciind că motivele invocate constituie apărări de fond.
In cauză a fost administrată, la solicitarea părților proba cu înscrisuri si proba testimonială. Totodată a fost anexat la dosar raportul de expertiză extrajudiciară si suplimentul la raport întocmite de expert P. I. în dosarul nr._ aflat pe rolul instanței, unde părțile își revendică reciproc suprafața de teren aflată în litigiu, respectiv 900 mp. arabil, intravilan Bogdănesti „V. .: L. M., M. V., moștenitorii lui S. I. si drum comunal (filele 135-147 dosar si respectiv 156-159).
Din probatoriul administrat în cauză respectiv: înscrisuri, depoziții de martori raportul de expertiză si suplimentul la raportul de expertiză extrajudiciară, instanța a reținut următoarele:
Atât reclamantul A. M. pe cale de cerere principală cât si pârâta N. E. prin opoziția formulată la cererea de uzucapiune invocă un drept de proprietate asupra parcelei în litigiu, respectiv suprafața de 900 mp. teren arabil intravilan Bogdănești „V. .: L. M., M. V., moștenitorii lui S. I. si drum comunal.
Această suprafată de teren a fost identificată si măsurată prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmită de expert P. I. I. în dosarul nr._ .
Noul Cod de procedură civilă prevede o procedură specială de recunoaștere a dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, procedură reglementată de art. 1049-1052 noul Cod pr. civilă, adică ca urmare a exercitării posesiei asupra unui bun imobil o perioadă de timp, conform dispozițiilor Codului civil în vigoare la momentul începerii posesiei, respectiv vechiul cod civil pentru posessiile începute înainte de 1 octombrie 2011 si noul Cod civil pentru posesiile începute după această dată.
Disp. art. 6 alin.4 din noul Cod civil dispune ca uzucapiunile începute sub vechiul Cod civil „sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Dacă vechiul Cod civil este legea aplicabilă când ne referim la condițiile de drept material ale uzucapiunii, disp. art. 1049-1052 din noul Cod pr. civilă referitoare la „procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii” sunt dispoziții legale aplicabile când ne referim la procedura obligatorie de urmat în procese având ca obiect „uzucapiune”.
De altfel, referitor la legea aplicabilă, instanța constată că reclamantul invocă dispozițiile vechiului Cod civil respectiv art. 1846 si urm., art. 1890 si urm. rap. la art. 1860 rap. la art. 6 alin. 4 din noul Cod civil.
Art. 1846 din vechiul Cod civil prevede că „orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii”. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru”.
In conformitate cu aceste dispoziții pentru existența posesiunii trebuie îndeplinite cumulativ două elemente: „corpus”, respectiv actele materiale de folosire si „animus”, respectiv elementul intențional, care consta în faptul ca cel ce săvârșește actele materiale de folosire ale bunului are intenția de a le face pentru sine, astfel cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul dreptului real. Spre deosebire de elementul material, care poate fi exercitat fie personal de posesor, fie prin reprezentant, „elementul intențional” fiind un element de natura psihica, trebuie sa fie prezent direct si nemijlocit în persoana posesorului. Pentru a dovedi posesia, este necesar a se face dovada ambelor elemente.
Pentru a produce însă efecte, posesia trebuie să fie utilă, iar pentru a fi utilă trebuie să îndeplinească anumite calități care, în același timp reprezintă și condiții ale unei posesii utile, cum ar fi acelea de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, neechivocă si sub nume de proprietar.
De altfel, în ce priveste posesia, codul prevede, în art. 1847 că pentru a duce la că pentru a duce la dobândirea drepturilor reale prin prescripție, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Toate aceste condiții pe care trebuie să le îndeplinească posesia sunt cumulative și fac ca aceasta să fie aptă de a duce la dobândirea drepturilor reale ca urmare a exercitării ei pe durata cerută de lege.
Lipsa calităților posesiei constituie vicii ale sale.
Joncțiunea posesiilor este facultativă pentru posesorul subsecvent, și înseamnă adăugarea la termenul posesiei actuale (proprii) a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său, cu condiția ca posesorul actual să nu poată schimba în avantajul său natura posesiei anterioare (art. 1860 vechiul Cod civil).
Pentru a se realiza joncțiunea posesiei este necesar un raport juridic între anteriorul și posesorul subsecvent, joncțiunea fiind exclusă când posesorul actual a intrat în posesie prin uzurpare.
Pornind de la dispozițiile legale mai sus citate, din probele administrate în cauză, nu rezultă cu claritate data începerii posesiei în privința suprafeței de 900 mp. teren arabil – vatră . antecesorii reclamantului, respectiv, S. D. M. si respectiv S. V. a lui M., pârâtul din prezenta cauză.
Sub acest aspect, în acțiune și ulterior, prin răspunsurile la întâmpinare formulate de pârâta N. E. și răspunsul la opoziția la somația de publicațiune, reclamantul A. M. nu face nicio referire propriu zisă la începutul posesiei antecesoarei S. D. M. și a modalității de exercitare a acesteia fiind făcută doar mențiunea că anterior cooperativizării zestrea lui S. D. M. reprezentată de această suprafață de 900 mp. intravilan- suprafață aflată în litigiu este trecută în evidențele de rol ale numitei U. A. la care antecesoarea se mută împreună cu fiul său- pârâtul S. M. V. .
Se menționează apoi de către reclamant că această suprafață a fost deținută inițial de S. D. M., până la decesul său (1969) apoi de fiul acesteia S. M. V., în perioada cooperativizării si ulterior apariției Legii nr. 18/1991 conform evidenței de rol, rezultată din adeverințele eliberate în anul 1998 si respectiv 2010.
Martorii audiați în cauză respectiv G. P. (f.148), P. F. (f.196) relevă în depozițiile lor că terenul în litigiu provine de la S. D.. Acesta a avut trei copii: C., I. si M., si a înțeles să-i înzestreze cu suprafete egale la locul „V. . 5 prăjini (900 mp). Din aceleași depoziții rezultă că S. C. și-a înstrăinat terenul numitului M. I., astfel că suprafața rămasă de 10 prăjini (1.800 mp) ar fi fost deținută până la cooperativizare de cei doi frați S. I. si S. D. M. (a se vedea depozițiile martorei P. F. (fila 196 dosar).
Martora P. F. relatează în depoziția sa că S. D. M.- mama pârâtului a avut probleme în familie, în sensul că a rămas însărcinată și a fost alungată de acasă, fiind nevoită să locuiască la numita U. M., și că la poziția de rol a acesteia din urmă figurează ca membră a familiei și S. D.M. iar terenul în suprafață de 9 ari vatră . lui S. I. a fost transferat la U. A.
În ceea ce privește evidențele de rol, susținerile reclamantului se confirmă prin aceea că S. I. – fratele antecesoarei reclamantului – S. D. M. si socrul vitreg al pârâtei N. E. a figurat în evidențele de rol 1959-1960 (fila 12 dosar) cu o suprafață de 0,14 ha teren arabil la locul „Acasă” și 0,04 ha curți-construcții, în acest registru apar modificări în sensul că din suprafața de 0,14 este scăzut 0,09 ha., rămânând cu 0,05 ha arabil si 0,09 ha curți. Cât priveste posesia propriu-zisă a suprafetei de 0,09 ha teren arabil situat intravilan la locul litigiului, apar însă contradicții.
Astfel, martorul G. P. propus de reclamant (fila 148 dosar) arată în depoziția sa că terenul a aparținut numitei S. M. care l-a transmis lui S. V., fiul acesteia, fără a relata date si împrejurări cu privire la posesie sub aspectul condițiilor cerute de art. 1846 și următoarele din vechiul Cod civil.
Martorul N. M. (fila 18o dosar) face declarații contradictorii în sensul că afirmă la începutul depoziției sale că terenul în litigiu a fost stăpânit de pârâtul S. V. până la revoluție, iar după revoluție l-a dat spre stăpânire reclamantului A. M., acesta din urmă stăpânind terenul și în prezent ca apoi să arate că pe timpul cooperativizării terenul a fost stăpânit de M. D.S. – mama pârâtului S. V. și că înainte de revoluție, acesta din urmă a intrat în posesia terenului iar de la revoluție terenul a fost lucrat de către reclamantul A. M..
Mai mult, aceste depoziții contrazic pe de o parte susținerile reclamantului A. M. care arată că a intrat în posesia terenului în anul 2010 când a încheiat cu pârâtul S. V. un act sub semnătură privată și pentru care prin sentința civilă nr. 934/16.05.2012 a Judecătoriei Fălticeni s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea acestui teren.
Pe de altă parte, pârâtul S. V. afirmă în întâmpinare faptul că terenul în litigiu este stăpânit de către reclamant încă din anul 2004, din momentul în care i l-a vândut reclamantului (fila 54 dosar).
In aceeași întâmpinare pârâtul menționează faptul că până în anul 2004 a fost cel care a stăpânit terenul, iar mai înainte (fără a preciza de când până când) terenul a fost stăpânit de mama sa.
Același martor N. M. afirmă în depozitia sa de la fila 180-181 dosar că a cunoscut-o pe S. D. M. – mama pârâtului S. V. dar că aceasta nu a lucrat pământul, l-a lucrat fiul, pentru că a fost bolnavă.
Martorul mai arată că din anul 1986 si până în anul 1997 a fost plecat din localitate, la B. unde a lucrat în pomicultură, astfel că din acest considerent că martorul a fost plecat din localitate mai mult de zece ani, declarația acestuia este neconcludentă.
In altă ordine de idei, martorii audiați la solicitarea pârâtei N. E., respectiv: M. E. (fila 149), S. I. (fila 182) si G. I. (fila 195 dosar) afirmă în depozițile lor că terenul în litigiu provine de la S. D. dar că acesta a fost stăpânit în mod continuu și netulburat de către S. I. împreună cu soția S. M. (fostă N.) iar după decesul soților S., de către pârâta N. E. si soțul său N. M. (în prezent decedat).
Martorii afirmă că fiind vecini cu terenul în litigiu, nu au văzut-o niciodată la teren, respectiv să-l cultive, pe S. D. M. si nici pe S. V., fiul acesteia și că A. V. a intrat pe teren cu 4-5 ani în urmă.
Martora M. E. vecină cu terenul în litigiu arată că S. I. a fost cel care a deținut de la . terenul curți-construcții aferent gospodăriei cât si terenul din spate, teren ce se află în litigiu.
Atât martorii propuși de reclamant cât si martorii propuși de pârâta N. E. afirmă în depozițiile lor că între reclamant si pârâți au apărut certuri de la acest teren în urmă cu 4-5 ani – respectiv de când reclamantul A. M. a intrat pe teren, astfel că potrivit martorei G. I., în ultimii ani posesia asupra terenului în litigiu a fost exercitată atât de reclamant cât si de către pârâta N. E., respectiv unul a semănat, celălalt a arat, așa cum rezultă din depozitia martorei G. I. (f.195 dosar) care locuiește în vecinătatea terenului în litigiu.
Același aspect rezultă si din adresa Primăriei . fila 161 dosar care arată că terenul în litigiu apare evidențiat atât în rolul agricol al lui S. V. cât si în rolul agricol al pârâtei N. E., cei doi deținând terenul intermitent.
Din aceeași adeverință rezultă că impozitul pentru suprafata de 900 mp. teren arabil situat la locul „G.” intravilan . achitat în anul 2014 de către pârâta N. E., fără a se preciza dacă anterior anului 2014 s-a achitat de către vreuna dintre părți impozitul pentru . altfel niciuna dintre părți nu a adus dovezi că au plătit impozitul pe teren.
In ceea ce-l privește pe reclamantul A. M., în raport de înscrisurile depuse la dosar, acesta apare de rea credință, în ceea ce privește prezentarea situației juridice a terenului în litigiu.
Astfel, acesta formulează acțiune în constatarea vânzării (dosar nr._ ) în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 934/16 mai 2012 în contradictoriu cu S. V. si soția acestuia S. M., cu privire la suprafața de teren de 900 mp. intravilan arabil si curți-construcții, pretinzând că terenul a fost dobândit de pârâți prin moștenire de la părinții respectiv socrii S. I. si S. M. conform titlului de proprietate nr. 1097/2007; ceea ce este eronat întrucât S. I. si maria nu sunt părinții pârâtului S. V. iar pe de altă parte, prin acțiunea de față solicită recunoașterea unui drept de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată prin unirea posesiei sale cu posesia exercitată de S. V. si S. D. M..
Nu în ultimul rând, faptul că antecesoarea reclamantului nu a exercitat posesia asupra terenului în litigiu rezultă din conținutul depoziției martorei P. F., martoră propusă de reclamant, care afirmă că S. D.M. a avut probleme cu familia sa, în sensul că a rămas însărcinată si a fost alungată de acasă, locuind la U. A. în aceeași localitate, apoi în . locuit cu un bărbat.
Este evident că în condițiile în care aceasta a fost alungată de acasă, a plecat apoi din localitate, nu a mai exercitat o posesie asupra terenului în litigiu, teren ce este aferent gospodăriei părintești.
Afirmația generică a martorei că aceasta a deținut terenul fără a evidenția acte materiale de exercitare, dar și împrejurări de natură să conducă la concluzia că aceasta s-a comportat ca un adevărat proprietar, această afirmație nu poate avea valoare probatorie în cauză, în susținerea elementelor prevăzute de art. 1846 din vechiul Cod civil.
Prin urmare, probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse si declarațiile martorilor audiați, nu fac dovada că antecesoarea S. D. M. si apoi fiul acesteia, pârâtul S. V. au exercitat o posesie utilă asupra terenului în litigiu, pentru a putea opera uzucapiunea de lungă durată si implicit joncțiunea posesiilor așa cum s-a pretins de către reclamant, drept pentru care instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
S-a avut în vedere si faptul că probele administrate la solicitarea pârâtei N. E. fac dovada faptului că terenul în litigiu a fost deținut în mod continuu, netulburat si sub nume de proprietar de autorul S. I. si soția acestuia S. M., fapt reținut cu putere de lucru judecat în sentința civilă nr. 2805/16dec. 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ (f.91.92) iar terenul în suprafață de 900 mp. intravilan la locul „V. . numele pârâtei N. E. conform încheierii nr._/08.10.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. M. (CNP_) – cu domiciliul în satul/. în contradictoriu cu pârâții S. V. (CNP_) si N. E. (CNP_) –ambii cu domiciliul în satul/..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.02.2015.
P., Grefier,
Red.AI
Tehnored.PM/Ex.5/Data:19.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 616/2015. Judecătoria... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 443/2015. Judecătoria... → |
|---|
