Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 492/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 492/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 7872/229/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA FETESTI JUDETUL I.
Sentința civilă nr.492
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. I. L.
GREFIER –S. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta L. R. în contradictoriu cu pârâta P. N., având ca obiect " modificare măsuri privind copilul”.
Dezbaterile și susținerile părților care au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 31 ianuarie 2013, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2012, sub nr._ , reclamanta L. R., cu domiciliul în municipiul Fetești, ., județul Ialomița, au chemat în judecată pe pârâta P. N., cu domiciliul în municipiul Fetești, .. 45, județul Ialomița solicitând ca in baza probelor ce vor fi administrate instanța să dispună încredințarea minorului L. D. F., născut la data de 18.07.2004 către reclamantă.
În motivarea cererii, legal timbrată, reclamanta a arătat că minorul este fiul numiților L. P., fiul său, în prezent decedat, și al pârâtei P. N..
Părinții minorului au trăit în concubinaj iar după nașterea minorului s-au despărțit minorul rămânând în grija tatălui său L. P. și a bunicii sale reclamanta în cauză. Ulterior prin sentința civilă nr. 224/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ minorul a fost încredințat spre creștere și educare către tatăl său L. P..
Tatăl minorului, numitul L. P. a decedat la data de 05.09.2012.
Se arată că de la despărțirea părinților minorului, acesta a fost îngrijit de reclamantă împreună cu L. P. iar după decesul acestuia din urmă reclamanta este singura care se ocupă de îngrijirea minorului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
In dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și martori și a depus la dosar copii de pe cartea de identitate, de pe certificatul de naștere al minorului, copii ale cupoanelor de pensie, ale sentinței civile nr. 224/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ și ale certificatului de deces al numitului L. P..
Instanța a dispus din oficiu efectuarea de anchete psihosociale la domiciliile părților precum și a unui referat de evaluare psihologică a minorului.
La termenul de judecată din data de 09 octombrie 2012 pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând ca locuința minorului să fie stabilită la domiciliul său și a arătat că nu este de acord cu cererea reclamantei.
La același termen reclamanta și-a precizat cererea în sensul că dorește ca locuința minorului să fie stabilită la domiciliul său.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate probele cu înscrisuri, ancheta socială efectuată la domiciliul părților, referat de evaluare psihologică a minorului – filele 25-26, 31-38 și testimonială cu doi martori, fiind audiați martorii M. G. și D. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de naștere . nr._ eliberat de Primăria Municipiului Fetești (fila 6) rezultă că minorul L. D. F. s-a născut la data de 18.07.2004 și are ca părinți pe L. P. și P. N..
Din sentința civilă nr. 224/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ (filele 7-8) reiese că părinții minorului L. D. F., născut la data de 18.07.2004, s-au despărțit acesta fiind încredințat spre creștere și educare numitului L. P..
Din certificatul de deces . nr._ reiese că L. Petricăa decedat la data de 15.09.2012.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză la domiciliile părților (filele 25-26), rezultă că reclamanta L. R. este pensionară cu o pensie de 350 lei lunar și deține un imobil proprietate personală format din 2 camere de locuit și un hol, mobilate modest și dotate pe măsura posibilităților. De asemenea reiese că reclamanta se ocupă de menajul minorului care este elev la Școala nr. 8 Fetești.
Cu privire la pârâtă se arată în referatul de anchetă socială că este casnică și cu perspectiva de a pleca din țară la muncă. Aceasta locuiește împreună cu părinții.
Se arată că bunicii materni ai minorului L. D. F., nu își asumă responsabilitatea în ceea ce privește menajul și supravegherea minorului.
Se arată că domiciliul pârâtei care este proprietate a părinților săi este alcătuit din 7 camere, 3 holuri, bucătărie și baie bine mobilate. Aici mai locuiesc frații pârâtei și fiica mai mare (majoră ) a pârâtei casnică.
Se mai arată că minorul s-a atașat de bunica paterna și se simte bine alături de ea.
Potrivit referatului de evaluare psihologică a minorului efectuat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița minorul L. D. F., născut la data de 18.07.2004 prezintă o dezvoltare normală pentru vârsta sa, este vesel cu mimică expresivă, ținută corporală adecvată, mișcări și gesturi corespunzătoare.
Din punct de vedere emoțional se precizează că minorul prezintă atașament afectiv – securizant crescut în raport cu bunica paternă, care reprezintă figura maternă a copilului, cu care a stabilit legătura afectivă în primii ani de viață.
În raport cu pârâta P. N. nu prezintă nici unul din tipurile de atașament, aceasta fiind o figură pasageră în viața sa. minorul a precizat că pe „N.” ( nu îi spune mamă) a văzut-o de câteva ori în viață. Minorul arată c ă dorește să stea cu „bunica R.”.
Martorii M. G. și D. V. arată în esență că minorul a fost părăsit de mamă la vârsta de 2 ani ca urmarea despărțirii acesteia de tatăl acestuia, L. P.. După acest moment pârâta nu s-a mai preocupat de creșterea și îngrijirea minorului venind foarte rar pentru a-l vedea. După decesul tatălui minorului L. P. minorul a rămas în grija reclamantei.
La dosar a mai fost depusă în copie la fila 40, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 305 alin. 1 litera c C.p.
Din probatoriul administrat în cauză instanța constată că în prezent persoana care contribuie la creșterea și educarea băiețelului este reclamanta, bunica paternă, care are condiții bune de locuit și este atașată sufletește de minor în același sens fiind și atașamentul minorului.
Instanța califică cererile reclamantei și a pârâtei ca fiind cereri de exercitare a autorității părintești și stabilirea locuinței minorului
Potrivit prevederilor art.399 din Noul cod civil „În mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului”.
Instanța apreciază că art. 399 din Codul civil reglementează exercitarea plasamentului copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire, în situații excepționale.
Ori stabilirea plasamentului copilului se face în condițiile Legii nr.272/2004, cu respectarea dispozițiilor acestei legi și nu poate fi asimilată cu exercitarea autorității părintești de bunici așa cum au solicitat reclamantă.
Reclamanta nu au formulat însă cerere privind plasamentul minorului, iar între exercitarea autorității părintești așa cum au solicitat reclamanta și plasament nu poate fi pus semnul egalității.
Mai mult, prin precizările depuse la dosar, reclamanta au arătat în mod expres faptul că solicită exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său.
Potrivit art.483 alin.1 Cod civil „Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți” iar potrivit art.505 alin.2 Cod civil „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
Cum în materie de divorț dispozițiile art.397 Cod civil stipulează că „După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel” iar în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.399 Cod civil, nu se poate dispune eliminarea părinților, care nu au fost decăzuți din drepturi, din cotitulatura exercitării drepturilor și asumării obligațiilor părintești în pofida faptului că aceștia nu și-au manifestat interesul cu privire la situația copilului . Aceasta întrucât un părinte nu poate, printr-o poziție de pasivitate, să eludeze obligațiile părintești.
Prin urmare, instanța apreciază că bunica nu pot exercita autoritatea părintească în locul părinților, astfel încât capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești de reclamantă pentru minorul L. D. F., născut la data de 18.07.2004, va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește pe pârâta P. N., instanța constată că nu există nici un impediment ( nici o situație de excepție care să motiveze respingerea cererii ) și va admite cererea de exercitare a autorității părintești cu privire la minorul L. D. F., născut la data de 18.07.2004.
Cu privire la celălalt capăt de cerere instanța îl va califica drept o solicitare privind stabilirea „locuinței” minorului la domiciliul bunicilor, textul de lege invocat prin acțiune fiind prevederile art.400 Cod civil și nu stabilire a „domiciliului” minorului, situație în care devin aplicabile prevederile art.92 Cod civil.
Potrivit art.400 alin.(3) Cod civil, în mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.
Având în vedere relațiile puternice de afecțiune între reclamanta și minor, opinia anchetei sociale, referatul de evaluare psihologică a minorului, declarațiile martorilor, instanța apreciază că este numai în interesul minorului ca supravegherea minorului să fie încredințată bunicii, aceasta îndeplinind toate actele ordinare privind sănătatea, educația și învățătura, urmând a dispune în consecință, în temeiul art.400 alin.(3) Cod civil.
Este evident că, dacă condițiile care au determinat luarea acestei măsuri se vor schimba, partea interesată va putea solicita instanței de judecată modificarea măsurilor cu privire la minor.
În consecință, instanța va admite în partea acțiunea formulată de reclamanta L. R. în contradictoriu cu pârâta P. N. și Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului L. al Municipiului Fetești.
Va stabili locuința minorului L. D. F., născut la data de 18.07.2004, la domiciliul din municipiul Fetești, jud.Ialomița al bunicii paterne, reclamanta L. R..
Va respinge capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești, ca neîntemeiat.
Va admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta P. N. în contradictoriu cu reclamanta L. R..
Va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului L. D. F., născut la data de 18.07.2004 să se realizeze de pârâta P. N..
Va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului la domiciliul pârâtei P. N..
Va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în partea acțiunea formulată de reclamanta L. R., cu domiciliul în municipiul Fetești, ., județul Ialomița în contradictoriu cu pârâta P. N. cu domiciliul în municipiul Fetești, .. 45, județul Ialomița și Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului L. al Municipiului Fetești.
Stabilește locuința minorului L. D. F., născut la data de 18.07.2004, la domiciliul din municipiul Fetești, jud.Ialomița al bunicii paterne, reclamanta L. R..
Respinge capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești, ca neîntemeiat.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta P. N. în contradictoriu cu reclamanta L. R..
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului L. D. F., născut la data de 18.07.2004 să se realizeze de pârâta P. N..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului la domiciliul pârâtei P. N..
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./Tehnored. B.I.L./S.N.E.
Ex.5/05.02.2013
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2023/2013.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4800/2013.... → |
|---|
