Plângere contravenţională. Sentința nr. 74/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 74/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 1411/232/2012
Dosar nr._
Ex.4
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Sentința civilă nr. 74/2013
Ședința publică de la 15.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier C. C.
Pe rol soluționarea cauza civilă având ca obiect –plângere contravențională OUG 28/1999 și Legea 12/1990 - privind pe petenta I.I. Gălbenuși G. L. cu sediul în comuna M., . Dâmbovița, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20 martie 2012 încheiat de intimata G. Financiară Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul, asistat de avocat V. A., lipsă intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare legal îndeplinită, pricina fiind amânată pentru administrare probe, după care:
Potrivit art.192-198 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorei G. G., a cărei declarație consemnată sub prestare de jurământ s-a atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru concluzii:
Avocat V. A. solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității pe trei luni. Arată că agenții constatatori au menționat că au găsit o cantitate de monede, fapt care este menționat și în întâmpinare, ori era firesc să se indice valoarea, nu cantitatea. De asemenea, depune la dosar și un extras dintr-o sentință pronunțată de aceeași instanță, ca practică în materie.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, potrivit art.150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ petenta I.I. G. G. L. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.03.2012 de către intimata G. Financiară Dâmbovița, solicitând înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivarea cererii petentul arată că intimata a efectuat un control la data de 20.03.2013 la societate, în urma căruia s-a încheiat procesul verbal sus menționat.
Precizează petentul că a început activitatea abia în luna decembrie 2011, astfel că scopul educativ și preventiv al sancțiunii poate fi realizat și prin aplicarea sancțiunii „avertisment”.
În drept invocă dispozițiile O.G.2/2001.
Ca probe indică înscrisuri și martori.
S-au atașat la dosar în copii: procesul verbal . nr._ încheiat la data de 20 martie 2012 și actul de identitate al petentului.
Intimata G. Financiară Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca legal întocmit.
A motivat că la data de 20.03.2012 s-a efectuat inventarierea sumelor de bani provenite din comercializarea mărfurilor până la momentul controlului, ora 11.05, rezultând suma de 315 lei conform monetarului întocmit. După extragerea raportului fiscal zilnic din aparatul de marcat electronic fiscal, s-a constat că este de 217 lei, deci cu o diferență de 98 lei pentru care petenta nu a emis bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic, încălcând prevederile art. 1 din OUG 28/199 republicată, fapta fiind sancționată conform art. 10 lit. b din OUG 28/1999 și s-a aplicat măsura complementară de confiscare a sumei, conform art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999, precum și măsura complementară a suspendării activității de comerț a petentei în temeiul art. 14 alin.2 din OG 28/1999.
Cu privire la punctul 2 din procesul verbal a menționat că asociatul petentei s-a aprovizionat cu mărfuri de la unități de desfacere cu amănuntul în valoare de 333,31 lei, conform bonului fiscal nr.422/18.03.2012 emis de . din Găești pe care le-a revândut prin magazinul petentei, fără a prezenta alt document legal de proveniență emis în condițiile legii, respectiv factura fiscală, iar fapta constituie contravenția prev. de art. 1 lit.g din Legea 12/1990, fiind sancționată conform art. 2 lit.f din lege. În temeiul art. 4 din legea 12/1990 s-a dispus măsura confiscării contravalorii mărfurilor pentru care nu au fost prezentate documente justificative iar reprezentantul petentei nu a formulat obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal.
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, atașând în copii: procesul verbal de contravenție, monetarul întocmit la data de 20.03.2012, notele explicative date de vânzătoare și operatorul AMEF, cea dată de reprezentantul petentei, bonul fiscal nr.422/18.03.2012.
Instanța a încuviințat probele cu înscrisurile depuse de părți și proba cu un martor solicitată de petentă, fiind audiată martora G. G., vânzătoarea de la magazinul la care s-a efectuat controlul.
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanță din oficiu.
Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității, deoarece petenta nu a prezentat nicio probă din care să rezulte că suma găsită în plus față de cea înregistrată fiscal în urma controlului la punctul de vânzare, poate fi justificată. De altfel, chiar reprezentantul petentei a recunoscut în nota explicativă întocmită la data controlului că operatoarea a omis să emisă bonuri fiscale și a semnat procesul verbal consemnând că nu are obiecțiuni cu privire la cele constatate.
Cât privește a doua contravenție, sancționată în temeiul art. 2 lit.f coroborat cu art. 4 din legea 12/1990, se reține că nici nu a fost contestată de petentă, bonul fiscal fiind
singurul document de proveniență a bunurilor prezentat agenților constatatori iar alte înscrisuri nu au fost prezentate nici în fața instanței.
Petenta nu a făcut nici dovada existenței uneia din cauzele de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, prevăzute de art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
De altfel, petenta nici nu a indicat vreun motiv de nulitate a procesului verbal, ci doar a solicitat redozarea sancțiunii contravenționale, apreciată ca fiind prea aspră față de pericolul social concret al faptelor și de aspectul că petenta a început activitatea abia în urmă cu câteva luni față de data controlului.
În această situație, se constată că situația de fapt reținută în procesul verbal atacat, corespunde realității, iar fapta petentei constând în neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, în timp ce fapta de a nu prezenta documentul legal de proveniență emis în condițiile legii, respectiv factura fiscală, constituie contravenția prev. de art. 1 lit.g din Legea 12/1990.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunile aplicate de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, reținând că la alegerea și la individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret, conform criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
În art.7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, tocmai pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Instanța apreciază că aplicarea celor două sancțiuni cu amendă contravenționale aplicate, totalizând 9.000 lei, este prea aspră, având în vedere că este vorba despre o sumă mică pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, în raport cu consecințele deosebit de grave pe care le-ar avea asupra desfășurării activității petentei achitarea amenzii aplicate prin procesul verbal atacat, în același timp cu aplicarea măsurii suspendării activității.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate penttru prima contravenție, în cuantum de 8.000 lei, cu sancțiunea avertismentului, astfel că va admite în parte plângerea petentei și va modifica parțial sub acest aspect procesul-verbal de contravenție atacat, considerând că aceasta, alături de amenda contravențională în cuantum de 1.000 lei aplicată pentrui a doua contravenție, reprezintă o sancțiune suficientă pentru a conduce la formarea unei atitudini viitoare adecvate față de regulile încălcate, petenta fiind la început de activitate, așa cum a relatat și martora audiată în cauză.
Instanța apreciază că se impune și individualizarea sancțiunii complementare, dreptul de acces la justiție având un caracter efectiv numai în măsura în care instanța are posibilitatea de a analiza și verifica și dacă aplicarea sancțiunii complementare s-a realizat cu respectarea cerințelor legale. De aceea, trebuie considerat că plângerea contravențională învestește instanța cu verificarea tuturor aspectelor acesteia. Având în vedere art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, conform căruia instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, textul de lege nefăcând distincția între sancțiunea principală și cea complementară, se apreciază că, față de înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului, menită să asigure scopul preventiv-educativ al dispozițiilor legale de către petentă, nu se mai impune menținerea sancțiunii complementare constând în suspendarea exercitării activității de comerț a petentei, pentru aceleași considerente de fapt care au condus la aplicarea avertismentului, astfel că se va proceda și la înlăturarea acestei sancțiuni complementare, menținându-se doar măsura confiscării sumei de bani pentru care nu s-au emis bonuri fiscale și de asemenea măsura confiscării dispusă pentru cea de a doua contravenție în privința cărei ase menține și sancțiunea principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta I.I. Gălbenuși G. L., cu sediul în comuna M., . Dâmbovița, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/20 martie 2012, încheiat de intimata G. Financiară Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, Dâmbovița.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție ., nr._/20.03.2012, pentru contravenția prevăzută de art.10, al.1, lit.b din OUG 28/1999, cu avertisment.
Înlătură măsura complementară a suspendării activității de comerț a petentei.
Menține pentru rest procesul verbal de contravenție.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.01.2013.
Președinte,
Grefier,
Red.C.C.
Tehnored.C.C.
Ex.4/ 14.02.2013
O.D .C.P.8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2172/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 160/2013. Judecătoria GĂEŞTI → |
|---|
