Pretenţii. Sentința nr. 3070/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3070/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 2290/229/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDETUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3070
Ședința publică din data de 2 iulie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. I. L.
Grefier: P. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta PFA G. M. în contradictoriu cu pârâții D. G., N. P. și N. P., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, precum și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 29.03.2012 sub nr._, reclamanta PFA G. M., cu sediul în Fetești, ., județul Ialomița, a chemat în judecată pe pârâții D. G., N. P. și N. P., toți cu domiciliul în ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata prejudiciilor cauzate prin încheierea unor contracte de arendare cu alți arendași după cum urmează:
- D. G., la plata sumei de 2000 Euro ( 8000 lei echivalent lei) prejudiciul cauzat prin încheierea unui alt contract cu un alt arendaș deși se afla în derulare contractul încheiat cu reclamanta la data de 05.10.2007 pe un termen de 5 ani și înregistrat la Primăria Platonești cu nr. 1077/05.10.2007.
- N. P., la plata sumei de 2000 Euro ( 8000 lei echivalent lei) prejudiciul cauzat prin încheierea unui alt contract cu un alt arendaș deși se afla în derulare contractul încheiat cu reclamanta la data de 05.10.2007 pe un termen de 5 ani și înregistrat la Primăria Platonești cu nr. 1080/05.10.2007
- N. P., la plata sumei de 3500 Euro (_ lei echivalent lei) prejudiciul cauzat prin încheierea unui alt contract cu un alt arendaș deși se afla în derulare contractul încheiat cu reclamanta la data de 05.10.2007 pe un termen de 5 ani și înregistrat la Primăria Platonești cu nr. 1081/05.10.2007
În motivare, reclamanta a arătat că în temeiul Legii nr. 16/1994 în calitate de arendaș a încheiat contracte de arendare cu pârâții, pentru suprafețe de teren pe care pârâții le au în proprietate pe raza comunei Platonești, jud. Ialomița.
Depunând la APIA cereri de acordare a subventiilor, în cursul anului 2010, a constatat că i-a fost respinsă motivat de faptul că suprafața declarată nu corespunde cu cea înregistrată la Primăria Platonești deoarece existau suprapuneri cu alți arendatori.
Astfel a aflat că pentru terenurile ce făceau obiectul contractelor de arendare nr. 1077, 1080 și 1081 toate din data de 05.10.2007 sunt înregistrate alte contracte de arendare, pentru anul 2010-2011. Mai precizează reclamanta că pe terenurile respective avea înființate culturi.
Se mai precizează că încheierea de pârâți de contracte cu alți arendași fără rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor deja existente sunt de natură a cauza prejudicii reclamantei date fiind investițiile pe care le-a realizat în terenurile respective și faptul că nu a mai beneficiat de subvențiile acordate de stat.
Precizează că deși a încercat să soluționeze amiabil litigiul nu a reușit.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințare probei cu înscrisuri și expertiză agrară. În acest sens, la dosar au fost depuse: contractul nr. 1081/05.10.2007, copii ale unor titluri de proprietate și acte de identitate ale pârâtei N. P..
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 2 și art. 8 din Legea nr. 16/1994.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1811 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Legal citați, cu mențiunea de a-și preciza poziția față de debitul pretins de reclamantă, pârâții D. G. și N. P. nu a formulat întâmpinare în care să arate excepțiile, apărările și dovezile pe care le invocă și nu s-au prezentat în instanță.
Pârâta N. P. a formulat întâmpinare la data de 05.06.2012 în care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Se arată că motivarea cererii este evazivă și lipsită de substanță și nu poate realiza apărarea.
Mai precizează că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale respectiv nu a lucrat terenul corespunzător și nu a plătit arenda în cantitatea și calitatea produselor stabilite în contract.
Arată că reclamanta nu a lucrat terenul arendat și i-a fost teamă să nu primească amenzi din acest motiv în calitate de proprietar.
În drept a onvocat prevederile art. 115-118 C.p.c.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Instanța a încuviințat pentru reclamanta proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâților iar pentru pârâți proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu 2 martori.
La termenul din data de 11.09.2012 au fost administrate proba cu interogatoriul reclamantei și pârâtului D. G..
Proba cu interogatoriul pârâtei N. P. nu a fost administrată deoarece din actele medicale depuse la dosar reiese că este nedeplasabilă din motive medicale (fila 30) iar reclamanta prin apărător a relatat că nu insistă în administrarea acestei probe.
Proba cu interogatoriul pârâtului N. P. nu a fost administrată acesta lipsind nejustificat pentru termenul din data de 11.09.2012 deși a fost citat cu mențiunea prezenței obligatorii (fila 28), fiind aplicabile prevederile art. 225 C.P.C în sensul că constutie un început de probă în folosul reclamantei.
La termenul din data de 11.09.2012 au fost audiați și martorii Parlea V. și I. S. declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar la filele 36-39 și a fost încuviințată proba cu expertiză agrară.
La data de 30.01.2013 a fost depusă la dosa expertiza realizată în cauză, filele 56-68, obiecțiunile formulate de pârâta N. P. fiind respinse ca neîntemeiate la termenul din data de 26.03.2013.
Deși la termenul din data de 26.03.2013 instanța a rămas în pronunțare, în temeiul art. 151 c.p.c. s-a dispus repunerea pe rol pentru a fi depuse lămuriri suplimentare de către APIA Ialomița și Primăria Platonești, precum și pentru ca reclamanta să depună la dosar contractele de arendare.
La data de 23.04.2013 au fost depuse relațiile solicitate către APIA Ialomița iar la data de 15.05.2013 Primăria Platonești a depus contractele încheiate de pârâți cu reclamanta și de pârâți cu o terță persoană.
La termenul din data de 25.06.2013 instanța a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea pentru data de 02.07.2013 pentru ca apărătorul reclamantei să depună concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Potrivit art. 102 alin 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicarea a Noului cod civil contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În cauza de față contractele au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Noului cod civil, și ca și consecință sunt aplicabile prevederile vechiului cod civil și a legislației în vigoare la acel moment.
În fapt la data de 05.10.2007, între reclamantă în calitate de arendaș și pârâți în calitate de arendatori, au fost încheiate contractele de arendare înregistrate la Primăria Platonești sub nr. 1077/05.10.2007 pârâtul D. G., nr. 1080/05.10.2007 pârâtul N. P. și nr. 1081/05.10.2007 pârâta N. P., prin care arendatorii se obligau să pună la dispoziția arendașului terenurile menționate în scopul agricole iar arendașul se obliga să plătească arenda.
Suprafețele arendate au fost de 3,5 ha - D. G., 4,2 ha - N. P. și 5,77 ha N. P..
La capitolul IV art. 5 al acestor contracte se prevede că durata contractelor este de 5 ani pe perioada 05.10._12.
La capitolul VI art. 7 pct. C al acestor contracte se prevede obligația arendatorului de a nu lua nici un fel de măsură în legătură cu exploatarea terenului de natură a-l tulbura pe arendaș.
Din probele administrate în dosar respectiv interogatorii, martori, înscrisuri și expertiza agricolă reiese că pârâții nu și-au respectat obligațiile contractuale iar în cursul anului 2010 au încheiat alte contracte de arendare cu alți arendatori deși nu notificaseră în nici un fel intenția de a denunța unilateral contractele încheiate cu reclamanta.
Astfel la interogatoriul administrat pârâtului D. G. acesta a recunoscut încheierea contractului cu reclamanta dar arată că a anunțat-o verbal cu privire la încheierea unor alte contracte cu alți arendatori pentru aceiași suprafață de teren.
Pârâtul N. P. nu s-a prezentat pentru administrarea probei cu interogatoriul și ca atare în temeiul art. 225 c.p. instanța va aprecia lipsa nejustificată a acestuia ca început de probă în folosul reclamantei.
Pârâta N. P. a propus în apărare proba cu martori, nefiind administrată proba cu interogatoriul aceasta nefiind deplasabilă, însă martorii propuși sunt persoanele care au încheiat noi contracte de arendare cu pârâții. Aceștia au arătat în esență ce nemulțumiri aveau pârâții în relația contractuală cu reclamanta și au recunoscut încheierea cu pârâții a contractelor în cursul anului 2010 pentru suprafețele de teren ce făceau deja obiectul contractelor încheiate cu reclamanta.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul reclamantei aceasta nu a dus la recunoașteri relevante cauzei aceasta menținându-și poziția precizată în cererea de chemare în judecată.
În acest sens eventualele cauze de reziliere a contractului invocate de către pârâta N. P. nu pot avea relevanță în cauza de față cât timp cu privire la contractul de arendare nr. 1081/05.10.2007 nu s-a dispus rezilierea sau nu a fost denunțat unilateral de către părți. În cauza de față nu există nici un înscris care să ateste notificarea reclamantei cu privire la rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului.
Declarațiile unor părți sau martori că ar fi existat o comunicare verbală fără întocmirea de înscrisuri nu este de natură a produce efecte juridice cât timp potrivit Legii nr. 16/1994 contractele de arendare se încheie în formă scrisă ( art. 3) fiind o condiție de validitate ( ad validitatem) a acestora și nu una privind proba (ad probationem).
Față de probele administrate instanța va reține culpa contractuală a pârâților în sensul că nu și-au respectat obligațiile asumate prin contracte respectiv de a nu lua nici un fel de măsură în legătură cu exploatarea terenului de natură a-l tulbura pe arendaș.
Astfel, instanța are în vedere că, potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale în cazul obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
În speță, reclamanta a făcut așadar dovada existenței contractului și a neexecutării obligațiilor asumate prin contract de pârâți.
În cauză a fost efectuată expertiză agrară pentru evaluarea prejudiciului cauzat reclamantei de pârâți filele 56-64, consluziile raportului de expertiză stabilind cuantumul prejudiciului.
Prin fapta sa, pârâții i-au creat reclamantei un prejudiciu de 3950 lei ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor făcute cu arătura de bază pentru suprafețele respective după cum urmează:
- N. P. un prejudiciu de 1950 lei,
- D. G. un prejudiciu de 700 lei,
- N. P. un prejudiciu de 1300 lei.
De asemenea, legătura de cauzalitate există, prejudiciul cauzat fiind urmarea faptei debitorilor, iar culpa lor este prezumată conform art. 1083 Cod Civil, aceștia nefăcând dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
Potrivit dispozițiilor art. 969-970 Cod civil, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante și trebuiesc executate cu bună-credință.
Pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâților, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei; existenta unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere; raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția pârâților, dar și ca acesta din urma sa fi fost pus in întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Prin urmare, constatând că pârâții a fost puși în întârziere, potrivit art. 969 și art. 1083 C. civ, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3950 lei reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat reclamantei după cum urmează:
- N. P. un prejudiciu de 1950 lei,
- D. G. un prejudiciu de 700 lei,
- N. P. un prejudiciu de 1300 lei.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a sumelor ce reprezintă subvenții refuzate la plată de către APIA în favoarea reclamantei instanța reține următoarea situație de fapt:
Pentru anul agricol 2010-2011 reclamanta PFA G. M. a formulat cererea de acordare a subvențiilor pentru o suprafață totală de 79,3 ha teren în care era inclusă și suprafața de 13,47 ha ce aparținea pârâților.
În urma verificaărilor efectuate de APIA s-a constatat că suprafața de 13,47 ha pe care reclamanta PFA G. M. o declarase ca fiind în folosința sa era arendată prin contracte mai recente de alte entități ( II Parlea V. ) care la rândul sau solicitase sprijin pentru aceleași suprafețe.
Aspectele reies din contractele de arendă depuse la filele 125-136 și adresa APIA filele 121-122.
D. urmare APIA a sancționat reclamanta PFA G. M. datorită existenței unei diferențe de peste 20 % dintre suprafața declarată și pentru care s-a solicitat sprijin și suprafața pe care aceasta efectiv înființase culturi. Pe cale de consecință reclamanta a fost exclusă total ( filele 99 -101, 121-122 ) de la plata subvențiilor pentru anul 2011.
Raportat la această situație de fapt instanța reține că în cauză temeiul se mută pe tărâmul răspunderii delictuale, respectiv art. 998-999 Cod civil.
Instanța apreciază că răspunderea nu are caracter contractual ci unul mai general, respectiv delictual, deoarece la încheierea contractelor de arendă reclamantă nu a avut reprezentarea exactă a subvențiilor pe care le va încasa. Cuantumul subvențiilor este determinat de o . alți factori (extracontractuali) precum suprafața totală contractată și exploatată, sumele pe care guvernul le acordă în fiecare an ( care sunt diferite) și condițiile care este necesar să fie îndeplinite și care diferă în fiecare an agricol.
Neavând reprezentarea beneficiului ( damnum emergens ) pe care putea să-l realizeze în momentul semnării contractului aceste sume ( subvențiile ) nu au constituit o cauză a încheierii contractelor de arendă și prin urmare nu sunt legate intrinsec de obligațiile contractuale.
Încheierea contractelor, executarea acestora respectiv neîndeplinirea obligațiilor asumate se regăsesc în lanțul cauzal care a determinat producerea prejudiciului în patrimoniul reclamantei (neplata subvențiilor chiar și pentru suprafețele de teren lucrate).
Aceste considerente sunt avute în vedere în aprecierea răspunderii civile pentru aceste sume ca fiind delictuală și nu contractuală.
Instanța reține că poate reținută ca temei răspunderea civilă delictuală care are caracter general raportat la răspunderea civilă contractuală care are caracter special.
Astfel fapta pârâților de a încheia contracte cu alți arendatori a condus la sancționarea reclamantei de către APIA în sensul excluderii de la plata subvențiilor pentru anul 2011.
Pe cale de consecință, în persoana pârâtei, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, vinovăția acestora și existența unei legături de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul cauzat.
Instanta retine ca se impune analizarea intrunirii conditiilor raspunderii civile delictuale a pârâtei.
In privința primei condiții – prejudiciul- din analiza raportului de expertiză tehnică agrară întocmit în cauză și depus la dosar constată că reclamanta, a fost exclusă de APIA de la plata unei sume totale de _ lei ce reprezintă suma cuvenită pentru cele două scheme de plăți. De asemenea din înscrisul de la filele 121-122 reiese cu certitudine că reclamantei nu i-a mai fost plătite subvențiile datorită constatării unor diferențe între suprafața declarată și cea exploatată. Diferența de 13,25 ha reprezintă exact suma suprafețelor contractate de reclamantă cu pârâții și pentru care pârâții au încheiat alte contracte de arendare cu II Parlea V..
În privința celei de-a doua condiții, impusă cumulativ de disp. art. 998 -999 C.cvi,. – fapta ilicită - a fost definită de literatura juridică de specialitate ca fiind orice faptă a omului prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane, faptă ilicită ce poate îmbrăca atât forma unei acțiuni cât și a unei inacțiuni. În litigiul dedus judecății fapta ilicită a pârâților consta în aceea, că fără a respecta clauzele contractelor încheiate cu reclamanta, și fără a rezilia aceste contracte au încheiat alte contracte de arendare cu alte persoane.
Instanța constată că între fapta ilicită a pârâților și prejudiciul produs există legătură de cauzalitate întrucât fără fapta ilicită a acestuia prejudiciul nu s-ar fi produs. Astfel prin încheierea contractelor de arendare de către pârâți cu alte persoane, s-a diminuat suprafața de teren lucrată de către reclamantă și s-au creat diferențe între suprafața declarată de către aceasta la APIA și cea efectiv lucrată, mai mari de 20 %, ceea ce a dus la excluderea de către APIA a reclamantei de la plata unei sume totale de _ lei ce reprezintă suma cuvenită pentru cele două scheme de plăți.
Pentru ca răspunderea civilă a pârâtului să fie angajată nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită a acestuia aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs ci este necesară și îndeplinirea celei de-a patra condiții – vinovăția-, fapta ilicită trebuind să fie imputată autorului.
După cum rezultă din dispozițiile art. 998-999 c.civ, răspunderea civilă delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă, fie sub forma imprudenței, fie sub forma neglijenței. Instanța constată că vinovăția pârâților îmbracă forma neglijenței. Aceasta reiese din faptul că deși trebuiau să denunțe contractele încheiate cu reclamanta și să o înștiințeze în scris cu privire la această manifestare de voință, pârâții nu au făcut aceste demersuri inducând în eroare reclamanta cu privire la suprafața pentru care poate solicita acordarea de subvenții.
Instanța va reține că în ceea ce privește răspunderea delictuală civilă, în cazul existenței mai multor făptuitori răspunderea este solidară.
Mai reține instanța că reclamanta și-a menținut nivelul pretențiilor la suma totală de_ lei (8000 lei +8000 lei +_ lei ) iar cuantumul prejudiciului calculat de expert este de _ lei și prin urmare având în vedere principiul disponibilității va acorda reclamantei suma solicitată acea de_ lei ( 1950 lei + 700 lei + 1300 lei +_ lei).
În consecință, instanța va admite și cererea de acordare a contravalorii subvențiilor pe care reclamanta nu le-a mai primit și va dispune obligarea pârâților în solidar la plata către reclamanta a sumei de _ lei cu titlu de despăgubiri civile.
Instanța va omologa raportul de expertiză agricolă întocmită in prezentul dosar de D-na expert B. M., stabilește onorariu definitiv în cuantum de 600 lei achitat de reclamantă potrivit chitanței nr._/1 cu . nr._ din data de 09.10.2012 emis de CEC Bank ce urmează a fi comunicata, cu înscrisurile necesare, Biroului local pentru expertize judiciare, tehnice și contabile Ialomița.
Conform dispozițiilor art. 274. C. proc. civ., instanța va obliga pârâții, căzuți în pretenții, să plătească reclamantei și suma de 2416 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța va face repartizarea cheltuielilor de judecată după cum urmează.
Suma de 600 lei ce reprezintă onorariul de expert achitat potrivit chitanței de la fila 43 va fi împărțită în mod egal pentru fiecare dintre pârâți ( 200 lei) dat fiind că efortul depus de expert este egal pentru fiecare dintre aceștia.
În ceea ce privește taxele de timbru în cuantum de 1816 lei ( 1811taxa de timbru și lei timbru judiciar ) instanța le va repartiza proporțional cu suprafața de teren pe care fiecare dintre pârâți o avea contractată cu reclamanta ( 4,2 ha – 31,18 % din total, N. P. 3,5 ha - 25,98 % din total - D. G. și 5,77 ha – 42,83 % din total - N. P. rezultând un total de 13,47 ha, filele 131-136 ).
Suprafața de 13, 25 ha a fost constatată de către APIA Ialomița ( filele 121-122) ca fiind supradeclarată de către reclamanta și s-a dispus sancționarea reclamantei prin refuzul acordării subvențiilor.
În acest sens instanța apreciază că repartizarea cheltuielilor cu taxa de timbru se poate face proporțional cu suprafața pe care fiecare dintre pârâți o avea contractată raportat la totalul suprafeței supradeclarate de petentă.
Văzând și dispozițiile art.299 alin.11 Cod proc. civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta PFA G. M., cu sediul în Fetești, ., județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâții D. G., N. P. și N. P., toți cu domiciliul în ..
Omologhează raportul de expertiză agricolă întocmită in prezentul dosar de D-na expert B. M., stabilește onorariu definitiv în cuantum de 600 lei achitat de reclamantă potrivit chitanței nr._/1 cu . nr._ din data de 09.10.2012 emis de CEC Bank ce urmează a fi comunicata, cu înscrisurile necesare, Biroului local pentru expertize judiciare, tehnice și contabile Ialomița.
Obligă pârâta N. P. să plătească reclamantei suma de 1950 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a lucrărilor de arătură efectuate .
Obligă pârâtul D. G. să plătească reclamantei suma de 700 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a lucrărilor de arătură efectuate .
Obligă pârâtul N. P. să plătească reclamantei suma de 1300 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a lucrărilor de arătură efectuate .
Obligă pârâții N. P., D. G. și N. P., în solidar, să plătească reclamantei suma de_ lei, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a neacordării subvențiilor de către APIA .
În baza art. 274 C.proc.civ. obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2416 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( taxă de timbru și onorariu expert), după cum urmează N. P. suma de 978 lei, D. G. 672 lei și N. P. 767 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.07.2013
PREȘEDINTEGREFIER
Red./Tehnored I.L. B./M.P.
ex.6/11.07.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 572/2013.... → |
|---|
