Plângere contravenţională. Sentința nr. 1733/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1733/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 3747/229/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI, JUDETUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1733
Ședința publică din data de 03.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. M. - V.
GREFIER - C. A. – C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul D. A. C. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A. - C. având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă se declară competentă material si teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. Civilă, raportat la art. 32 alin.2 OG nr. 2/2001 și ia act că intimata a depus actele ce au stat la baza fiecărui proces verbal contestat de către petent, in prezenta cauză.
Apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanță constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 03 aprilie 2013, sub nr._ petentul D. A. C., cu domiciliul in Municipiul Constanta, Șoseaua I.C. B., nr.94, . A, . a chemat în judecată pe intimata COMPANIA N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea a unui număr de 9 procesele -verbale de contravenție emise de intimată și exonerarea de la plata fiecărei amenzi contraventionale aplicate în sumă de 250 lei și a tarifului de despăgubire in cuantum de 28 euro.
Petentul contestă in prezenta cauză următoarele 9 procese verbale de contraventie:
1. . nr._/10.04.2012,
2. . nr._/10.04.2012;
3. . nr._/10.04.2012;
4. . nr._/10.04.2012,
5. . nr._/10.04.2012;
6. . nr._/10.04.2012;
7. . nr._/10.04.2012;
8. . nr._/10.04.2012;
9. . nr._/10.04.2012.
În motivare, raportat la nelegalitatea actelor contravenționale contestate, petentul a arătat că nelegal a fost sancționat in mod repetat, pentru că a circulat fără a deține rovinieta valabilă, pt. faptele care reprezintă una și aceeasi contraventie, in conformitate cu prevederile art.5 punct 7 din OG nr.2/2001, putându-se aplica numai o sanctiune contraventională.
S-a mai precizat că prin fiecare proces verbal s-a aplicat dublă sanctiune pecuniară, respectiv amendă contraventională si obligarea la plata unui tarif de despăguibire; respectiv că actele nu sunt semnate de agentul constator, că nu este precizat tronsonul de drum si data la care a circulat autoturismul in cauză; că lipseste rubrica „alte mentiuni” si implicit obiectiunile care se consemnează la această rubrică, raportat la art. 16 alin.1 din OG nr.2/_; a mai invederat lipsa unui martor asistent, pententul nefiind de fata la intocmirea actelor contraventionale contestate, contrar art. 19 alin. 2 din OG nr.2/2001.
Raportat la temeinicia celor nouă acte contraventionale contestate se fac aprecieri la incidenta dreptului jurisprudential si a principiilor CEDO, respectiv se precizează că faptele contraventionale retinute in sarcina petentului nu sunt imputabile acestuia.
Se sustine că s-a inversat numele cu prenumele petentului, respectiv că presupusul contravenient nu este titularul dreptului de proprietate al autoturismului cu număr de inmatriculare_, ci firma VB LEASING ROMÂNIA IFN SA Bucuresti, conform copiei certificatului de inmatriculare anexată la dosar.
Se invocă eroarea de fapt ca si cauză exoneratoare de răspundere contraventională.
Se sustine că la data săvârsirii contraventiilor firma VB LEASING ROMÂNIA IFN SA Bucuresti era proprietară, petentul urmând ca peste 2 ani de zile, odată cu achitarea ratelor de leasing să intre in proprietateaautoturismului in cauză, masina având numere provizorii. Petentul a realizat eroarea de fapt cu privire la persoana care trebuie să achite rovinieta la sfârsitul anului 2011, mai precis in data de 31.12.2011, când a plătit contravaloarea rovinietei pt. un an de zile, depunând inscris in acest sens.
In subsidiar, raportat la pericolul social concret al fiecărei fapte contraventionale contestate, petentul solicită inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea avertisment.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar copia fiecărui proces - verbal, dovada de comunicare a proces-verbal de constatare a contravenției contestat, certificat de înmatriculare, rovinietă aferentă anului 2o12 pt. auto sanctionat; dovezi achitare sanctiuni pecuniare aferente altor procese verbale de contraventie similare, emise in luna martie 2011.
Petentul a indicat temeiul de drept al plângerii, OG 2/2001, OG nr.15/2002, solicitând judecarea cauzei in lipsă.
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 31.01.2012, un set de înscrisuri, inclusiv poze foto generate prin sistem SIEGMR care au stat la baza emiterii actelor contraventionale contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Procesele verbale de contraventie . nr. _, . nr. _, . nr._, . nr. _, . 12 nr. _, . nr. _, . nr. _, . nr. _ și . nr. _, toate întocmite la data de 10.04.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligată la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 euro, reținându-se că vehiculul cu numărul de înmatriculare_ , aparținând petentului a circulat repetat, in zile din lunile noiembrie-decembrie 2011, pe A2, km 144+100 m, localitatea Fetesti, Județul I., fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării fiecărui proces - verbal de constatare a contravenției in parte.
Cu privire la legalitatea proceselor verbale contestate, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub acest aspect, instanța apreciază ca nefondate susținerile petentului potrivit cărora semnătura electronică atașată proceselor verbale contestate nu este valabilă pentru că o astfel de semnătură vizează numai actele ce sunt încheiate în formă electronică, destinate a fi citite printr-un program informatic, respectiv că actele contravenționale contestate nu poartă semnătura agentului constatator.
Astfel, potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazata pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul proceselor verbale contestate, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Instanța reține de asemenea că prin dispozițiile art. 25 din OG nr.2/2001, care completează dispozițiile OG 15/2002, legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului verbal de constatare a contravenției în formă scrisă, prevăzând că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța reține că procesele verbale contestate au fost comunicate petentului, în formă scrisă, pe suport de hârtie, formă care este impusă de dispozițiile art.25 din OG 2 /2001 tocmai pentru validitatea operațiunii de comunicare a proceselor verbale în discuție - și implicit pentru dovedirea existenței acestor acte, și că acestea poartă semnăturile electronice extinse ale agenților constatatori, bazata pe certificatelor calificate aflate la dosar, semnătura fiind generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
În consecință, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că actele contestate au fost generate electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acestea având atașată semnătura electronica a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabila în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
De asemenea, neîntemeiate sunt și susținerile referitoare la faptul că OG nr. 2/2001 nu prevede posibilitatea semnării electronice a procesului verbal de constatare a contravenției. Sub acest aspect, instanța reține că potrivit art. 15 din OG nr.2/2001 contravenția se constată printr-un proces verbal care, conform dispozițiilor art.19 din același act normativ, trebuie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator.
Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța reține că dispozițiile OG nr.2/2002 instituie doar necesitatea semnării procesului verbal de către agentul constatator, fără a impune, ca și condiție de valabilitate a acestuia, forma pe care o astfel de semnătură trebuie să o îmbrace: olografă sau electronică. Pe cale de consecință, procesul verbal de constatare a contravenție se consideră încheiat cu respectarea dispozițiilor legale mai sus menționate, ori de câte ori acesta poartă semnătura agentului constatator, indiferent de forma în care acesta a fost realizată, olografă sau electronică. Mai mult decât atât, având în vedere că atât semnătura olografă, cât și cea electronică, au aceeași valoare și același efect din punct de vedere juridic –însușirea procesului verbal întocmit, precum și faptul că OG nr.2/2001 nu condiționează valabilitatea procesul verbal de existența unei semnături exclusiv olografe, instanța apreciază că agentul constatator este liber să aleagă una din formele semnăturii fie ea electronică, sau olografă, pentru a-și însuși actul emis.
Pentru aceleași rațiuni, instanța apreciază ca neîntemeiate și susținerile petentului potrivit cărora lipsa semnăturii olografe a agentului constatator ar atrage sancțiunea nulității proceselor verbale contestate.
Referitor la nesocotirea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, precum și cele ale art. 180 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, instanța constată că așa cum rezultă din cuprinsul proceselor verbale agentul rezultă o descriere amănunțită a faptei, inclusiv tronsonul de drum: A 2 km 144+100 m/Fetesti si data, elemente care ei permite instanței să procedeze la o verificare completă a faptelor reținute și sancțiunilor aplicate.
Instanța apreciază de asemenea ca neîntemeiate și susținerile petentului privind faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, sau că lipseste rubrica „ alte mentiuni” având în vedere că procesul verbal în discuție a fost întocmit în lipsa petentului, contravenția fiind constatată prin mijloace tehnice conform dispozițiilor art.9 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002. Or, în astfel de condiții petentului nu i se putea aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni o astfel de obligație incumbând agentului constatator numai în cazul în care procesul verbal se încheie în prezența contravenientului. Mai mult decât atât, petentul nu poate susține că i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului contravențional atâta timp cât dreptul de a formula obiecțiuni a fost exercitat tocmai prin plângerea dedusă judecății în conținutul căreia aceasta a formulat obiecțiuni în privința procesului verbal a cărui anulare o solicită.
În privința lipsei identificării unui martor asistent instanța reține că procesele - verbale de contravenție întemeiate pe dispozițiile OG nr.15/2002 sunt întocmite în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr.2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.
Prin prisma acestui ultim argument, instanța mai retine că este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 se impune semnarea procesului - verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent care să confirme împrejurarea că petentul nu este de față la întocmirea procesului - verbal, refuză sau nu poate să-l semneze, iar în cazul lipsei unui asemenea martor, agentul constatator are obligația de a preciza motivele încheierii procesului - verbal în împrejurările menționate. Însă, în cauza de față, fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin fiecare proces - verbal atacat, a fost constatată prin mijloace tehnice, iar nu personal, prin propriile simturi, de către un agent constatator, astfel că nu era necesară prezența unor martori care să confirme lipsa petentului de la întocmirea procesului - verbal și, prin urmare, nu poate fi vorba de o vătămare care să ducă la anularea procesului - verbal. Instanta retine că sanctiunea o reprezintă, de asemenea, nulitatea relativă, ori in spetă petentul nu a dovedit vătămarea produsă care să atragă o astfel de sanctiune.
Cu privire la inversarea datelor de identificare ale contravenientului: nume si prenume, instanta le va respinge ca fiind apărări neintemeiate.
Astfel, potrivit art. 9 alin. 2 si 3 din OG nr.2/2002, „începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini”.
Mai mult, in ceea ce privește datele personale ale petentului se poate observa că în cuprinsul procesului verbal sunt suficiente date pentru identificarea acestuia.
Instanța reține că lipsa tuturor acestor elemente atrage ineficacitatea procesului verbal contestat numai în măsura în care acestea produc o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. Or, atâta timp cât petentului i s-a comunicat procesul verbal contestat și aceasta a avut posibilitatea de a formula plângerea dedusă judecății la instanța competentă, în termenul prevăzut de lege, instanța apreciază că petentului nu s-a produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal în discuție.
Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin actele contestate este aceeași, fiind sancționat mai multe ori pentru aceeași faptă, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere de in datele aferente lunilor noiembrie-decembrie 2011, date la care s-au constat contravențiile reținute în sarcina acesteia.
Prin urmare, la data când petentul, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.
Prin urmare, instanța apreciază că petentul a fost în mod corect sancționată separat pentru săvârșirea a mai multor contravenții continue care de altfel au fost reținute în sarcina acesteia, nefiind nesocotit principiul unicității sancțiunii.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, aplicat prin fiecare din procesele verbale contestate, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să anuleze în parte procesele verbale de constatare a contravenției contestate, încheiate la data de 10 aprilie 2012 și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, tarif aplicat prin fiecare act contraventional contestat.
Cu privire la temeinicia proceselor verbale contestate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 7 OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Potrivit art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 prin utilizatori se înțeleg persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Cu privire la acest aspect, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă în cuantumul prevăzut în Anexa 2 .
Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Totodată, conform prevederilor art. 1 alin. 1 lit. b din același act normativ, utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Din procesele verbale de contravenție contestate rezultă ca sancțiunea amenzii a fost aplicata petentului D. A. C..
Din certificatul de inmatriculare al auto_, in lipsa oricărui act contrar, rezultă că utilizator al auto cu nr. de inmatriculare_ este petentul, incepând cu data de 21.09.2011, toate faptele contraventionale contestate fiind săvârsite ulterior acestei date, respectiv in lunile noiembrie si decembrie 2011.
Se mai retine că petentul, desi lui ii incumba sarcina probei raportat la apărările invederate, contrar art. 129 din C., coroborat cu art 1169 Vechiul cod civil in vigoare la data introducerii actiunii, nu a anexat contract de leasing financiar.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin fiecare proces- verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, ci a fost procesată automat de camera foto amplasată pe sectorul de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub acest aspect probator/temeinicia act contraventional, sarcina probei revine agentului constatator, orice dubiu profitând petentului.
Prin urmare, intimatei îi revine obligația de a dovedi săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului.
Analizând planșele foto obținute prin sistemul SIEGMCR, depuse de intimată în susținerea actelor contraventionale contestate, instanța constată că se poate stabili cu exactitate numărul autoturismului a cărui imagine a fost surprinsă in datele retinute in cele 9 procese verbale contestate, circulând fără a deține rovinietă valabilă, pe A 2 km 144+100m, localitatea Fetești, Județul I..
Pe cale de consecință, instanța constată că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ , care aparține petentului, conform datelor din certificatul de inmatriculare depus la dosar, a circulat, fără a deține rovinietă valabilă, pe A 2 km 144+100m, localitatea Fetești, Județul I., astfel cum se retine in procesele verbale de contraventie contestate, care apar, astfel, ca fiind temeinic incheiate.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că pentru fiecare din contravențiile reținute în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei.
Se retin prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petentul fost sancționat, cu putin timp inainte de implinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat cu intârziere, procesul contestat fiind emise la data de 10.04.2012, raportat la data săvârsirii faptelor contestate: in zile din lunile noiembrie si decembrie 2011.
Astfel, se retine că atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reaminteste instanta faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sanctiune juridică, inclusiv cea contraventională, nu reprezinta un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii.
Sanctiunile juridice constituie mijloace de prevenire a savârsirii faptelor ilicite si de educare a cetățenilor, ori in cauză, in perioada noiembrie/ decembrie_12, nu se justifică modul in care s-a făcut, in spetă, prevenirea savârsirii faptelor contraventionale ilicite in cazul concret al petentului.
Se are in vedere si că petentul a făcut dovada că incepând cu data de 31.12.2011, respectiv pentru perioada 31.12.2011- 31.12,2012-fila 11 a achizitionat rovinietă pt. auto surprins in trafic, rezultând finalmente buna sa credintă.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare cu celeritate a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază ca scopul sanctiunii contraventionale, în cauza de față, se poate realiza si prin aplicarea unei masuri ferme de atentionare a petentului, fara aplicarea amenzii contraventionale, ca sanctiune corelata unor contraventii cu un grad sporit de pericol social.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii fiecărei amenzi în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesele verbale de constatare a contravenției contestate cu sancțiunea „avertisment”.
În temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, pentru cele arătate in precedent, instanța urmează să anuleze în parte Procesele verbale de contraventie . nr. _, . nr. _, . nr._, . nr. _, . 12 nr. _, . nr. _, . nr. _, . nr. _ și . nr. _, toate întocmite la data de 10.04.2012 și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin acestea.
Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. A. C., cu domiciliul in Municipiul Constanta, Șoseaua I.C. B., nr.94, . A, ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, aplicată prin Procesele verbale de contraventie . nr. _, . nr. _, . nr._, . nr. _, . 12 nr. _, . nr. _, . nr. _, . nr. _ și . nr. _, toate întocmite la data de 10.04.2012.
Anulează în parte Procesele verbale de contraventie . nr. _, . nr. _, . nr._, . nr. _, . 12 nr. _, . nr. _, . nr. _, . nr. _ și . nr. _, toate întocmite la data de 10.04.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, aplicat prin Procesele verbale de contraventie . nr. _, . nr. _, . nr._, . nr. _, . 12 nr. _, . nr. _, . nr. _, . nr. _ și . nr. _, toate întocmite la data de 10.04.2012
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MVM/Tehnored.MVM+CCA
5 ex/24.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2183/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2225/2013.... → |
|---|
