Rezoluţiune contract. Sentința nr. 115/2013. Judecătoria FILIAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 115/2013 pronunțată de Judecătoria FILIAŞI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 1660/230/2012
Dosar nr._ - rezoluțiune contract -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FILIAȘI
JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 115
Ședința publică de la data de 15 Februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – E. – D. S.
Grefier – M. – M. T.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la data de 13 februarie 2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 februarie 2013 în prezenta cauză privind pe reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâtul V. D. – M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 29.11.2012 sub numărul_, reclamantul V. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V. D. – M. ca, prin hotărârea ce se va pronunța de către instanță, să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 175 din data de 29.01.1997 de către Notarul Public D. F., cu obligare pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 175 din data de 29.01.1997 a înstrăinat pârâtului un imobil situat în comuna Grecești, ., compus din: teren loc de casă, curte și grădină în suprafață de 1626 m.p., împreună cu casă de locuit, acoperită cu țiglă, cu trei camere și o anexă gospodărească din lemn, acoperită cu țiglă, cu trei încăperi, un garaj de ciment acoperit cu placă de beton, un pătul, o magazie și un grajd din lemn, acoperit cu țiglă, care are ca vecini: la Nord – limită intravilan, la Sud – drum județean; la Est – proprietatea V. I. și la Vest – proprietatea V. I..
A arătat reclamantul că, în schimbul acestui imobil pârâtul s-a obligat să îl întrețină pe reclamant și să îl îngrijească cu toate cele necesare traiului zilnic pe tot timpul vieții sale.
Reclamantul a învederat că, de la semnarea actului pârâtul, care locuiește în municipiul C., nu l-a îngrijit, de luni bune nu a mai venit la domiciliul său, iar, în prezent, este bolnav și chiar are nevoie de întreținere și îngrijire.
În concluzie, a solicitat reclamantul admiterea acțiunii și rezoluțiunea contractului de întreținere sus-menționat, întrucât pârâtul este în culpă contractuală.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să-i fie comunicat cuantumul taxei judiciare de timbru și valoarea timbrului judiciar, pe care urmează să le achite până la primul termen de judecată.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2.254 – art. 2.263 din Codul Civil.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie, contractul de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 175 din data de 29 ianuarie 1997 a B.N.P. D. F..
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2013, pârâtul V. D. – M., prin reprezentant convențional, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub numărul 175 la data de 29 ianuarie 1997 de către B.N.P. D. F., iar în subsidiar, a arătat că este de acord cu rezoluțiunea contractului, cu condiția să-i fie restituită suma de 20.000 lei (modică), sumă pe care a cheltuit-o de la întocmirea contractului și până în prezent cu întreținerea prestată reclamantului.
Pe cale de excepție, a invocat pârâtul în întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Filiași, deoarece, în baza dispozițiilor art. 5 din Codul de procedură civilă, domiciliul pârâtului este situat în municipiul C., așa cum s-a arătat în acțiunea introductivă de instanță, considerând că este competentă teritorial Judecătoria C..
În motivarea în fapt a întâmpinării a arătat pârâtul că, reclamantul V. I. este bunicul său și i-a făcut acest contract cu clauză de întreținere, clauză pe care a respectat-o, chiar mai mult decât atât, deoarece în anul 2010 a construit pe proprie cheltuială o baie cu boiler, cu instalație, o bucătărie și o anexă, toate pavate cu gresie, instalațiile fiind din cupru și a adus și alte îmbunătățiri.
Mai mult decât atât, pârâtul a arătat că, a făcut un abonament T.V. cu două antene satelit, abonament în cuantum de 50 lei pe care îl achită lunar începând din anul 2000.
A precizat pârâtul că, bunicul său, reclamantul V. I., locuiește și se gospodărește împreună cu părinții pârâtului, precum și faptul că, de la data încheierii contractului merge la aceștia în vizită de cel puțin două ori pe lună pentru a-i ajuta la treburile gospodăriei (muncă la vie, în grădină și plata oamenilor la câmp, etc.) și pentru a le duce alimente, medicamente și altele necesare traiului, toate acestea lăsându-le părinților săi pentru a le administra și împărți cu bunicul său, deoarece se gospodăresc împreună.
La termenul de judecată din data de 13 februarie 2013, reclamantul – pârât reconvențional V. I., prin reprezentant convențional, a evaluat imobilul înstrăinat la valoarea de 4 lei/m.p., depunând la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, calculată la această valoare, respectiv chitanța P.F. nr._ din data de 12.02.2013, în cuantum de 495 lei, iar pârâtul – reclamant reconvențional V. D. – M., a arătat că, este de acord cu rezoluțiunea contractului de întreținere, că este de acord cu repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract și că renunță la capătul de cerere privind restituirea de către reclamantul – pârât reconvențional V. I. a sumei de 20.000 lei, sumă ce reprezintă cheltuielile efectuate de către pârâtul – reclamant de la întocmirea contractului și până în prezent cu întreținerea prestată reclamantului – pârât reconvențional (declarație fila numărul 16 din dosar).
Prin încheierea de ședință din data de 13 februarie 2013, instanța, având în vedere dispozițiile art. 10 pct. 1) din Codul de procedură civilă, a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Filiași în soluționarea cauzei, excepție invocată de pârâtul – reclamant reconvențional V. D. – M. prin întâmpinare. De asemenea, instanța a luat act de renunțarea pârâtului – reclamant reconvențional V. D. – M. la judecarea cererii reconvenționale având ca obiect restituirea de către reclamantul – pârât reconvențional V. I. a sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea întreținerii prestate de la data întocmirii contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 175 din data de 29.01.1997 de B.N.P. D. F. și până în prezent.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului V. D. – M., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile, putând duce la dezlegarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
La data de 29 ianuarie 1997, reclamantul V. I. a încheiat, în formă autentică, cu pârâtul V. D. – M., un contract de întreținere, prin care, în schimbul înstrăinării imobilului, proprietatea sa, situat în ., compus din: teren loc de casă, curte și grădină în suprafață de 1626 m.p. și casa de locuit din lemn, acoperită cu țiglă, cu trei încăperi, un garaj de ciment acoperit cu placă de beton, un pătul, o magazie și un grajd din lemn, acoperit cu țiglă, care are ca vecini: la Nord – limită intravilan, la Sud – drum județean; la Est – proprietatea V. I. și la Vest – proprietatea V. I., pârâtul s-a obligat să îl întrețină pe reclamant și să îl îngrijească cu toate cele necesare traiului zilnic pe tot timpul vieții sale, iar la deces să îl înmormânteze potrivit datinilor creștinești și să îi facă timp de șapte ani pomenirile creștinești.
Transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului din patrimoniul reclamantului în patrimoniul pârâtului s-a făcut la momentul autentificării sub nr. 175 din data de 29 ianuarie 1997 a contractului de întreținere de către B.N.P. D. F..
Contractul de întreținere reprezintă o convenție prin care o parte, numită întreținut, transmite unul sau mai multe bunuri individualizate ori o sumă de bani (capital), sau și bunuri și bani unei alte părți, numită întreținător, care se obligă, în schimb, să presteze întreținere în natură fie contractantului său, fie unei alte persoane, numită beneficiar al întreținerii, pe o perioadă determinată sau, de regulă, pe tot restul vieții, iar după moarte să o înmormânteze.
Până la . Noului Cod Civil, contractul de întreținere a fost un contract nenumit, el nefiind reglementat de Codul civil și nici de alte acte normative cu caracter special. Fiind deci o creație a practicii judiciare, până la data intrării în vigoare a Noului cod civil erau aplicabile prevederile generale din materia obligațiilor.
D. fiind faptul că vorbim de un act juridic încheiat înainte de . Noului Cod Civil, în cauză se aplică legea veche, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 6 alineatul 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora, "actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor".
Pentru actul juridic, cum este și contractul de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 175 din data de 29 ianuarie 1997 a B.N.P. D. F., legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință, a nulității, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. (2) si (3) din Noul Cod Civil (reluate în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât și din art. 102 alin. (1) din Legea numărul 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Prin urmare, în speță este aplicabilălegea în vigoare la data încheierii actului juridic, respectiv prevederile Codul civil din anul 1864.
Noțiunea de întreținere presupune o obligație complexă, care privește, pe de o parte, mijloacele necesare traiului (în care se includ: alimente, îmbrăcăminte, locuință, cele necesare îngrijirii sănătății etc.), iar, pe de altă parte, mijloacele necesare satisfacerii nevoilor spirituale ale creditorului (în care se includ nevoile culturale, artistice, științifice, de informare etc.).
Contractul de întreținere este consensual, cu excepția cazului în care bunul înstrăinat este un teren, sinalagmatic, aleatoriu, un contract intuituu personae, întrucât conține o obligație de a face, strict personală și netransmisibilă.
Întreținătorul are ca obligație principală prestarea întreținerii către întreținut care, din cauza caracterului ei alimentar, trebuie executată în natură, zi de zi. Cerința prestațiilor succesive trebuie să vizeze, deopotrivă, cele două planuri ale obligației de întreținere: material și spiritual.
În caz de neexecutare culpabilă a obligației de întreținere, creditorul poate cere fie executarea contractului, fie rezoluțiunea acestuia.
Aplicând regulile generale în materie de obligații, astfel cum au fost reglementate în Codul civil din anul 1864, instanța apreciază că, potrivit dispozițiilor art. 969 din acesta, contractul este obligatoriu între părți, trebuind să existe o simetrie între modul de încheiere a contractului și modul de modificare, desfacere ori desființare a acestuia. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul civil din anul 1864, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Convențiile se pot revoca, prin comsimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege". În concluzie, numai prin consimțământul părților se poate modifica sau desființa contractul, dacă nu s-a prevăzut altfel prin convenție sau lege (mutuus consensus, mutuus disensus).
În cauză, instanța apreciază că un astfel de acord s-a realizat între părți, relevantă fiind însăși declarația dată de pârât la termenul de judecată din data de 13 februarie 2013, prin care arată că este de acord cu rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 175 din data de 29 ianuarie 1997 a B.N.P. D. F. (declarație fila numărul 16 din dosar).
De altfel, aceeași este soluția adoptată de legiuitor și prin Noul Cod Civil. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2.254 alin. 1 din Codul civil din anul 2009, "prin contractul de întreținere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți sau al unui anumit terț prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită perioadă de timp".
Cauzele de încetare a contractului de întreținere sunt cele enumerate în art. 2.263 din Codul civil din anul 2009, care se completează cu dispozițiile art. 1.321 din Codul civil din anul 2009, potrivit cărora, "contractul încetează, în condițiile legii, prin executare, acordul de voință al părților, denunțare unilaterală, expirarea termenului, îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiției, imposibilitate fortuită de executare, precum și din orice alte cauze prevăzute de lege", în măsura în care acestea nu contravin celor speciale în materie de întreținere.
Prin urmare, întrucât s-a realizat acordul de voință al părților, astfel cum rezultă din declarația pârâtului dată la termenul de judecată din data de 13 februarie 2013 (declarație fila numărul 16 din dosar), instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâtul V. D. – M. și va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 175 din data de 29 ianuarie 1997 a B.N.P. D. F. prin acordul de voință al părților.
Totodată, instanța va dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 175 din data de 29 ianuarie 1997 a B.N.P. D. F..
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța va lua act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. I., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâtul V. D. – M., domiciliat în municipiul C., .. H2, ., județul D..
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 175 din data de 29 ianuarie 1997 a B.N.P. D. F..
Dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 175 din data de 29 ianuarie 1997 a B.N.P. D. F..
Ia act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică de la data de 15 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
E. – D. S. M. – M. T.
Red.jud.E.D.S.
Thred.M.M.T.
4 ex./25.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 480/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
