Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1181/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1181/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 11145/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1181/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. S. și pe pârât L. P. C., având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, personal, legitimându-se cu CI . nr._, CNP_ și martora G. M., legitimându-se cu CI . nr._, CNP_, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul art. 193 C.p.c instanța procedează la audierea martorei, sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată în scris, citită de către aceasta, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Reclamanta arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, învederând instanței că pârâtul nu se îngrijește de minor și nu se interesează de situația acestuia.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20.06.2012, reclamanta C. S., în contradictoriu cu pârâtul L. P.-C., a solicitat, pe calea dreptului comun,exercitarea autorității părintești în exclusivitate de acesta în ceea ce îl privește pe minorul G. F. D..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că minorul este rezultat din relația de concubinaj a părților, dar pârâtul a părăsit domiciliul comun la scurt timp după nașterea acestuia și nu a mai păstrat legătura cu ei.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul L. P.-C. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora G. M. și anchetă socială la domiciliul reclamantei.
Minorul nu a fost audiat pentru că nu a împlinit vârsta de 10 ani.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că acțiunea este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Acțiunea este legal timbratăcu 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În fapt, din relația de cuplu a reclamantei C. S. cu pârâtul L. P. C. s-a născut minorul G. F. D. la data de 04.03.2004, astfel cum reiese din copia certificatului de naștere al acestuia ., nr._ eliberat la 02.09.2004 de Primăria Municipiului G. (fila 4 din dosar).
Reclamanta, care la momentul nașterii minorului purta numele de G. S., s-a căsătorit la 17.07.2010 cu numitul C. I. și, în urma căsătoriei, a dobândit numele de C. S., potrivit copiei certificatului de căsătorie ., nr._ eliberat la 17.07.2010 de Primăria Municipiului G. (fila 20 din dosarul nr._/233/2012).
Părțile nu mai locuiesc împreună, astfel cum rezultă din referatul de ancheta socială realizat la domiciliul reclamantei (nr._ din 12.07.2012 din dosarul nr._/233/2012 ), coroborat cu certificatul de căsătorie menționat. Minorul locuiește în G., la bunicii materni, împreună cu mama sa. Se bucură de afecțiunea mamei și a bunicilor, beneficiază de stabilitate emoțională, este îngrijită corespunzător și are de condiții locative bune (fila 19).
În drept, potrivit art.5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Noului cod civil (Legea nr.287/2009), dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Rezultă că instanța trebuie sa aibă în vedere noile reglementari la momentul pronunțării (12.02.2013).
Autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către ambii părinți, în cazul copiilor născuți din afara căsătoriei, potrivit art.505 din Noul cod civil. Pentru ca unul dintre părinți să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească legiuitorul a prevăzut ca celalalt părinte trebuie să fie decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercitarea drepturilor părintești sau, din orice motiv, să se află în neputință de a-și exprima voința. Acest ultim caz este îndeplinit în cauza de față, având în vedere plecarea pârâtului de la domiciliul comun și faptul că nu a mai luat legătura cu reclamantă și fiul său, ceea ce echivalează cu faptul că nu s-a îngrijit corespunzător de minor și, până în prezent, nu s-a implicat în luarea deciziilor majore care îl priveau pe băiat. Instanța apreciază că este în interesul superior al minorului ca mama-reclamantă să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească. Această situație este de natura a facilita luarea deciziilor care prezintă caracter urgent cu privire la minor de către părintele care se află în țară împreuna cu acesta, în situația în care părintele necustodian este în imposibilitatea de a-și exprima voința în termen rezonabil datorită absenței.
Din modul de stabilire a exercitării autorității părintești decurge și modul în care va fi stabilit domiciliul minorului, care va locui cu mama, în G., cartier Micro 17, ., . 1, ., acolo unde raportul de anchetă socială a stabilit că minorul beneficiază de condiții locative corespunzătoare.
Apoi, locuința minorilor este la părinții săi ( art. 496 lit. 1) sau acolo unde aceștia stabilesc de comun acord că trebuie să locuiască copilul ( art. 496 lit. 2 Noul Cod civil). În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului locuința copilului minor, respectiv locul unde copilul va locui în mod statornic ( art. 92 lit. 2 și art. 400 lit. 1 Noul Cod civil).
În speță, suntem în a doua ipoteză.
În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere, cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare – fizice, psihologice, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) capacitatea părinților sau persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia.
d) menținerea relațiilor personale cu toate persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Apoi, stabilirea locuinței minorului se face în faza următoarelor criterii:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copii;
b) disponibilitatea fiecărui părinte de a permite celuilalt părinte accesul în locuința sa;
c) situația locativă a fiecărui părinte din ultimii trei ani de zile;
d) istoricul de violență al părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
f) distanța dintre locuințele fiecărui părinte și unitatea de învățământ;
g) concluziile raportului de anchetă psiho-socială emis de către autoritatea tutelară.
În temeiul art.499 și art.529 din Noul cod civil instanța va obliga pârâtului la plata unei pensii de întreținere până la majoratul minorului, în cuantum de 25% din venitul minim pe economie, de la data pronunțării hotărârii și pana la majoratul beneficiarului. Reclamanta, la rândul său, va asigura, în natură, întreținere minorului, cu o contribuție echivalentă cu 25% din veniturile realizate de ea.
În consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamanta C. S. în contradictoriu cu pârâtul L. P. C., va dispune exercitarea în mod exclusiv de către reclamantă a autorității părintești asupra minorului G. F. D., născut la data de 04.03.2004 și va stabili domiciliul minorului la mamă.
Totodată, va obliga pârâtul să achite reclamantei, în beneficiul minorului G. F. D., o pensie de întreținere în cuantum de 25% din venitul minim pe economie în plată la nivel național, începând cu data introducerii acțiunii, 20.06.2012, și până la majoratul minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta C. S., domiciliată în G., cartier Micro 17, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul L. P. C., domiciliat în G., ., ., ..
Dispune ca autoritatea parinteasca asupra minorului G. F. D., născut la data de 04.03.2004 sa fie exercitata în exclusivitate de reclamantă, iar domiciliul minorului urmează a fi stabilit la domiciliul reclamantei.
Obligă reclamanta să acorde întreținere în natură minorului în procent de 25% din veniturile realizate, cu începere de la data depunerii acțiunii, respectiv 20.06.2012 și până la majoratul beneficiarului
Obligă pârâtul să plătească reclamantei în favoarea minorului G. F. D. a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul minim pe economie garantat în plată, cu începere de la data depunerii acțiunii, respectiv 20.06.2012 și până la majoratul beneficiarului
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VM / Tehnored. CNL / Nr. Ex. 4/26.03.2013
| ← Curatelă. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria GALAŢI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2537/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
