Acţiune în constatare. Sentința nr. 5039/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5039/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 24789/233/2010
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.5039
Ședința publică din data de 15.05.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamanta N. A. G. domiciliată în G.,. ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. M. domiciliat în ..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 08.05.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de26.11.2010, reclamanta N. A. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. M., să se constate că are un drept de creanță de ½ din valoarea imobilului situat în .. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, pe fondul relației de concubinaj cu pârâtul, relație care a durat până în anul 2009, au început să construiască împreună o casă în anul 2000, pe terenul moștenit de la mama pârâtului, construcția casei durând nouă ani iar proiectul casei fiind achitat de reclamantă.
A precizat reclamanta că, pe toată durata construcției, ea a fost cea care a fost salariată și a contribuit cu sume de bani la achiziționarea materialelor de construire iar, în anul 2007, a făcut un credit bancar de 11.800 lei din care a achitat confecționarea și montarea geamurilor termopan.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri în copie (filele 18-29).
La data de 27.10.2011, a depus precizări prin care a arătat că temeiul de drept al cererii îl constituie art. 379 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 06.04.2012, a arătat că cererea este întemeiată pe art. 1073 și 998 C.civ. de la 1864, vând ca obiect acțiune în realizarea dreptului și că solicită recuperarea a jumătate din valoarea imobilului construit împreună cu pârâtul.
Pârâtul P. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că reclamanta nu a dovedit pretențiile sale și că imobilul a fost construit în perioada 1999-2005 iar reclamanta a divorțat de fostul soț în anul 2004 iar cu împrumutul luat în anul 2007 a amenajat imobilul aflat în proprietatea reclamantei situat în G., ., .> A formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că are un drept de creanță de ½ din valoarea imobilului situat în G., ., . care l-a cumpărat reclamanta cu plata în rate în perioada în care a trăit în concubinaj cu pârâtul și în care au locuit până în anul 2000 când s-au mutat la țară.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe disp. art. 115-119 C.proc.civ.
A solicitat și cheltuieli de judecată.
A depus la dosar înscrisuri în copie (filele 41-65, 95-103, 108-117, 126).
La data de 20.03.2013, a depus cererea de renunțare la cererea reconvențională.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1.407 lei și timbru judiciar de 3 lei (fila 36), conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar..
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ.
Prin Încheierea din data de 20.03.2013, s-a admis excepția de netimbrare a cererii reconvenționale și s-a anulat cererea reconvențională ca netimbrată (fila 119).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu interogatoriul părților (răspunsul la interogatoriu aflându-se la filele 91-94) și proba testimonială cu martorii P. Dumitrina și D. P. L. (declarațiile acestora aflându-se la filele 133,134).
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a trăit în concubinaj cu pârâtul, după anul 1989, o perioadă de aproximativ 15 ani (până prin anul 2010, după cum a rezultat din declarația martorului D. L. P. – fila 134 - ), perioadă în care au construit un imobil situat în ., compus din locuință cu regim de înălțime P+M, anexe gospodărești și garaj, în baza Autorizației de construire nr. 30/21.08.2001 eliberată pe numele pârâtului (filele 18, 46,47). Documentația care a stat la baza autorizației de construire a fost întocmită pe numele ambelor părți (filele 19-29).
Imobilul a fost construit pe terenul aflat în proprietatea lui C. Velentina, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară (filele 41-42) și a fost finalizat la data de 23.06.2010, fără a fi construit garajul, așa cum rezultă din Procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor (fila 126).
La data de 13.10.2010, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1972, pârâtul a înstrăinat imobilul (compus din teren în suprafață de 1.000 m.p. și construcție, în suprafață construită la sol de 202 m.p. reprezentată de locuință având regim de înălțime P+M și anexe) pentru suma de 40.000 lei (filele 108-109).
Din carnetul de muncă al pârâtului, a rezultat că, în perioadele 08.11.1993 – 05.01.1996, 01.06.1997 – 01.04.2003, 31.10.2003 – 15.01.2005, 01.09.2006 – 02.08.2007, 11.04.2008 – 14.05.2008, pârâtul nu a fost salariat iar în cursul anului 2009 a avut suspendat contractul de muncă (filele 110-117).
Din carnetul de muncă al reclamantei, a rezultat că aceasta a avut întreruperi de activitate în perioada 28.02._03 (filele 51-65).
La data de 11.09.2007, reclamanta a contractat un împrumut în valoare de 11.800 lei pentru nevoi personale, așa cum rezultă din Cererea de acordare a împrumutului pentru uz personal nr. 070911P120036 (filele 43-44).
Din Sentința civilă nr. 4972/22.09.2004, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr. 3697/C/2004 (filele 49-50), a rezultat că reclamanta era separată în fapt de câțiva ani de fostul soț.
Din declarația martorilor audiați în cauză (filele 133-134), a rezultat că părțile au cumpărat, în perioada în care au trăit în concubinaj, materiale de construcție iar oamenii din . să ridice imobilul, ambele părți contribuind cu bani la ridicarea casei iar, la momentul la care părțile s-au despărțit, în anul 2010, casa era locuibilă, fără însă a fi tencuită la exterior, fiind vândută în cursul aceluiași an.
Din Raportul de evaluare întocmit de Camera Notarilor Publici (fila 69), a rezultat că, la nivelul anului 2010, terenul din zona periferică a localității Tulucești are valoarea de 5 euro m.p.
Din Contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1972, a rezultat că terenul vândut are o suprafață de 1.000 m.p.(filele 108-109), deci valoarea terenului este de 21.389,5 lei, la un curs euro de 4,2779 lei (5euro x 1000 m.p. x 4,2779 lei).
Cum imobilul, teren și construcție, s-a vândut cu prețul de 40.000 lei, prin diferență rezultă cu imobilul construcție avea, în anul 2010, valoarea de 18.610,5 lei (40.000 – 21.389,5).
Părțile nu au fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească valoarea construcției.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat ca vreuna din părți să aibă o contribuție mai mare la ridicarea construcției, deci instanța va aprecia că părțile și-au adus o contribuție egală.
În drept, potrivit art. 1073 C.civ. de la 1864 (text de lege în vigoare la momentul ridicării construcției), creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
În cazul concubinilor, bunurile devin proprietate comună pe cote – părți, în proporția în care fiecare a contribuit la achiziționarea lor, indiferent în numele căruia dintre ei s-a făcut actul de proprietate.
Așa cum s-a arătat, în cauză s-a făcut dovada că ambele părți au participat cu sume de bani la ridicarea imobilului compus din locuință în regim de înălțime P+M și anexe gospodărești, în cote egale, valoarea construcției fiind de 18.610,5 lei, astfel încât reclamanta este îndreptățită să obțină de la pârât jumătate din valoarea construcției, respectiv suma de 9.305,25 lei.
Întrucât reclamanta nu a căzut în pretenții, în baza art. 274 C.proc.civ. de la 1865, cererea pârâtului de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată este neîntemeiată.
În concluzie, față de considerentele expuse, instanța urmează a admite în parte cererea și a obliga pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 9.305,25 lei reprezentând cotă-parte de ½ din valoarea imobilului situat în ., identificat prin număr cadastral 402, înscris în CF nr._.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta N. A. G. domiciliată în G.,. ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. M. domiciliat în ..
Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 9.305,25 lei reprezentând cotă-parte de ½ din valoarea imobilului situat în ., identificat prin număr cadastral 402, înscris în CF nr._.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2013.
Președinte Grefier
Red.E.P./ Dact.GO / 5 ex /09.07.2013
.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5037/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 16/2013.... → |
|---|
