Plângere contravenţională. Sentința nr. 2116/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2116/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 7767/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2116
Ședința publică din data de 26 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – A. M. -Judecător
Grefier – Anișoara G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. G. –domiciliat în Mun. Focșani, ..1, ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. cu sediul în loc. Focșani, ..12, jud. V., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.04.2013 pentru ca petentul să depună concluzii scrise
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.06.2012 sub nr._, petentul P. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata I. V. anularea procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 06.06.2012 ca nelegal și netemeinic, exonerarea de la plata amenzii și anularea măsurii complementare a confiscării bunurilor, valorilor ridicate.
În motivare petentul a arătat că în fapt la data de 22.05.2012, ora 09.00, se afla în autoturismul cu număr de înmatriculare_ care aparține numitei C. F. și se îndrepta spre București iar în localitatea Golești au fost opriți de un echipaj al poliției rutiere care au solicitat actele la control atât conducătoarei auto cât și petentului. Petentul a menționat că la 5 minute au sosit alți polițiști care fără a le aduce la cunoștință motivul pentru care sunt cercetați, verificați, percheziționați au efectuat percheziția autovehiculului și percheziția corporală a celor doi fiind identificate mai multe bijuterii vechi de familie din metale prețioase, aur și argint, pe care acesta intenționa să le verifice la Banca națională pentru a le valorifica la această instituție ori pentru a le depozita. Petentul a mai arătat că nu li s-a adus la cunoștință motivul opririi, conducătorul auto nefiind implicat în vreo faptă penală sau contravențională. Petentul a mai precizat că le-a relatat agenților de poliție intenția de a merge la București pentru evaluarea bijuteriilor și proveniența acestor bunuri, atât ele cât și conducătoarea auto fiind în aceeași situație. A mai arătat petentul că le-au fost ridicate fără a li se explica motivul bijuteriile găsite și li s-a comunicat să se prezinte la data de 28.05.2012 în vederea verificării bijuteriilor, când se va întoarce din concediu lucrătoarea din cadrul Protecției consumatorilor V., fapt ca a atras amânarea nejustificată a verificării și a cauzat petentului prejudicii morale și materiale, lipsindu-i de posibilitatea rezolvării unor grave probleme de sănătate. Și astfel cum rezultă din procesul-verbal de 22.05.2012 au fost reținuți în custodia poliției, la sediul poliției timp de 2 ore, între orele 09.00-11.00, fără just temei, nelegal, abuziv pentru verificări fără a le aduce la cunoștință motivul cercetărilor și acuzațiile aduse. Totodată, petentul a mai precizat că nu au fost cântărite și evaluate bijuteriile neexistând certitudinea că nu au fost înlocuite cu altele. A mai menționat petentul că nu li s-a permis luarea legăturii cu un avocat, fiind blocată orice comunicare telefonică. Petentul a criticat procesul-verbal atacat pentru următoarele motive: perchezițiile corporale și asupra autovehiculului au fost nelegale, fiind încălcate drepturile constituționale privind inviolabilitatea persoanei; au fost încălcate dispozițiile art.16 și 17 din OG nr.2/2001 fiind în mod eronat reținută în sarcina petentului contravenția prevăzută de art.18 din OG nr.190/2000 și art.2 lit.c din Legea nr.12/1990; a fost încălcat dreptul petentului de a formula obiecțiuni, acesta nefiind invitat la încheierea procesului-verbal ori pentru a se justifica în mod legal; nu s-a consemnat în procesul-verbal de contravenție cantitatea de bijuterii din aur, criteriile de identificare, mărime, carataj, dacă conțin pietre prețioase și valoarea acestora și nici nu i s-a comunicat documente de evaluare a bijuteriilor de expertizare a acestora de către un specialist care să stabilească greutatea fiecăreia, gradul și complexitatea lucrării, natura aurului, caratajul, vechimea; nu i s-a comunicat procesul-verbal de evaluare. Pe fondul cauzei, petentul a arătat că s-a reținut în sarcina sa contravenția constând în comercializarea sau desfășurarea fără autorizație de operațiuni cu metale prețioase dar bunurile găsite se aflau într-o pungă și deci nu aveau cum să fie expuse spre vânzare, eventualii clienți neavând astfel posibilitatea de a vedea marfa. Mai mult, din notele de constatare și din procesul-verbal nu rezultă că acele obiecte au fost expuse în vitrinele magazinului ci erau într-o pungă, în care se aflau 80 de obiecte neexpuse vizibil, iar fapta nu a fost descrisă în mod corespunzător și s-a mai menționat că nu au fost prezentate documente de proveniență pentru metalele ridicate deși petentul nu a fost sancționat pentru această faptă. A mai invocat petentul nelegalitatea procesului-verbal pentru lipsa de competență a organului constatator, fapta fiind constatată de I. V. iar potrivit art.2 lit.d din OG nr.190/2000 competența de control și constatare în cazul aurului financiar sun formă de monede din aur cu titlu mai mare sau egal cu 900/1000, cotate pe una dintre piețele Uniunii europene aparține personalului cu atribuții de control al BNR. De asemenea, petentul a mai arătat că are documente de proveniență pentru obiectele din metal galben fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal și că nu s-a efectuat un inventar al bunurilor chiar dacă o parte din acestea erau marcate.
Petentul a invocat dispozițiile art.15, 16, 17, 19, 34 din OG nr.2/2001 și art.5, 18, 19, 20 din OG nr.190/2000.
În dovedire a solicitat proba cu martori, înscrisuri, interogatoriul pârâtei expertiza tehnică de specialitate și a depus în original procesul-verbal atacat (f.9), dovada comunicării rpin poștă (f.10).
Plângerea este scutită de plata taxelor de timbru.
Fiind legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.
În motivare a arătat că în fapt la data de 22.05.2012, polițiști din cadrul I. V. au oprit în trafic, în localitatea Golești, pe DN2 E85, autoturismul cu număr de înmatriculare_, aparținând numitei C. F. ocazie cu care în autoturism au fost identificate mai multe sacoșe conținând bijuterii iar cele două persoane identificate au fost conduse la sediul Postului de poliție Golești pentru continuarea cercetărilor. A mai arătat intimatul că la I. V., la data de 05.04.2012 a fost înregistrat dosarul penal nr.414/P/2012, privind pe petentul P. G. s.a. în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, fiind începută urmărirea penală la aceeași dată iar la 03.05.2012, s-au extins cercetările și împotriva numitei C. F. pentru săvârșirea aceleași infracțiuni, cei doi efectuând operațiuni cu metale prețioase fără autorizare și fără a declara veniturile obținute în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale intimatul a arătat că din datele existente în dosar a reieși faptul că cei doi învinuiți cumpărau în scop de revânzare diverse cantități de bijuterii de la persoane fizice și le vindeau prin intermediul unor persoane fizice sau firme la un preț mai mare obținând astfel venituri nedeclarate. Petentul P. G. a postat pe diverse site-uri de internet anunțuri privind cumpărarea sau vânzarea de bijuterii, ceasuri sau monede din aur. În baza informațiilor din dosarul penal din care rezulta că în dimineața zilei de 22.05.2012 cei doi urmau a se deplasa în Ploiești și București pentru a vinde bijuteriile din aur și argint s-a procedat la depistarea în flagrant la data de 22.05.2012 a celor două persoane și astfel a fost oprit în trafic autoturismul condus de C. F., fiind identificate mai multe sacoșe cu bijuterii. A mai precizat intimatul că verificarea autovehiculului și cea corporală s-a efectuat în baza art.31 lit.f din Legea nr.218/2002 și art.100 alin.5 C.p.p., polițistul ofițer de poliție având și calitatea de organ de cercetare penală iar la postul de poliție Golești asupra petentului a fost identificată în buzunar o pungă conținând bijuterii din aur despre care acesta a declarat că nu deține documente de proveniență. Bunurile identificate au fost depuse în saci sigilați și întrucât la fața locului nu exista posibilitatea cântăririi și verificării mărcilor de garanție prin adresa nr._/23.05.2012 a fost invitat apărătorul ales al petentului la sediul I. pentru continuarea verificărilor iar petentul și C. F. au fost invitați prin procesul-verbal întocmit la data de 22.05.2012. la data de 28.05.2012 s-a procedat la inventarierea bunurilor ridicate în prezența petentul, a apărătorului ales și a martorului R. M. și a celor două părți vătămate în două dosare penale privind furtul de bijuterii din locuințe în lucru la I. și a comisarului B. L. din cadrul CJPC V., inventariere ce a continuat și la data de 29.05.2012. atât petentul cât și apărătorul acestuia au părăsit încăperea unde se realiza inventarierea în dat a de 28.05.2012, în jurul orei 13.45, motivând că aceasta este o activitate de durată și oricum nu vor semna procesul-verbal de inventariere. A mai precizat intimatul că bijuteriile inventariate au fost predate pe bază de inventar la Trezoreria statului din B., și înregistrate cu nr.1324 și 1323/31.05.2012 iar dintre bijuterii o parte vătămată într-un dosar penal a recunoscut un lănțișor de 6,99 g ca fiind una din bijuteriile furate din domiciliul său și care face obiectul plângerii nr.1165/P/2012. a mai menționat intimatul că din probele administrate rezultă că petentul desfășoară în mod obișnuit acte de comerț (achiziții și vânzări) cu obiecte din metal prețios fără a fi autorizat în acest sens de ANPC și fără documente de proveniență iar fapta constituie contravenție și în consecință s-a luat măsura sancționării confiscării obiectelor din metal identificate. Referitor la întocmirea procesului-verbal în lipsă intimatul a precizat că au fost respectate dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001 iar cu privire la faptul că nu s-a consemnat în procesul-verbal de constatare criteriile de identificare bijuterii, cantitatea, mărime, carataj, dacă conțin pietre prețioase și valoarea acestora întrucât dat fiind numărul mare de repere nu exista posibilitatea fizică de a menționa în procesul-verbal toată cantitatea de bijuterii dar aceste elemente au fost consemnate în procesul-verbal anexat procesului-verbal de constatare și care a fost înaintat petentului odată cu procesul-verbal de contravenție. Pe fondul cauzei, intimatul a precizat că actul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, corespunde realității și a fost constatată în condițiile legii de un organ de cercetare penală.
A invocat în drept dispozițiile OG nr.2/2001, Legea nr.218/2002 și art.100 alin.5 C.p.p
În dovedire a atașat raportul motivat al agentului constatator (f.20-22), procesul-verbal nr._/22.05.2012 (f.23-25), procesul-verbal atacat în copie (f.26), adresa nr._/18.06.2012 privind comunicarea către petent a procesului-verbal de inventariere (f.27), procesul-verbal din data de 06.06.2012 (f.28-29), declarația petentului din data de 22.05.2012 (f.30), rezoluția privind începerea urmăririi penale din data de 05.04.2012 și ordonanța de extindere a cercetărilor din data de 03.05.2012 (f.31), invitația nr._/23.05.2012 (f.32) procesul-verbal de inventariere din dat de 28.05.2012 (f.33-35), proces-verbal din data de 28.05.2012 privind verificările efectuate la sediul . (f.36-37), contracte de vânzare-cumpărare (f.38-41), inventar de metale prețioase nr.1323/31.05.2012 (f.42-44), procesul-verbal privind efectuarea de verificări în baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului (f.45), înscrisuri privind postarea de anunțuri pe internet (f.46, 47).
La termenul din data de 29.11.2012, în temeiul art.167 alin.1 C.p.c., a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri iar pentru petent proba cu un martor, limitând numărul martorilor solicitați de la doi la unu.
La termenul din data de 08.03.2013 petentul a solicitat suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art.244 pct.2 C.p.c. întrucât s-a început urmărirea penală împotriva petentului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, cererea pe care instanța a respins-o ca neîntemeiată apreciind că nu se justifică suspendarea, cele două cauze vizând fapte diferite și mai mult, soluționarea prezentei cauzei ar putea fi avută în vedere de organele de cercetare penală la soluționarea cauzei penale.
La termenul din data de 29.04.2013 a fost audiat martorul încuviințat, A. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar iar petentul a depus înscrisuri în circumstanțiere și fotografii. Totodată, I. V. a comunicat prin adresa nr._/10.04.2012 procesul-verbal nr.1/29.05.2012 certificat pentru autenticitate de procurorul care a efectuat urmărirea penală potrivit dispozițiilor art.913 alin.2 C.p.p.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 26.04.2013 când petentul a formulat concluzii scrise.
Analizând procesul-verbal atacat, prin prisma motivelor invocate și probelor administrate, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06.06.2012 (f.9), întocmit de agentul constatator C. L. din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului V.-Serviciul de Investigare a Fraudelor, petentul P. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei și sancțiunea complementară a confiscării bijuteriilor din aur conform procesului-verbal anexat (f.28-29), întrucât la data de 22.05.2012, ora 09.10, pe DN2 E85, localitatea Golești, acesta a fost depistat în timp ce transporta cu autoturismul cu număr de înmatriculare_, aparținând numitei C. F., bijuterii din aur cumpărate în scop de revânzare de la diferite persoane, inclusiv prin anunțuri pe internet, fără documente legale de proveniență și fără a fi autorizat să efectueze operațiuni cu metale prețioase. Faptele reținute în sarcina petentului sunt prevăzute de art.18 din OUG nr.190/2000 și art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 cu aplicarea art.10 alin.1 și 2 din OG nr.2/2001. Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, fapt atestat de martorul asistent R. A.-M. prin semnarea procesului-verbal. Actul de constatare a fost comunicat petentului la data de 19.06.2012, potrivit plicului conținând data poștei depus de petent la dosar (f.10).
Întrucât petentul a formulat cererea în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal . nr._/06.06.2012 a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese numele, prenumele și calitatea agentului constatator, comisar de poliție C. L. din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului V.-Serviciul de Investigare a Fraudelor, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Rezultă așadar că nu este incident nici unul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de OG nr.2/2001.
Petentul a criticat procesul-verbal pentru nelegalitate, invocând mai multe motive pe care instanța le va analiza pe rând.
- Astfel, acesta a susținut că au fost încălcate dispozițiile art.16 și 17 din OG nr.2/2001 fiind în mod eronat reținută în sarcina sa contravenția prevăzută de art.18 din OG nr.190/2000 și art.2 lit.c din Legea nr.12/1990, fapta descrisă necorespunzând dispozițiilor legale invocate.
Pentru început instanța reține că lipsa mențiunii privind temeiul de drept nu este sancționată de art.17 din OG nr.2/2001 cu nulitatea expresă și necondiționată, astfel că nulitatea va opera în cazul greșitei încadrări sau menționări a temeiului de drept numai în condițiile art.105 alin.2 C.p.c., respectiv în cazul producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În aceste condiții, sarcina dovedirii vătămării incumbă potrivit art.129 alin.1 C.p.c. petentului, care însă nici nu a invocat, nici nu a făcut vreo dovadă în acest sens, astfel că instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat.
- Referitor la descrierea faptei, instanța apreciază că situația de fapt a fost corect și complet expusă de agentul constatator care a indicat în cuprinsul procesului-verbal faptul că acesta acesta a fost depistat la data de 22.05.2012 în timp ce transporta bijuterii achiziționate în scop de revânzare de la diferite persoane, inclusiv prin anunțuri pe internet, și fără a autorizat să efectueze operațiuni cu metale prețioase sau a avea documente privind proveniența legală a acestora, descrierea efectuată permițând individualizarea și încadrarea faptei sub aspectul săvârșirii contravențiilor prevăzute de art.18 din OUG nr.190/2000 și art.1 lit.e din Legea nr.12/1990.
În ceea ce privește apărarea petentului că fapta săvârșită nu constituie contravenția prevăzut de art.18 din OUG nr.190/2000, aceasta este o apărare pe fond și va fi analizată odată cu temeinicia procesului-verbal atacat.
- A mai susținut petentul că i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, acesta nefiind invitat la încheierea procesului-verbal ori pentru a se justifica în mod legal. Rezultă așadar că petentul contestă întocmirea procesului-verbal în absența sa.
Potrivit art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare care vor fi consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Neregăsindu-se printre cazurile de nulitate expresă, strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17, o atare omisiune nu poate atrage nulitatea decât în condițiile art.105 alin.2 C.p.c. dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal iar sarcina probei incumbă petentului care trebuie să dovedească o atare situație de fapt.
Cu toate acestea, instanța constatată că în speță nu sunt incidente aceste prevederi legale deoarece dispozițiile OG nr.2/2001 stabilesc posibilitatea întocmirii procesului-verbal în lipsa contravenientului, legea prevăzând în acest caz o . garanții cum ar fi prezența unui martor-asistent care să ateste în condițiile art.19 din OG nr.2/2001 întocmirea în lipsă.
Or, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului dar cu respectarea garanțiilor prevăzute de art.19 din OG nr.2/2001, actul de constatare fiind semnat martorul asistent R. A.-M. (f.9).
Mai mult, nicio dispoziție legală nu limitează dreptul agentului constatator de a întocmi actul de constatare în lipsa contravenientului, momentul întocmirii fiind lăsat la latitudinea organului constatator în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei spețe și de oportunitatea constatării și sancționării faptelor antisociale.
În consecință, instanța apreciază că în prezenta cauză, dată fiind complexitatea și durata în timp a lucrărilor efectuate (fapta a fost constatată la data de 22.05.2012, la data de 28-29.05.2012 au fost inventariate bunurile confiscate), dispozițiile legale privind întocmirea procesului-verbal au fost respectate iar motivul de nelegalitate invocat este neîntemeiat.
Totodată, instanța observă că petentul P. G. și C. F. au fost invitați de către agentul constatator la sediul I. V. SIF la data de 28.05.2012, ora 10.00, în vederea continuării cercetărilor (vezi procesul-verbal din data de 22.05.2012 f.25) iar apărătorul petentului a fost invitat prin adresa nr._/23.05.2012 (f.32).
- A mai invocat petentul faptul că nu s-a consemnat în procesul-verbal de contravenție cantitatea de bijuterii din aur, criteriile de identificare, mărime, carataj, dacă conțin pietre prețioase și valoarea acestora și nici nu i s-a comunicat documente de evaluare a bijuteriilor de expertizare a acestora de către un specialist care să stabilească greutatea fiecăreia, gradul și complexitatea lucrării, natura aurului, caratajul, vechimea și nu i s-a comunicat procesul-verbal de evaluare.
Instanța apreciază ca întemeiată susținerea intimatului potrivit căreia nu a existat posibilitatea fizică de a menționa în procesul-verbal întreaga cantitate de bijuterii dat fiind numărul mare de repere (potrivit procesului-verbal de inventariere din data de 06.06.2012, anexat la procesul-verbal contestat f.28-29, au fost identificate asupra contravenientului un număr de 132 de obiecte din metal prețios).
Prin urmare, instanța consideră că au fost respectate dispozițiile legale iar potrivit adresei nr._/18.06.2012 procesul-verbal de inventariere a fost anexat procesului-verbal de constatare și a fost comunicat petentului odată cu procesul-verbal de contravenție (data adresei corespunzând datei comunicării procesului-verbal de contravenție).
- Instanța nu poate reține ca motiv de nelegalitate necompetența organului constatator invocată de petent și motivată de faptul că fapta a fost constatată de I. V. deși potrivit art.2 lit.d din OG nr.190/2000 competența de control și constatare în cazul aurului financiar sub formă de monede din aur cu titlu mai mare sau egal cu 900/1000, cotate pe una dintre piețele Uniunii europene aparține personalului cu atribuții de control al BNR.
Potrivit art.20 din OUG nr.190/2000 contravențiile prevăzute la art. 18 și 19 se constata și se sancționează de personalul împuternicit în acest sens, după caz, de către Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor, Banca Naționala a României, Ministerul Finanțelor Publice sau Ministerul Administrației și Internelor, potrivit atribuțiilor ce le revin în conformitate cu prevederile legale.
Rezultă așadar că agentul constatator, comisar de poliție C. L. din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului V.-Serviciul de Investigare a Fraudelor era competent potrivit legii să constate și să sancționeze săvârșirea contravenției prevăzute de art.18 din OUG nr.190/2000 imputată petentului.
Mai mult, instanța observă că la inventarierea bijuteriilor ridicate a participat și comisar B. L. din cadrul CJPC V., potrivit procesului-verbal din data de 28.05.2012 (f.33-35).
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea precum și existența unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și sancțiunea aplicată.
Având în vedere caracterul general al normelor încălcate precum și împrejurarea că sancțiunea pecuniară aplicată, deși nu este excesivă, are deopotrivă caracter punitiv și preventiv, ca o normă penală, în lumina jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului procesul-verbal de constatare constituie o “acuzație în materie penală”, petentul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție. În acest caz sarcina probei incumbă organului de constatare și dubiul profită făptuitorului.
Cu toate acestea, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă numai în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, statul fiind liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanțele au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a răsturna situația de fapt din procesul verbal, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de stat de a nu lăsa nesancționate fapte antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Mai mult, potrivit jurisprudenței recente (N. G. c. României, 3 aprilie 2012) garanțiile prevăzute de art.6 nu sunt absolute, partea putând renunța la ele în mod expres și univoc.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil, și că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din actul normativ anterior indicat.
În sarcina petentului a fost reținută săvârșirea a două contravenții, instanța urmând a le analiza pe rând.
a) Sub aspectul primei contravenții constând în desfășurarea de operațiuni cu metale prețioase fără autorizare, în drept sunt incidente dispozițiile art.18 din OUG nr.190/200 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania, în conformitate cu care desfășurarea fără autorizație a operațiunilor cu metale prețioase și pietre prețioase constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, precum și cu confiscarea bunurilor ce fac obiectul contravenției.
Potrivit art.2 pct.2 din același act normativ expresia operațiuni cu metale și pietre prețioase semnifică săvârșirea de acte de comerț și fapte de comerț cu metale prețioase și pietre prețioase, care au ca obiect producerea metalelor prețioase, prelucrarea metalelor prețioase și a pietrelor prețioase, vânzarea metalelor prețioase și a pietrelor prețioase, cumpărarea metalelor prețioase și a pietrelor prețioase, păstrarea în depozit a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase pentru cauza de comerț etc.
Conform art.8 operațiunile cu metale prețioase și pietre prețioase, prevăzute la art. 2 pct. 2, se pot efectua de către persoanele fizice sau juridice numai în baza autorizației eliberate de către Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor pe perioada nedeterminată, vizata anual de către aceasta.
Din interpretarea dispozițiilor de mai sus rezultă că nu se înscriu în tiparul legal și nu intră sub incidența dispozițiilor OUG nr.190/2000 actele izolate de vânzare și cumpărare care au ca obiect metale sau pietre prețioase.
Potrivit procesului-verbal nr._/22.05.2012 (f.23-25), în fapt, la data de 22.05.2012 (f.23-25) agenți de poliție din cadrul I. V. au procedat la oprirea și verificarea pe DN2 E85, localitatea Golești a autoturismului cu număr de înmatriculare_ aparținând numitei C. F., în care se aflau petentul și proprietara autovehiculului.
Conform susținerilor intimatului, confirmate de înscrisurile administrate în cauză, la data de 05.04.2012 pe rolul I. V. SIF a fost înregistrat dosarul penal nr.414/P/2012, privind pe petentul P. G. s.a. în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală constând în aceea că acesta a efectuat operațiuni cu metale prețioase fără autorizare și fără a declara veniturile obținute în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. Din datele existente în dosar a reieși faptul că învinuiții cumpărau în scop de revânzare diverse cantități de bijuterii de la persoane fizice și le vindeau prin intermediul unor persoane fizice sau firme la un preț mai mare obținând astfel venituri nedeclarate. În dosarul de mai sus s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva petentului iar la 03.05.2012, extinderea cercetărilor împotriva numitei C. F. pentru săvârșirea aceleași infracțiuni (f.31). Astfel, în baza autorizațiilor nr.17/06.04.2012 și nr.22/04.05.2012 date de Tribunalul V. au fost înregistrate convorbirile telefonice purtate de învinuiți, intimatul depunând procesul-verbal privind transcrierea convorbirilor dintre petentul P. G. și C. F..
Prin plângerea formulată petentul a invocat caracterul nelegal al opririi și verificărilor efectuate asupra autovehiculului numitei C. F. și asupra sa la data de 22.05.2012 iar intimatul a arătat că oprirea și verificarea a făcut parte dintr-un flagrant organizat în baza informațiilor obținute în dosarul penal nr.414/P/2012, inclusiv prin interceptarea convorbirilor dintre cei doi învinuiți și s-a procedat la depistarea în flagrant a acestora.
Analizând probele administrate, instanța apreciază că oprirea și verificările s-au desfășurat în baza dispozițiilor legale, constituind acte de cercetare penală în dosarul nr. 414/P/2012, potrivit art.100 alin.5 C.p.p percheziția corporală și a autovehiculului putând fi dispusă de organul de cercetare penală.
De asemenea, petentul a mai invocat reținerea sa nelegală timp de două ore la sediul Postului de poliție Golești, instanța apreciind însă că acest interval de timp a fost aferent continuării cercetărilor și obținerii declarațiilor persoanelor oprite și verificate astfel că nu constituie o încălcare a drepturilor constituționale ale petentului și numitei C. F..
În aceste condiții a fost oprit și verificat în trafic autoturismul cu număr de înmatriculare_ aparținând numitei C. F. iar la perchezițiile corporale și asupra autovehiculului au fost identificate mai multe sacoșe conținând obiecte și bijuterii ce păreau a fi din metal prețios (aur și argint), asupra petentului fiind descoperită, în buzunar, o pungă conținând bijuterii din aur despre care acesta a declarat că nu deține documente de proveniență.
Fiind întrebat cu privire la deținerea și proveniența obiectelor găsite, petentul a arătat că sunt bijuterii de familie precum și investiții ale sumelor obținute în cele trei misiuni efectuate în afara țării în calitate de cadru militar, deplasarea din data de 22.0.2012 având drept scop verificarea acestor obiecte la BNR.
Întrucât la fața locului nu exista posibilitatea cântăririi și verificării mărcilor de garanție, în vederea luării măsurilor legale, bunurile au fost depuse în saci sigilați (fiind aplicate sigiliile CJPC G., celelalte două exemplare ale sigiliilor fiind distruse în prezența petentului care a semnat procesul-verbal din data de 22.05.2012 fără obiecțiuni) și prin adresa nr._/23.05.2012 a fost invitat apărătorul ales al petentului la sediul I. pentru continuarea verificărilor iar petentul și C. F. au fost invitați la sediul I. V.-SIF la data de 28.05.2012 când bunurile au fost cântărite, verificate și inventariate. În consecință, instanța nu poate reține apărarea petentului privind posibilitatea înlocuirii bijuteriilor.
Analizând probatoriul administrat instanța apreciază că petentul cumpăra în scop de revânzare diverse cantități de bijuterii de la persoane fizice, inclusiv prin anunțuri pe internet, și le vindea în același mod sau prin intermediul unor societăți de profil, în vederea obținerii de profit.
Din înscrisurile depuse de intimat la dosarul cauzei (f.47-48, 38-39) reiese că petentul a încărcat pe internet diverse anunțuri privind vânzarea (f.46 colier de 63,6 grame, 18 carate și cercei de 27 grame) și cumpărarea de bijuterii din aur (f.47 rupt, deteriorat, bucăți precum și ceasuri sau monede din aur), utilizând, potrivit procesului-verbal întocmit de agentul constatator C. L. la data de 04.06.2012 (f.45), două numere de telefon care se regăsesc și în cuprinsul anunțurilor postate. Din analiza modului în care aceste anunțuri au fost redactate rezultă că petentul desfășura aceste activități în mod curent, ca un profesionist („Predare personală. R. și ofer seriozitate”) iar nu în mod excepțional.
Mai mult, au fost depuse la dosar trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate între petent, în calitate de vânzător, și societatea comercială ., din Ploiești, în calitate de cumpărător, privind diferite cantități de aur și argint. Astfel, prin contractul nr.5254/25.10.2011 petentul a vândut 998,10 grame profil argint 925% și 754,60 grame profil argint 800% în schimbul sumei de 4375,06 lei; prin contractul nr.1934/09.05.2011 petentul a vândut 3944,00 grame profil argint 900% în schimbul sumei de_,80 lei iar prin contractul nr.1954/11.05.2011 petentul a vândut 568 grame profil argint 900% în valoare de 1647,20 lei (f.38-39). Toate aceste operațiuni au fost evidențiate, potrivi aceluiași proces-verbal în registrele intrări-ieșiri metale prețioase ale societății.
În cadrul dosarului penal nr.414/P/2012, în baza autorizațiilor nr.17/06.04.2012 și nr.22/04.05.2012 date de Tribunalul V., au fost interceptate convorbirile telefonice purtate de învinuiți, intimatul depunând procesul-verbal privind transcrierea convorbirilor dintre petentul P. G. și C. F.. Petentul a invocat nelegalitatea acestui proces-verbal motivând că înscrisul nu este semnat și ștampilat și nici nu s-a prezentat autorizarea dată de instanță pentru interceptare, astfel că proba este nelegală.
Instanța nu poate reține aceste motive.
Astfel, pe de o parte sunt incidente dispozițiile art.1173 alin.1 și 2 din vechiul C.civ., procesul-verbal de transcriere constituind potrivit dispozițiilor legale înscris autentic, întocmit de un funcționar competent și face credință până la înscrierea în fals, procedură de care partea nu a înțeles să uzeze.
Mai mult, din analiza înscrisului rezultă că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.913 alin 1 și 2 C.p.c., procesul-verbal fiind certificat pentru autenticitate de către procurorul care a supravegheat sau efectuat urmărirea penală.
În aceste condiții, instanța apreciază că proba este legală și urmează a fi folosită la soluționarea cauzei.
Coroborând probele administrate cu procesul-verbal de transcriere rezultă că la data de 21.05.2012, anterior opririi și verificării, petentul s-a interesat cu privire la prețul de vânzare al argintului de 925% (pct.1, 2) iar din convorbirea purtată cu C. F. (pct.3, 4) reiese că la data de 22.05.2012 aceștia intenționau să se deplaseze în mai multe localități, printre care și Ploiești, în vederea valorificării obiectelor.
Instanța nu poate reține apărările petentului făcute în fața instanței privind cumpărarea bijuteriilor în scop de investire a banilor obținuți din trei misiuni efectuate în calitate de cadrul militar în afara țării fiind incidente dispozițiile art.2 lit.d din OUG nr.190/2000.
Astfel, potrivit art.2 lit.d din OUG nr.190/2000, prin noțiunea de aur financiar se înțelege aurul achiziționat de persoane fizice ori juridice în scopul realizării unor plasamente de valoare și care cuprinde aurul sub forma de bare, lingouri, plachete, având titlul minim de 995/1.000, precum și sub forma de monede din aur având titlul mai mare sau egal cu 900/1.000, cotate pe una dintre piețele Uniunii Europene. Operațiunile cu aur financiar se realizează atât prin livrare fizica, cat și prin operațiuni în conturi de metal prețios sau hârtii de valoare exprimate în aur, deținute la bănci.
Totodată, conform art.6 din același act normativ, persoanele fizice și juridice pot efectua operațiuni de vânzare, cumpărare și tranzacționare cu aur financiar numai prin intermediul băncilor autorizate de Banca Naționala a României sau, după caz, printr-o banca autorizata pentru astfel de operațiuni dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Rezultă așadar că petentul nu poate invoca achiziționarea obiectelor din metale prețioase în scop de investire întrucât această activitate nu se poate desfășura decât prin intermediul băncilor autorizate de Banca Naționala a României sau, printr-o banca autorizata pentru astfel de operațiuni dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Totodată, este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia petentul folosea achiziționarea obiectelor din aur și argint ca un mijloc de economisire motivat de faptul că acesta nu are încredere în bănci, mai ales constatând că la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că acesta are mai multe credite luate de la astfel de instituții.
Instanța consideră neîntemeiată și susținerea potrivit căreia bijuteriile erau de familie iar vânzarea acestora se făcea doar în mod excepțional, cantitatea vândută și frecvența acestor operațiuni făcând rezonabilă concluzia că asemenea fapte erau curente, având caracter repetat, iar nu izolat.
Nu pot fi reținute nici apărările privind faptul că bunurile identificate nu erau expuse în vitrinele magazinului ci se aflau într-o pungă și nu erau vizibile eventualilor clienți, deoarece efectuarea de operațiuni cu obiecte din metale prețioase presupune desfășurarea de activități de vânzare și cumpărare în mod repetat, cu caracter de continuitate, întocmai ca o profesie, în scopul obținerii de profit, iar în speță s-a făcut dovada faptului că petentul efectua astfel de acte în mod curent. De asemenea, contravenția reținută în sarcina petentului are caracter continuat iar fapta săvârșită la data de 22.05.2012 este doar un act material din conținutul contravenției.
Întrucât potrivit dispozițiilor art.18 din OUG nr.190/2000 constituie contravenție desfășurarea de operațiuni cu obiecte din metale prețioase fără autorizație eliberată conform art.8 de către Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor iar petentul nu a invocat și nici nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții legale.
Mai mult, din procesul-verbal din data de 04.06.2012 (f.45) rezultă că agentul constatator a efectuat verificări în Registrul Comerțului pentru a stabili societățile comerciale la a căror administrare sau funcționare participă petentul. Astfel, din verificări a reieșit că acesta este administrator unic al societății comerciale . care are ca obiect de activitate comerț cu amănuntul al mobilei, articolelor de iluminat și de uz casnic în magazine specializate. De asemenea, din verificarea bazei de date a ANPC a rezultat că nici petentul și nici societatea pe care o administrează nu sunt autorizați să desfășoare operațiuni cu metale prețioase.
În lumina acestor considerente, instanța apreciază că situația de fapt reținută în procesul-verbal atacat corespunde realității, în speță făcându-se dovada faptului că petentul desfășura acte și fapte cu caracter de continuitate, ca pe o profesie, cu privire la obiecte și bijuterii din metale prețioase (aur și argint), în scopul obținerii de venituri (profit), fără autorizație eliberată de ANPC.
b) Sub aspectul celei de-a doua contravenții reținute în sarcina petentului, sunt incidente dispozițiile art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, în conformitate cu care constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Totodată, potrivit art.2 lit.c fapta se sancționează cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei.
Rezultă așadar că potrivit legii, intră în sfera ilicitului contravențional efectuarea de acte și fapte de comerț cu bunuri a căror deținere legală nu este dovedită în condițiile legii.
Legea nu interzice așadar deținerea sau cumpărarea unor bunuri chiar și în condițiile în care proveniența lor nu este dovedită ci efectuarea de operațiuni de comerț cu atare bunuri.
Având în vedere că anterior instanța a reținut în sarcina petentului desfășurarea de operațiuni cu metale prețioase (pct.a din hotărâre), rezultă că pentru stabilirea existenței contravenției prevăzută de art.1 lit.e din legea nr.12/1990, este necesară verificarea provenienței acestor bunuri și a deținerii de către petent a unor documente care să justifice dobândirea lor în mod legal.
Astfel, la data de 22.05.2012, cu ocazia verificărilor efectuate asupra petentului și asupra autovehiculului în care acesta se afla, s-a constatat existența mai multor obiecte și bijuterii din metal prețios (f.33-35).
Referitor la deținerea legală a acestor bunuri, petentul a arătat că sunt bijuterii de familie și obiecte achiziționate în scop de învestire. Astfel, petentul a depus la dosar o . fotografii din care rezultă că petentul și soția acestuia obișnuiesc să poarte bijuterii din aur, situație de fapt confirmată de martorul A. A., care fiind audiat în ședință publică, a declarat că petentul obișnuiește să poarte bijuterii din aur și că banii obținuți de acesta în misiunile efectuate în calitate de militar au fost investiți în astfel de obiecte.
Bunurile ridicate au fost inventariate la data de 28-29.05.2012 (f.33-35) în prezența agentului constatator, a comisarului Brac L. din cadrul CJPC V. și a numiților B. S. G. și B. C., părți vătămate în dosarele penale nr.1165/P/2012 și nr.2315/P/2012 în care se desfășoară cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt de bijuterii din locuințe, cu autori necunoscuți. Partea vătămată B. S. G. a recunoscut dintr-un grup de obiecte împreună cu soțul acesteia, B. Richard N., bijuteria aflată la poziția 132 din procesul-verbal de inventariere (f.34 verso) constând în lănțișor cu marcaj 585, din metal galben ce pare a fi aur 6,99 gr, arătând că este una dintre bijuteriile sustrase din locuința sa.
În aceste condiții, instanța apreciază că fotografiile depuse la dosarul cauzei și declarația martorului audiat nu fac dovada provenienței bunurilor ridicate, ci doar a faptului că petentul și membrii familiei sale poartă în mod curent bijuterii din aur deoarece conform art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Așadar, efectuând acte și fapte de comerț întocmai ca o profesie, petentul este privit ca un profesionist și se supune dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii astfel că dovada provenienței bunurilor se circumscrie acelorași reguli.
Constatând că petentul nu a făcut o atare dovadă, instanța apreciază că procesul-verbal atacat este întemeiat și sub acest aspect iar situația de fapt a fost corect reținută prin procesul-verbal de contravenție și corespunde realității.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal atacat, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentului-contravenient i s-a aplicat în temeiul dispozițiilor art. 18 din OUG nr.190/2000 și art.2 lir.c din Legea nr.12/1990 cu aplicarea art.10 alin.1 și 2 din OG nr.2/2001 sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei.
Totodată, potrivit art.18 din OUG nr.190/2000 s-a luat față de petent și măsura complementară a confiscării bijuteriilor identificate conform procesului-verbal anexat (f.28-29), cu excepția bijuteriei recunoscute de B. S. G. la inventariere și față de care nu s-a dispus această sancțiune complementară ci a fost restituită persoanei vătămate.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic și corespunde realității, săvârșirea faptei și vinovăția petentului rezultând cu certitudine din probele administrate.
Având în vederea aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit, plângerea contravențională fiind nefondată, astfel că instanța o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul P. G. –domiciliat în Mun. Focșani, ..1, ., impotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.06.2012, întocmit de agentul constatator C. L. din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului V.-Poliția municipiului Focșani.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26 Aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
A. M. Anișoara G.
Red. A.M. / Tehnored. A.G.
Ex: 6/ 28.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2721/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3421/2013.... → |
|---|
