Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 5431/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5431/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 22492/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 5431
Ședința publică de la 27 Mai 2013
PREȘEDINTE - A. T.
Grefier - A. C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de contestator S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF. A. A. G. în contradictoriu cu intimat S.C. F. F. S.R.L., având ca obiect „anulare somație de plată”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 13.05.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 20.05.2013 și 27.05.2013 când a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G. debitorul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF. A. A. a formulat în contradictoriu cu creditoarea . o acțiune în anularea somației de plată emisă de către Judecătoria G. prin sentința civilă nr. 8060/07.09.2011 a Judecătoriei G. prin care a obligat debitoarea la plata sumei de 3577,41 lei reprezentând penalități precum și suma de 44 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
În motivarea cererii a precizat că sentința este dată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competență materială întrucât instanța de fond face o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor OUG 119/2007. A susținut că debitoarea chiar dacă este un spital al statului, nu face parte din categoria instituțiilor și autorităților publice la care se referă dispozițiile actelor normative amintite. Chiar dacă prestează un serviciu de interes public, spitalele nu sunt investite cu atribuții și autoritatea organelor administrației centrale sau locale și nu gestionează fonduri publice. În speță contractul dintre părți nu este de natură administrativă.
A mai precizat că obiecțiile ridicate de debitoare referitoare la cuantumul penalităților conferă caracter contencios al cererii și necesitatea administrării de probe specifice unui proces purtat în condițiile dreptului comun.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile OG 119/2007 și OG 5/2001.
Legal citată creditoarea nu a formulat întâmpinare.
În cauză la dosar a fost atașat și dosarul_/233/2011 ce are aceleași părți, obiect și cauză, motiv pentru care instanța, la termenul din data de 13.05.2012 a admis excepția litispendenței dispunând atașarea dosarului_/233/2011 la dosarul_, dosarul urmând a avea numărul_ .
Analizând materialul probator instanța învederează următoarele:
La data de 21.07.2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G., sub nr._, acțiunea formulată de creditoarea S.C. F. F. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „SF. A. A.” G., prin care s-a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată în baza O.U.G. nr. 119/2007, pentru suma de 47.987,53 lei.
În motivarea acțiunii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea un contract de furnizare, în urma derulării unei proceduri de achiziție publică, contract în temeiul căruia a livrat debitorului produse medicamentoase, emițând facturi fiscale care nu au fost însă plătite de debitor.
A arătat creditoarea că debitul restant reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate se ridică la 44.407,91 lei, la care se adaugă suma de 3.579,62 lei reprezentând majorări de întârziere calculate conform art. 16.2 din contract.
În drept au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr.119/2007, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă. Creditoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa
Prin sentința civilă nr.1697/04.12.2009, Tribunalul G. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., arătând că debitorul nu face parte din categoria autorităților administrației publice centrale sau locale, contractul încheiat cu creditoarea fiind de natură comercială, iar raportat la cuantumul pretențiilor solicitate, competența revine judecătoriei.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria G., în data de 01.03.2010, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._ din 15.10.2010 Judecătoria G. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G. – Secția Comercială, Maritimă și Fluvială și de C. Administrativ și, constatând ivit conflict negativ de competență între Judecătoria G. și Tribunalul G., a înaintat dosarul Curții de Apel G. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Curtea de Apel G. a stabilit prin sentința nr. 15 din 22.12.2010, pronunțată în dosarul nr._, că Tribunalului G. îi revine competența de a soluționa cauza, având în vedere prevederile art. 5 alin.3 din O.U.G. nr. 119/2007 și art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitorul S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G., soluționat de Î.C.C.J. prin decizia nr. 1597/17.03.2011, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., considerându-se că litigiul are caracter comercial.
Dosarul a fost trimis Judecătoriei G., iar în data de 16.05.2011 debitorul a depus precizări prin care a solicitat instanței să constate că acțiunea a rămas fără obiect întrucât a achitat debitul principal în valoare de 47.987,53 lei prin ordinele de plată nr. 2195/07.09.2010 (suma de 95.279,37 lei) și nr. 2791/ 18.11.2008 (suma de 29,10 lei), iar pentru capătul de cerere accesoriu având ca obiect dobânzi soluția se impune să fie aceeași. Debitorul a depus copie de pe ordinele de plata invocate și, la solicitarea instanței, centralizator cuprinzând numărul și valoarea fiecărei facturi achitate prin ordinul de plată nr. 2195/07.09.2010.
La solicitarea instanței, creditoarea a recunoscut că debitorul a achitat debitul principal în cuantum de 44.407,91 lei și a solicitat pronunțarea unei ordonanțe de plată pentru suma de 3.579,62 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate conform art. 16.2 din contractul nr._/18.06.2008, modificându-și astfel acțiunea în sensul micșorării câtimii obiectului.
A reținut instanța de fond că apărările debitoarei nu pot fi reținute, deoarece pe de o parte litigiul are caracter comercial, procedura specială prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007 aplicându-se în speță, după cum a reținut și Î.C.C.J. prin decizia nr. 1597/17.03.2011, contrar susținerilor debitorului care a invocat că litigiul s-ar purta între un consumator și un comerciant, iar pe de altă parte achitarea debitului principal nu face ca celălalt capăt de cerere, având ca obiect penalitățile, să rămână fără obiect.
Afirmă instanța că debitorul a precizat, dintr-o eroare, din confuzie sau din rea-credință, că ar fi vorba despre dobânzi care ar trebuie să urmeze soarta debitului principal, însă în cauză este vorba despre penalități contractuale, nu de dobânda legală, iar pe de altă parte susținerea debitorului este valabilă în privința prescripției extinctive, nu și în situația achitării debitului cu întârziere. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al debitorului, ar însemna ca acesta să nu suporte nicio consecință pentru plata efectuată după scadență, soluție contrară prevederilor legale, întrucât creditorul are dreptul să solicite penalități de întârziere sau dobânzi legale, după caz, pentru perioada dintre scadență și data plății efective, atât timp cât aceste sume nu sunt prescrise, ceea ce nu este cazul în speță.
În privința sumei datorate cu titlu de penalități, calculate până la data de 10.06.2009, instanța a reținut că prin ordinul de plată nr. 2791 debitoarea a achitat la data de 18.11.2008 suma de 29,10 lei în contul facturii nr. 7934/14.07.2008, astfel încât de la data de 10.09.2009 (data scadenței) penalitățile puteau fi calculate doar prin raportare la diferența rămasă neachitată, respectiv 17.723,40 – 29,10 = 17.694,30 lei. Prin urmare penalitățile datorate până la 10.06.2009 pentru această factură sunt de 17.694,30 x 151 x 0,05% = 1.335,91 lei.
A mai concluzionat instanța că pentru factura nr. 7572/27.06.2008 creditoarea a calculat corect penalitățile datorate până la 10.06.2009, conform înscrisului depus la fila 20 dosar nr._, întrucât această factură emisă pentru suma de 26.684,51 lei a fost achitată prin ordinul de plată nr. 2195/07.09.2010, astfel încât pentru perioada de la scadență (24.12.2008) până la 10.06.2009, penalitățile se ridică la 26.684,51 x 168 x 0,05 % = 2.241,50 lei.
Prin sentința civilă nr. 8060/07.09.2011 Judecătoria G. a obligat debitoarea la plata sumei de 3577,41 lei reprezentând penalități precum și suma de 44 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
Studiind hotărârea atacată instanța apreciază că aceasta este temeinică și legală.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței funcționale, ÎCCJ a stabilit irevocabil prin decizia nr. 1597/17.03.2011 că are caracter comercial, astfel susținerile debitoarei legate de competența soluționării cererii sunt nefondate.
Față de aspectul că a contestat debitul și penalitățile, instanța observă că debitul a fost achitat de către debitor iar față de penalități, motivele invocate de debitor, nu constituie în opinia instanței aspecte de natură a atrage analizarea lor prin administrarea unui material probator complex specific procedurii de drept comun, întrucât singura apărare este că accesoriul urmează principalul, astfel capătul de cerere referitor la penalități trebuind să fie respins, în opinia debitorului, ca rămas fără obiect întrucât și cererea principală a rămas fără obiect, ca urmare a plății debitului principal.
Corect a apreciat instanța de fond când a precizat că dacă ipoteza debitorului ar fi valabilă ar însemna că prin plata debitului principal chiar cu mult timp după scadența sa ar atrage eliminarea penalităților, aspect incompatibil cu principiul reparării integrale a prejudiciului și a forței obligatorii a contractului.
Având în vedere aceste aspecte instanța consideră că cererea debitoarei este nefondată, motiv pentru care o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea în anulare a debitoarei S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF. A. A. G., cu sediul în localitatea G., ., județul G., în contradictoriu cu intimat S.C. F. F. S.R.L., cu sediul în localitatea Sibiu, .. 56 județul Sibiu, având ca obiect „anulare somație de plată”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2013.
Președinte,Grefier,
Judecător A. T. A. C. B.
Teh AT/Red ACB/14.06.2013/2ex
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1878/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 1089/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
