Plângere contravenţională. Sentința nr. 3012/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3012/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 7607/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
Sentința civilă nr. 3012
Ședința publică din data de 27 iunie 2013
Instanța constituită din :
Președinte – I. G. C.
Grefier – D. A. – M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta L. G. SRL, cu sediul în municipiul C., .. 37, județul C. și cu domiciliu procesual la sediul Cabinetului de Avocat D. B. – Municipiul C., ., nr. 41, ., județul C. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în municipiul București, .. 401 A, sector 6, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, la data de 18.06.2013 intimata a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de constatare a contravenției R 12 nr._ încheiat la data de 22.02.2012, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 pct. 2 Cod Procedură Civilă.
Instanța, în temeiul art. 159 1 alin. 4 Cod procedură civilă, se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art. 1 alin.1 C proc. civ raportat la art. 32 alin. 2 OG nr. 2/2001, luând act că intimata a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de constatare a contravenției . 12 nr._ încheiat la data de 22.02.2012, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 pct. 2 Cod Procedură Civilă.
Instanta a calificat excepția nulității procesului verbal pentru lipsa semnaturii agentului constatator ca fiind o apărare de fond urmând ase pronunța asupra ei o data cu fondul cauzei.
Apreciind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 96.03.2012 sub nr._, declinată prin sentința civilă nr. 8618 din 17.05.2012 către Judecătoria Fetești și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. unic național_ la data de 29.06.2012 petentul . a chemat în judecată pe intimata C. N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA-Cestrin solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/22.02.2012.
În motivare, petentul a arătat că procesul verbal este nul absolut având în vedere lipsa semnăturii agentului constatator. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
Petentul a atașat, în susținerea plângerii, procesul verbal contestat.
Intimata a depus la dosar următoarele documente: dovada de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de contravenție, fotografie obținuta prin sistemul SIEGMCR, certificat calificat, autorizație de control al agentului constatator.
Intimatul a indicat temeiul de drept respectiv OG 2/2001, OUG 96/1999.
Apreciind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, raportat la obiectul cauzei deduse judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.8 alin 1 din OG nr.15/2001, reținându-se de către agentul constatator că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în data de 08.09.2011, pe A2 km144+100m, Fetești, județul Ialomița pe fără a deține rovinieta valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea asupra acestor procese verbale a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării proceselor verbale de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește sancțiunea amenzii.
Mai mult, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesele verbale contestate, instanța reține că acestea au fost generate electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și au atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.
Or, atâta timp câtOG nr.15/2002- normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001
Potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesele - verbale contestate au fost generate electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acestea având atașate semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 96 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesul - verbal contestat, urmând a exonera petentul de la plata tarifelor de despăgubire în cuantum de 96 euro fiecare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța apreciază că acestea pot face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei, în condițiile în care cele constatate de către agentul de constatator sunt susținute cu mijloace de probă.
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 96, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere cele prezentate mai sus, în măsura în care procesul verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, instanța urmând a respinge ca neîntemeiate susținerile petentului referitoare la faptul că intimata nu a făcut dovada ca a circulat cu autoturismul fără a deține rovinieta valabilă.
Se va reține ca fapt necontestat calitatea de utilizator și proprietar a petentului în ceea ce privește autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Instanța reține că faptele contravenționale imputate petentului prin procesele verbale contestate nu au fost constatate personal de agentul constatator, fiind reținute în sarcina acestuia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe A2 km 144+100m, Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravențiile în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând probele foto obținute prin sistemul SIEGMCR depuse de intimată în susținerea proceselor verbale contestate cu lipsa unei roviniete valabile depuse de către petent, instanța constată că autoturismul cu număr de înmatriculare_, aparținând acestuia a circulat la data de 08.09.2011 pe A2 km 144+100m, Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesele verbale contestate sunt susținute de dovezile în baza cărora au fost întocmite, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravențiilor reținute în sarcina sa - instanța reține că actele contravenționale în discuție sunt temeinic întocmite.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravențiile reținute în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de câte 750 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petentul a fost sancționat cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat, insa procesul contestat a fost emis la data de 22.02.2012, raportat la data săvârșirii faptei 08.09.2011. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientei-petente, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii stabilită prin procesul verbal în cuantum de câte 750 lei, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravențiilor, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul L. G. SRL, cu sediul în municipiul C., .. 37, județul C. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. și Tehnored. IGC/DAM
Ex 4/15.07.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1551/2013.... → |
|---|
