Plângere contravenţională. Sentința nr. 3440/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3440/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 6425/229/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI- JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3440
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. M. V.
GREFIER – A. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. T. în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IALOMIȚA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 Cod proc. civ raportat la art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Se ia act că au fost depuse la dosar de către intimată actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respingând proba cu martori ca neutilă cauzei, văzând si faptul că aceasta probă a fost solicitată fără a se invedera numele, prenumele si domiciliile acestora, pentru a fi citati martori in conditiile dispozitiilor incidente din Codul de procedură civilîă..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 02 iulie 2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul B. T. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 18 iunie 2012, exonerarea de la plata amenzii aplicate și anularea sancțiunilor.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost oprit pentru control de rutină, că in momentul in care a văzut semnalul agentului constatator a oprit in condiții de siguranță, si-a scos centura de siguranță pentru a putea căuta actele in torpedoul mașinii, însă i s-a aplicat amendă că nu ar fi purtat centură de siguranță.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale .
La dosarul cauzei a fost anexat în copie procesul verbal de constatare a contravenției.
La data de 27 iulie 2012, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus la dosar acte pe baza cărora înțelege să susțină cele constate prin procesul verbal de constatare a contravenției: procesul verbal în original și raportul agentului constatator.
Intimatul nu a formulat intampinare prin care să precizeze pozitia procesuala față de actiunea petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 18.06.2012 de agent din cadrul Inspectoratului Județean de Poliției Ialomița-Politia Municipiului Fetești, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 140 lei, dat fiind că s-a constatat nerespectarea de către acesta a dispozițiilor art. 36/1 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Fetesti, județul I., fără a folosi centura de siguranța.
În urma verificării din perspectiva dispozițiilor art. 34 și art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost depusă la Judecătoria Fetești în termenul legal.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, în raport de presupusa săvârșire a contraventiei prevazuta de art. 121 al. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, instanța apreciază că el poate face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei, în condițiile în care cele constatate de către agentul de constatator sunt susținute cu mijloace de probă.
Prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Potrivit jurisprudenței CEDO, acest gen de contravenții (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO (cauzele Engel c. Olandei), concluzie ce are la bază două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv și nu unul reparator, specific dreptului civil.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție, astfel că petentul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator.
În speță intimatul, prin adresa nr._/A/24 iulie 2012, fila 8 a arătat că documentul în baza căruia înțelege să susțină procesul verbal de contravenție este raportul agentului constatator, C. N., care confirmă, in esență, cele consemnate in procesul verbal de contraventie contestat.
In legatura cu fapta retinuta in sarcina petentului, instanta constata ca potrivit art. 36 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 „Conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice ...”.
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.
Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit - cauza Janosevic c. Suediei.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator.
Astfel, instanța reține că petentul nu a făcut nicio dovadă în sprijinul celor susținute în plângere, acestea având valoare unor simple afirmații, iar în raport de cele arătate mai sus, se vor aprecia ca fiind adevărate constatările personale ale agentului constatator.
În consecință, instanța constată că această contravenție ce a fost reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăția acestuia, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
În cauză, petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de cuantum de 140 lei și au fost aplicate 2 puncte de penalizare.
Astfel, se constatată, în temeiul art. 99 alin. 2 O.U.G. nr. 195/2002, petentului i s-a aplicat amenda contravențională prevăzută de art. 108 alin.1 lit.a pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002, cuantumul legal fiind 140 lei, conform celor 2 puncte amendă corespunzătoare.
Instanța apreciază fapta de mai sus aduce atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2 este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În consecință, luând în considerare și dispozițiile art. 108 alin.1 lit.a pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002 menționate mai sus, instanța reține că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei și aplicarea celo 2 puncte de penalizare este legală.
Totusi, raportat la pericolul social relative mic al faptei, instanta va reindividualiza sanctiunea aplicată, conform ale art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001.
Reaminteste instanta faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sanctiune juridică, inclusiv cea contraventională, nu reprezinta un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Sanctiunile juridice constituie mijloace de prevenire a savârsirii faptelor ilicite si de educare a cetățenilor
In consecință, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. T., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Ialomița. Va înlocui sanctiunea amenzii in cuantum de 140 lei aplicată petentului prin Procesul verbal de contraventie . nr._/18 iunie 2012 cu sanctiunea ”avertisment”. Va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. T., cu domiciliul în Municipiul V., ., nr. 10, Județul V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Ialomița, cu sediul în municipiul Slobozia, .. 13-15, jud. Ialomița.
Înlocuieste sanctiunea amenzii in cuantum de 140 lei aplicată petentului prin Procesul verbal de contraventie . nr._/18 iunie 2012 cu sanctiunea ” avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat . nr._/18 iunie 2012 .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. MVM
Tehnored. MVM+AI
Ex. 2/ 13 septembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2553/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3441/2013.... → |
|---|
