Plângere contravenţională. Sentința nr. 3598/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3598/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 6126/229/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI, JUDETUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3598
Ședința publică din data de 19.09.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. M. V.
GREFIER - S. N. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul D. A. A. M., cu domiciliul in Municipiul C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. civ raportat la art. 32 alin.2 OG nr. 2/2001 și ia act că intimata a depus actele ce au stat la baza procesului verbal contestat.
Apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 18 iunie 2012 sub nr._, petentul D. - A. A. M., cu domiciliul in Municipiul C., ., ., ., în contradictoriu cu COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea proceselor verbale . nr._/ 21.05.2012; . nr._/15.05.2012
În motivarea plângerii, in esentă, petentul a arătat că cele 2 acte contestate au fost comunicate nelegal, că procesele verbale de indeplinire a procedurii de afisare nu sunt afisate de agentul direct constatator, că actele nu poartă semnătura agentului constatator contrar art. 19 si art. 17 din OG nr.15/2002, iar mijloacele de intregistrare contraventie nu sunt omologate, respectiv s-a incălcat art. 16 referitor la dreptul de a formula obiectiuni, iar tariful de despăgubire insituit este abuziv,.
În drept petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr. 15/2002, OG 2/2001, Legea nr. 455/2001, Codul de procedură civilă.
La plângere petentul a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: procesele verbale contestate+ procese verbale de afisare (fila 4-6).
Intimata a depus la dosarul cauzei intâmpinare prin care a solicitat, in esență, respingerea plângerii ca neintemeiată, anexând înscrisuri in susținerea actelor contravenționale contestate, respectiv poze cu imagine număr de înmatriculare auto, obținute prin sistemul SIEGMR, dovezile de comunicare, dovezile de comunicare ale actelor contraventionale către petent, Certificate calificate ale agentului constatator și autorizații de control (filele 19- 25).
La termenul din data de 19.09.2013, apreciind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, raportat la obiectul cauzei deduse judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesele-verbale . nr._/21.05.2012; . nr._/15.05.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire in sumă de 28 euro, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare _ , aparținând acestuia a circulat la data de 20.04.2012, 22.04.2012, pe A2 km 144+100 m, Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării fiecărui proces verbal de constatare a contravenției contestat.
Cu privire la legalitatea proceselor verbale, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește sancțiunea amenzii.
Instanța apreciază ca nefondate susținerile petentei potrivit cărora semnătura electronică atasată proceselor verbale contestate nu este valabilă pentru că o astfel de semnătură vizează numai actele ce sunt încheiate în formă electronică, destinate a fi citite printr-un program informatic.
Astfel, potrivit art.7 din Legea 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazata pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul proceselor verbale contestate -, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Instanța reține de asemenea că prin dispozițiile art. 25 din OG nr.2/2001, care completează dispozițiile OG 15/2002, legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului verbal de constatare a contravenției în formă scrisă, prevăzând că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța reține că procesul verbal contestat a fost comunicat petentei în formă scrisă, pe suport de hârtie, formă care este impusă de dispozițiile art.25 din OG 2 /2001 tocmai pentru validitatea operațiunii de comunicare a proceselor verbale în discuție - și implicit pentru dovedirea existenței acestor acte -, și că acestea poartă semnăturile electronice extinse ale agenților constatatori, bazata pe certificatului calificat aflat dosar, aceasta fiind generată de altfel prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pe cale de consecință, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronica a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabila în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
De asemenea, neîntemeiate sunt și susținerile petentei referitoare la faptul că OG nr. 2/2001 nu prevede posibilitatea semnării electronice a procesului verbal de constatare a contravenției.
Sub acest aspect, instanța reține că potrivit art. 15 din OG nr.2/2001 contravenția se constată printr-un proces verbal care, conform dispozițiilor art.19 din același act normativ, trebuie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța reține că dispozițiile OG nr.2/2002 instituie doar necesitatea semnării procesului verbal de către agentul constatator, fără a impune, ca și condiție de valabilitate a acestuia, forma pe care o astfel de semnătură trebuie să o îmbrace: olografă sau electronică. Pe cale de consecință, procesul verbal de constatare a contravenție se consideră încheiat cu respectarea dispozițiilor legale mai sus menționate, ori de câte ori acesta poartă semnătura agentului constatator, indiferent de forma în care acesta a fost realizată, olografă sau electronică.
Mai mult decât atât, având în vedere că atât semnătura olografă cât și cea electronică au aceeași valoare și același efect din punct de vedere juridic –însușirea procesului verbal întocmit -, precum și faptul că OG nr.2/2001 nu condiționează valabilitatea procesul verbal de existența unei semnături exclusiv olografe, instanța apreciază că agentul constatator este liber să aleagă una din formele semnăturii fie ea electronică, sau olografă, pentru a-și însuși actul emis.
Pe cale de consecință, pentru aceleași rațiuni, instanța apreciază ca neîntemeiate și susținerile petentei potrivit cărora lipsa semnăturii olografe a agentului constatator ar atrage sancțiunea nulității proceselor verbale contestate.
În ceea ce privește competența intimatei de a constata și sancționa contravenții acestea sunt reglementate de către OG nr. 15/2002 act normativ ce nu a fost abrogat. De asemenea art. 12 alin 3 din O.G. nr. 26/2011 stabilește posibilitatea personalului împuternicit al CNADNR de a aplica sancțiuni contravenționale, la dosar fiind depuse certificate calificate si autorizatii de control valabile in acest sens.
Referitor la procesele verbale de afisare instanta constată că intimata si petenta au remis la dosar exemplare completate ale acestora, din care rezultă că actele contraventionale contestate au fost afisate la domiciliul petentului in data de 29 mai 2012, nefiind incălcate in spetă prevederile art. 13 si art. 14 din OG nr.2/2001 raportat la data emiterii- 15 mai 2012, 21 mai 2012, respectiv raportat la data comiterii faptelor contraventionale: 17 mai 2012, 18 mai 2012, legea neinstituind obligativitatea ca agentul direct constatator să procedeze si la afișarea acestora, in teritoriu, cu atât mai mult cu cât actele contravenționale in materia rovinietei sunt procesate automat, in sistem SIEGMR. In consecință si aceste apărări legate de legalitatea actelor contestate se vor respinge ca nesustenabile.
În privința lipsei identificării unui martor asistent instanța reține că procesele - verbale de contravenție întemeiate pe dispozițiile OG nr.15/2002 sunt întocmite în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr.2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.
Prin prisma acestui ultim argument, instanța mai retine că este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 se impune semnarea procesului - verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent care să confirme împrejurarea că petenta nu este de față la întocmirea procesului - verbal, refuză sau nu poate să-l semneze, iar în cazul lipsei unui asemenea martor, agentul constatator are obligația de a preciza motivele încheierii procesului - verbal în împrejurările menționate. Însă, în cauza de față, fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul - verbal atacat, a fost constatată prin mijloace tehnice, iar nu personal, prin propriile simțuri, de către un agent constatator, astfel că nu era necesară prezența unor martori care să confirme lipsa petentei de la întocmirea procesului - verbal și, prin urmare, nu poate fi vorba de o vătămare care să ducă la anularea procesului - verbal. Instanta retine că sanctiunea o reprezintă nulitatea relativă, ori in spetă petentul nu a dovedit vătămarea produsă care să atragă o astfel de sanctiune.
Instanța apreciază, de asemenea, ca neîntemeiate și susținerile petentului privind faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, sau că actele contravenționale nu au rubrica „ alte mentiuni” având în vedere că procesele verbale în discuție au fost întocmite în lipsa petentului, contravenția fiind constatată prin mijloace tehnice conform dispozițiilor art.9 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002.
Or, în astfel de condiții petentului nu i se putea aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni o astfel de obligație incumbând agentului constatator numai în cazul în care procesul verbal se încheie în prezența contravenientului. Pentru aceleasi ratiuni le lipseste rubrica „ mentiuni”.
Petentul nu poate susține că i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului contravențional atâta timp cât dreptul de a formula obiecțiuni a fost exercitat tocmai prin plângerea dedusă judecății în conținutul căreia aceasta a formulat obiecțiuni în privința proceselor verbale a căror anulare o solicită.
Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, obiecțiunile pe care ar fi dorit să le formuleze prin inserare in actele contraventionale contestate, instanța apreciază că nu s-a produs nici o vătămare, A FORTIORI în condițiile în care a respectat termenul de contestare și investit instanța competentă- Judecătoria Fetești.
Nefondate sunt și susținerile petentului potrivit cărora procesul verbal contestat nu cuprinde identificarea concretă a mijlocului tehnic prin care s-a constatat săvârșirea contravenției –modelul, datele de identificare- și nici date privind omologarea acestuia.
Sub acest aspect instanța reține că atâta timp cât camera foto în discuție nu este controlului metrologic legal conform art.15 alin.1din OG nr.20/1992, aceasta nefiind inclusă în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic aprobată prin Ordinul nr.48/2010 al Directorului General al BRML. Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste elemente, instanța apreciază că nu era necesară identificarea, în cuprinsul procesului verbal contestat, a camerei foto în discuție.
De asemenea, dat fiind că niciuna din dispozițiile legale aplicabile în cauză - art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, respectiv art. 8 din OG nr. 15/2001 – nu prevăd obligația inserării în procesul verbal a unor date referitoare la omologarea mijlocului tehnic care a procesat proba foto aferentă procesului verbal contestat, instanța apreciază că susținerile petentului referitoare la ineficacitatea procesului verbal contestat ca urmare a neinserării în conținutul acestora a unor date referitoare la omologarea mijlocului tehnic în discuție, sunt nefondate.
Instanța mai reține că potrivit art.15 din alin.1 din OG nr.20/1992 privind activitatea de metrologie, mijloacele de măsurare sunt supuse controlului metrologic dacă sunt destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute de art.3 alin 1 din același act normativ și dacă sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal aprobată prin Ordinul nr.48/2010 al Directorului General al BRML. Or, camerele foto ANPR precum și dispozitivele GPS care certifică data, ora și minutul la care a fost efectuată proba foto în discuție nu sunt cuprinse în această listă.
Pe cale de consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile mai sus menționate, instanța reține că astfel de camere, cum este cazul celor din cauze dedusă judecății, nu sunt supuse controlului metrologic legal, susținerile petentului sub acest aspect fiind nefondate.
Prin urmare, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentului a fost constată pe baza unui mijloc tehnic -camera foto ANPR amplasată pe A 2/Fetești-care nu este supus controlului metrologic tocmai în baza dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr.20/1992, motiv pentru care apreciază că vătămarea invocată de petent nu poate subzista și nici nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei deduse judecății.
În ceea ce privește, însă, tarifele de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicate prin procesele verbale contestate, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesele verbale de constatare a contravenției, urmând a exonera petentul de la plata tarifelor de despăgubire în cuantum de 28 euro fiecare.
Cu privire la temeinicia proceselor verbale legal întocmite, instanța apreciază că acestea pot face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei, în condițiile în care cele constatate de către agentul de constatator sunt susținute cu mijloace de probă.
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Desi emise la cca 6 zile, instanta apreciază că cele 2 acte contraventionale contestate nu vizează aceeasi faptă contraventională, in formă continuă. Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere de la data de 13 octombrie 2011, până la data de 27 octombrie 2011, date la care s-au constat contravențiile reținute în sarcina petentului.
Prin urmare, la data când, prin manifestarea sa de voință, soferul autoturismului in cauză a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.
Instanța consideră că înregistrarea ulterioară a autovehiculului fără rovinietă, în același loc, la scurte intervale de timp, nu reprezintă o prelungire în timp a faptei unice, având în vedere că prima fapta contravențională în discuție s-a epuizat la data când șoferul autoturismului in cauză a încetat activitatea de conducere ca rezultat al manifestării sale de voință, fiind urmată de săvârșirea altor două contravenții cu conținut constitutiv identic, săvârșite la intervale de timp diferite .
Prin urmare, instanța apreciază că petentul a fost în mod corect sancționat separat pentru săvârșirea a 2 contravenții autonome, care de altfel au fost reținute în sarcina sa, nefiind nesocotit principiul unicității sancțiunii.
Prin urmare petentul, în calitate de utilizator al autoturismului, calitate pe care nu a contestat-o în cauza dedusă judecății, deține calitatea de subiect activ al contravențiilor în discuție și, pe cale de consecință, acestuia îi incumba potrivit art. 7 din OG 15/2002 obligația de achiziționare a rovinietei pentru autoturismul_ , obligație a cărei executare nu a dovedit-o în prezenta cauză.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța apreciază relevant pentru soluționarea cauzei deduse judecății, conform art.8 din OG 15/2002, doar ca vehiculul în cauză să circule fără rovinietă valabilă pe drumuri naționale, fiind indiferentă calitatea persoanei care îl conduce.
Instanța reține că faptele contravenționale imputate petentului prin procesele verbale contestate nu au fost constatate personal de agentul constatator, fiind reținute în sarcina acestuia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe A2 km 144+100m, Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravențiile în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând probele foto obținute prin sistemul SIEGMCR depuse de intimată în susținerea proceselor verbale contestate cu lipsa unei roviniete valabile depuse de către petent, instanța constată că autoturismul cu număr de înmatriculare _ , care se va retine ca fapt necontestat ca aparținând acestuia, a circulat la data de 20.04.2012, 22.04.2012, pe A2 km 144+100m/Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesele verbale contestate sunt susținute de dovezile în baza cărora au fost întocmite, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravențiilor reținute în sarcina sa - instanța reține că actele contravenționale în discuție sunt temeinic întocmite.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravențiile reținute în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional, repetat, cu amendă în cuantum de câte 250 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002, aplicată prin fiecare proces verbal.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunilor faptul că petentul fost sancționat de 2 ori, in cca 6 zile, prima sancționare nefiindu-i comunicată . manieră încât să prevină si cea de a doua sancționare, pentru faptă contravențională similară.
Este adevărat că, în speță, petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent,fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii stabilită prin fiecare proces verbal în cuantum de câte 250 lei, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesele verbale de constatare a contravențiilor, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, stabilit prin fiecare proces verbale.
Va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D.-A. A. M., cu domiciliul in Municipiul C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în Municipiul București, .. 401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin fiecare din procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012; . nr._/15.05.2012, cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012; . nr._/15.05.2012, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, aplicat prin fiecare din procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012; . nr._/15.05.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. / tehnored. MVM/SNE.
5 ex. / 20 sept.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3535/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4074/2013.... → |
|---|
