Pretenţii. Sentința nr. 138/2015. Judecătoria FĂUREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2015 pronunțată de Judecătoria FĂUREI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 138/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂUREI JUDETUL B.
Cod operator de date cu caracter personal aut.4903
SENTINȚA CIVILĂ NR.138
Ședința publică din 10 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. F.
Grefier: M. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile în pretenții formulată de reclamantul P. N. domiciliat în ., ., județul B., CNP_ în contradictoriu cu pârâtul R. I. domiciliat în satul Ibrianu, ., ., CNP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul P. N., personal lipsind pârâtul R. I..
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează următoarele: procedura pentru acest termen de judecată este îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, amânată pentru a se solicita de la P. de pe lângă Judecătoria Făurei dosarul nr 2107/P/2013, la dosar s-a depus dosarul nr 2107/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei, după care:
Prezent în fața instanței, reclamantul depune la dosar notă scrisă în care se arată că solicită cheltuieli de deplasare la Judecătoria Făurei în cuantum de 500 lei, dobânda aferentă sumei datorate în procent de 20 % anual, daune morale 1000 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de 56 lei.
Instanța respinge ca tardivă cererea de obligare la daune morale, întrucât este o veritabilă cerere modificatoare și trebuia completată această cerere modificatoare până la primul termen de judecată.
În temeiul art.258 cod procedură civilă instanța încuviințează proba cu înscrisuri depuse de reclamant la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul;
Reclamantul P. N. solicită admiterea cererii, obligarea pârâtului la suma de 900 lei reprezentând debit restant (contravaloare fân) și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de 01.07.2012 și până la data plății efective a debitului datorat; cu cheltuieli de judecată taxă judiciară de timbru.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Făurei la data de 09.07.2014 sub nr._ reclamantul P. N. a solicitat obligarea pârâtului R. I. la plata sumei de 900 lei reprezentând debit datorat și a dobânzii legale aferentă acestuia.
S-a arătat în cerere că în toamna anului 2011 a vândut pârâtului lucerna de pe o suprafață de 2,5 ha pe contra sumei de 900 lei urmând a primi suma în cauză în decurs de câteva luni dar fără ca pârâtul să achite debitul datorat.
Cererea nu a fost întemeiată în drept, fiind anexată în copie la cerere Ordonanța de clasare emisă de P. de pe lângă Judecătoria Făurei în cauza penală nr. 2107/P/2013, referatul cu propunere de clasare întocmit în această cauză penală de organele de poliție și actul de identitate al reclamantului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
A fost încuviințată reclamantului proba cu înscrisurile depuse la dosar, conform dispozițiilor art. 258 din Codul de Procedură Civilă.
Din oficiu a fost anexată cauza penală nr. 2107/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei care a fost comunicată instanței la solicitarea acesteia.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța constată, din cuprinsul probatoriilor administrate în cauza penală nr. 2107/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei că, în toamna anului 2011, părțile au convenit vânzarea-cumpărarea fânului existent pe suprafața de 2,5 ha, reclamantul având calitatea de vânzător iar pârâtul pe cea de cumpărător, stabilindu-se că prețul convenit de 900 lei să fie achitat în termen de 6-7 luni de zile. Au intenționat părțile în luna decembrie 2013 ca în schimbul datoriei să fie predat un porc reclamantului dar nu s-a ajuns la un consens, reclamantul apreciind că porcul este prea mic și nu are valoarea creanței deținute. Aceste aspecte rezultă din cuprinsul referatului organelor de poliție cu propunere de clasare a cauzei penale pentru neprevederea faptei reclamate ca faptă de natură penală precum și din cuprinsul declarațiilor date de părți în fața organelor de poliție care confirmă pe deplin aceste aspecte. Declarația reclamantului a fost luată la 10.12.2013 iar cea a pârâtului la data de 20.01.2013.
Existența înțelegerii verbale din care rezultă creanța reclamantului de 900 lei rezultă din declarația numitului C. C. ce a fost audiat de organele de poliție la data de 09.01.2014 care a arătat că a fost prezent când părțile au încheiat convenția de vânzare-cumpărare.
Potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul Civil din 1864 în vigoare până la data de 01.10.2011 convențiile legale încheiate între părți are putere de lege între acestea, prevederi preluate la art. 1270 de Noul cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011.
Între părți a intervenit vânzarea-cumpărarea fânului de pe o suprafață de 2,5 ha, reclamantul a predat pârâtului cumpărător obiectul vânzării dar pârâtul nu a efectuat plata prețului vânzării de 900 lei, situație în care acesta este dator la plata acestei sume. Pârâtul datorează reclamantului și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de 01.07.2012 și până la plata efectivă a debitului datorat. La stabilirea datei de 01.07.2012 se are în vedere că din declarația numitului C. C. rezultă că pârâtul trebuia să achite suma datorată în 6-7 luni de la momentul primirii fânului ce a avut loc în toamna anului 2011. Cât timp momentul concret nu este stabilit se are în vedere data de 30 noiembrie 2011 când putea avea loc cel mai târziu vânzarea și totodată se are în vedere termenul maxim de 7 luni indicat de martor, în acest mod rezultând cel târziu data de 01 iulie 2012 la care pârâtul trebuia să-și achite debitul datorat și de la care acesta este în culpă.
În privința cheltuielilor de judecată pretinse de reclamant, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 56 lei reprezentând cheltuieli de judecată suportate în cauză de reclamant constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Este nefondată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata contravalorii transportului la instanță, conform înscrisului depus la dosar la termenul din 10 februarie 2015 cât timp aceste cheltuieli nu sunt dovedite prin înscrisuri. (bonuri de carburant etc.)
Solicitarea reclamantului de a fi obligat pârâtului la plata unor daune morale nu poate fi primită cât timp nu a fost formulată ca cerere distinctă în cadrul acțiunii adresată inițial instanței sau cel târziu la primul termen din 27.01.2015, o astfel de cerere fiind tardiv adresată instanței, conform dispozițiilor art. 204 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă.
Pentru aceste motive va fi admisă cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată de reclamant inițial, odată cu investirea instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul P. N. domiciliat în ., ., județul B., CNP_ în contradictoriu cu pârâtul R. I. domiciliat în satul Ibrianu, ., ., CNP_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 900 lei reprezentând debit restant (contravaloare fân) și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de 01.07.2012 și până la data plății efective a debitului datorat.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 56 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Făurei.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
C. M. F. M. I.
Red.C.M.F.
Dact.M.I.
Ex.4/03.03.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 132/2015. Judecătoria FĂUREI | Pretenţii. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria FĂUREI → |
|---|
