Plângere contravenţională. Sentința nr. 1846/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1846/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 2218/232/2012*
Județul Dâmbovița
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Sentința CIVILĂ nr. 1846
Ședința publică din 09.10.2012
Instanța constituită din:
Președinte: C. C.
Grefier: M. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul M. I., din cadrul Cabinetului individual avocat M. I., cu sediul în Slatina, ..59, județul O., împotriva intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. C., cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din O.G. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța constată ca intimata a solicitat judecarea și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 4 mai 2012, petentul M. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 10.04.2012, întocmit de reprezentanții Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție menționat a fost înștiințat că la data de 11.12.2011 ora 12,46 a fost depistat că circula pe autostrada A1 km 70+460 m, P., județul Dâmbovița cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă.
Prin încheierea din 18 februarie 2013, Judecătoria Găești a dispus scoaterea de pe rol a plângerii contravenționale și înaintarea dosarului Judecătoriei Slatina, ca instanță competentă de la domiciliul petentului.
Astfel învestită, Judecătoria Slatina prin sentința civilă nr.4488 din 17.04.2013 și-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Găești. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Slatina și Judecătoria Găești, cu privire la soluționarea pricinii și, pe cale de consecință, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.10 din OG nr.15/2002 raportat la prevederile art.32 alin.2 din OG nr.2/2001, care prevăd că instanța competentă în soluționarea plângerii contravenționale este instanța de la locul săvârșirii contravenției.
Prin sentința civilă nr. 3255/11.06.2013 I.C.C.J. a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Găești, stabilind că dispozițiile art. XXIII din Legea nr.2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr.2/2013, nu și celor în curs de soluționare, iar plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.2/2013, la data de 4 mai 2012, în timp ce locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost localitatea P., județul Dâmbovița, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Găești.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Găești la data de 10.07.2013 sub nr._ .
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei planșa foto, adresa Biroul Român de Metrologie Legală, certificat calificat și autorizația de control a agentului constatator, solicitând judecarea și în lipsă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 11.12.2011, ora 12,46, a fost depistat autovehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_, că a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., jud. Dâmbovița. În urma verificărilor efectuate nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul emisă pentru numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._/10.04.2012 prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare pe și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, a fost obligat petentul la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, trecând la analiza legalității actului constatator atacat, instanța constată că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Procesul verbal atacat în cauză poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 și H.G. nr.1259/2001. Dar actul constatator a fost comunicat contravenientului în formă tipărită, fără ca pe procesul verbal comunicat să existe semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică despre care se face vorbire în cuprinsul acestuia nefiind valabilă decât pe un înscris în format electronic.
În plus, din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată în privința condițiilor și efectelor lor. Dar procesul verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, este considerat un act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale, cu respectarea formalităților prevăzute de OG 2/2001.
De asemenea, procesul verbal contestat, deși se susține că a fost generat și semnat electronic, nu este destinat a fi citit în formă electronică, fiind comunicat petentului în formă tipărită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Având în vedere acestea, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosar adresa emisă de Biroul de Metrologie Legală pentru a face dovada că sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovignietei nu este supus controlului metrologic, aspect ce nu are însă nici o relevanță sub aspectul cerinței legale ca înregistrarea să fie făcută de un mijloc tehnic omologat, conform dispozițiilor art.9 alin.2 din OG 15/202 modificată și completată prin OG 8/2010, potrivit cărora „ începând cu data de 1 august 2010 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”. Deși definiția mijlocului tehnic omologat nu se regăsește în OG 15/2002, noțiunea de mijloc tehnic omologat este diferită de cea de mijloc tehnic verificat metrologic, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 109 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care folosește sintagma „mijloc tehnic omologat și verificat metrologic” la constatarea contravențiilor rutiere.
În speță, intimata nu a făcut nici dovada omologării în condițiile legii a mijlocului tehnic de constatare a contravenției.
Cu privire la tariful de despăgubire, instanța reține că prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fostmodificată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. nr. 15/2002, alineatele 3, 31 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea nr.144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite plângerea formulată de petent și va anula procesul verbal contestat, cu efectul exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale și de la plata tarifului de despăgubire aplicate prin acest proces verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul M. I. din cadrul Cabinetului Individual Avocat M. I., cu sediul în Slatina, ..59, județul O., împotriva intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. C., cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Anulează procesul verbal de contravenție ., nr._/10.04.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.10.2013.
Președinte,
C. C.
Grefier,
P. M.
Red.C.C.
Tehnored. N.L.D.
Ex.4/29.10.2013
O.D.C.P.8528
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1080/2013. Judecătoria GĂEŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2244/2013.... → |
|---|
