Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4465/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4465/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 24199/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4465
Ședința publică din data de 26 Aprilie 2013
Președinte – M. K.
Grefier – V. A.
Pentru astăzi fiind amanata pronunțarea solutionarii cauzei civile având ca obiect exercitarea autoritatii parintesti+stabilire domiciliu minor pe calea ordonanței președințiale formulata de reclamantul L. A. M. in contradictoriu cu parata L. A. M..
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data 25.04.2013, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, 26.04.2013, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, reclamantul L. A. M. a chemat în judecată pe pârâta L. A. M., solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale, să dispună exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului L. A. M., stabilirea locuinței minorului la tată și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere lunare raportat la veniturile acesteia și la nevoile minorului. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că minorul urmează ședințe de psihoterapie și refuză contactul cu pârâta din cauza comportamentului violent al acesteia, în sensul că îl trezea noaptea, îl bătea și îl amenința. Mai mult, pârâta a plecat din domiciliu, l-a luat pe minor, l-a închis singur în casă, fiind recuperat de tată cu sprijinul organelor de poliție.
Prin urmare, a susținut reclamantul că și-a luat concediu fără salariu pentru a-l însoți pe minor la școală, întrucât pârâta l-a amenințat și refuză să meargă neînsoțit.
Cererea nu a fost legal timbrată.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamant.
A susținut pârâta că reclamantul este violent și consumă alcool, motiv pentru care a fost nevoită să se mute cu minorul la domiciliul părinților săi din comuna Șendreni, .. Mai mult, pârâtul nu se ocupă în mod corespunzător de minor, în sensul că l-a ținut fără căldură, nu i-a asigurat alimentația specifică vârstei și a refuzat să îi administreze medicația pentru o . afecțiuni cronice de care este suferind.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2012, reclamanta L. A. M. a chemat în judecată pe pârâtul L. A. M., solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale, să dispună următoarele măsuri:
- obligarea pârâtului să-i predea minorul L. A. M.;
- modalitatea de exercitare a autorității părintești;
- stabilirea domiciliul copilului minor la domiciliul mamei, în .;
- obligarea pârâtului să-i restituie bunurile proprii de strictă necesitate, care au rămas la el în momentul în care a fost nevoită să părăsească domiciliul comun;
- obligarea pârâtului să înceteze actele abuzive;
- obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 07.11.2012, părțile s-au prezentat personal și au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord.
În fapt, s-a arătat că reclamantul este violent și consumă alcool, motiv pentru care a fost nevoită să se mute cu minorul la domiciliul părinților săi din .. Mai mult, pârâtul nu se ocupă în mod corespunzător de minor, în sensul că l-a ținut fără căldură, nu i-a asigurat alimentația specifică vârstei și a refuzat să îi administreze medicația pentru o . afecțiuni cronice de care este suferind.
În drept, se întemeiază pe art.581 Cod proc.civ.
La cerere, au fost anexate în copie certificat de naștere minor și certificat de căsătorie părți (filele 4-5 dosar).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de 14.02.2013, instanța a admis excepția conexității cauzelor civile nr._ și nr._/233/2012 aflate pe rolul Judecătoriei G. și a dispus atașarea dosarului_/233/2012 la dosarul nr._, ca dosar al primei instanțe sesizate.
La data de 14.03.2013, pârâta L. A. M. a depus precizări la cererea conexă, prin care a arătat că solicită exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului, arătând că se află în proces de divorț cu reclamantul (dosar nr._ pe rolul Judecătoriei G.). A susținut pârâta că reclamantul nu se preocupă în mod corespunzător de minor, întrucât acesta lipsește în mod constant de la școală, nu este îngrijit și hrănit la timp conform vârstei. Mai mult, reclamantul are o fire violentă verbal și fizic atât în raport de soție cât și de copil.
Totodată, a susținut pârâta că solicită restituirea bunurilor proprii de strictă necesitate ce au rămas la reclamant în momentul în care a fost nevoită să părăsească domiciliul comun, întrucât acesta a început să le poarte în activitățile zilnice.
A mai precizat pârâta că a solicitat și obligarea reclamantului să înceteze actele abuzive, constând în violențe fizice și verbale asupra în momentul în care merge să viziteze copilul.
Pe parcursul judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri, anchetă socială, interogatoriul părților și declarația martorilor D. I. G. și E. S..
S-a procedat la audierea minorului L. A. M. în Cameră de Consiliu, procesul-verbal fiind atașat la fila 42 dosar.
La termenul de judecată din data de 14.03.2013, instanța a luat act de renunțarea reclamantei-pârâte L. A. M. la capetele de cerere având ca obiect obligarea reclamantului-pârât L. A. M. să predea minorul și să înceteze actele abuzive, iar la termenul de judecată din data de 25.04.2013, și la capătul de cerere având ca obiect restituirea bunurilor proprii de strictă necesitate.
La același termen, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării cererii principale, având în vedere că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la domiciliul reclamantului, pe care a reținut-o spre soluționare alături de fondul cererii principale și al cererii conexe.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform certificatului de căsătorie . nr._ (fila 5 dosar nr._/233/2012), părțile s-au căsătorit la data de 24.09.2011.
Din relația anterioară a părților, a rezultat minorul L. A. M., minor din afara căsătoriei, născut la data de 16.01.2004 (certificat de naștere . nr._ (fila 4 dosar nr._/233/2012).
În prezent, soții sunt despărțiți în fapt, iar minorul locuiește împreună cu tatăl în fostul domiciliu comun, în timp ce pârâta locuiește separat în ., județ G..
Față de această împrejurare, ambele părți, au solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale, să dispună exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului, cu stabilirea locuinței acestuia la el și obligarea celuilalt părinte la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării cerii principale, instanța constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care urmează a fi admisă cu consecința respingerii cererii ca netimbrată.
Conform art.3 lit.b din Legea nr.146/1997, pentru cererile de ordonanță președințială al căror obiect nu este evaluabil în bani, se datorează o taxă de timbru de 10 lei, iar potrivit art.3 din OG nr.32/1995, cererile de chemare în judecată adresate instanțelor judecătorești, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, în cazul în care se solicită soluționarea în fond a cauzei, și în valoare de 0,15 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac.
Având în vedere că prezenta cauză are ca obiect „exercitare autoritate părintească pe calea ordonanței președințiale”, instanța constată că reclamantul datorează o taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei. Prin urmare, prin rezoluție înaintea primului termen de judecată, precum și la termenele de judecată din data de 14.02.2013 și 14.03.2013, instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada timbrajului în cuantumul legal menționat anterior.
Reclamantul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător această obligație, câtă vreme chitanța nr.ITX1301/519/24.04.2013 atestă plata unei taxe judiciare de timbru de 10 lei la Oficiul Poștal nr.7 G..
Or, potrivit art.19 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în care își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul fiscal debitorul taxei.
În cauza de față, reclamantul L. A. M., debitor al taxei judiciare de timbru, are domiciliul în ., astfel încât taxa judiciară de timbru ar fi trebuit plătită în contul bugetului local al acestei localități.
Instanța nu poate avea în vedere nici chitanța . nr.4478/26.04.2013, ce atestă plata sumei de 10 lei de către reclamant în contul Primăriei Braniștea județ G., câtă vreme din cuprinsul acesteia, rezultă că suma a fost plătită cu titlul de „taxă extrajudiciară de timbru”.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că taxele extrajudiciare de timbru au o natură și o destinație diferită, stabilite prin Legea nr.117/1999 și achitarea acestora nu poate acoperi obligația de timbrare a cererilor de chemare în judecată.
Astfel, instanța constată că neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în condițiile stabilite de Legea nr.146/1997, respectiv în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale de la domiciliul debitorului taxei, echivalează cu o neîndeplinire a acestei obligații, cu toate consecințele aferente.
În drept, instanța reține că devin aplicabile prevederile art. 9 O.G. nr. 32/1995 coroborat cu art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, dacă timbrul judiciar ori taxa judiciară de timbru nu au fost plătite în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 35 alin. 5 din Ord. Ministerului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997).
Față de toate aceste considerente, câtă vreme reclamantul nu a înțeles să își achite obligația de plată a taxei de timbru în termenul acordat, instanța apreciază că excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecință anulării cererii principale ca netimbrată.
În ceea ce privește cererea conexă, având ca obiect încuviințarea exercitării autorității părintești asupra minorului exclusiv de către mamă și stabilirea locuinței acestuia la mamă, pe calea ordonanței președințiale, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.581 Cod proc.civ.
Potrivit art. 581 Cod proc.civ., pe calea ordonanței președințiale se pot ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
În cauza de față, având în vedere situația de fapt astfel cum a fost reținută anterior, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei cereri pe calea ordonanței președințiale, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Astfel, măsura care se solicita a fi dispusa este vremelnică întrucât va dura numai până la soluționarea cauzei având ca obiect exercitare autoritate părintească. De asemenea, există urgență dat fiind ca îngrijirea corespunzătoare a minorului, atât din punct de vedere material cât și afectiv, trebuie să fie asigurată cu caracter de continuitate, iar asigurarea unui climat stabil necesar bunei dezvoltări a acestora nu poate fi amânată până la soluționarea dosarului de fond, având în vedere și relațiile tensionate dintre părți.
Mai mult, obiectul cererii nu presupune prejudecarea fondului, întrucât instanța va avea în vedere doar aspectele ce țin de oportunitatea exercitării autorității părintești și stabilirea locuinței în mod provizoriu, până la stabilirea definitivă a situației minorului, cu ocazia soluționării dosarului de fond.
Prin urmare, instanța constată că cererea de ordonanță președințială este admisibilă față de dispozițiile art. 581 Cod proc.civ, motiv pentru care va trece la analiza fondului acesteia.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză, a rezultat că în prezent, părinții sunt separați, iar minorul locuiește împreună cu tatăl, în fostul domiciliu comun, este bine îngrijit și mai ține legătura cu mama sa, la care a mers în vizită.
Astfel, martorul E. S. a precizat că este prieten cu reclamantul-pârât L. A. M. și a observat că de 7 luni, acesta locuiește numai împreună cu minorul, se ocupă de copil și îl ajută la lecții. A mai precizat martorul că știe că minorul merge la școală, are o situație bună, iar în perioadele în care tatăl său lucrează, merge la bunicii paterni.
Pe de altă parte, martora D. I. G. a susținut că de când locuiește împreună cu tatăl, copilul nu este îngrijit, l-a văzut singur și murdar pe stradă și chiar a mai absentat de la școală. A mai susținut martora că mama a încercat să vină în vizită, dar nu a fost primită, motiv pentru care a mers să vadă copilul la școală și l-a putut lua la ea doar într-un week-end. Totuși, martora a susținut că minorul i s-a părut atașat de ambii părinți, iar reclamantul-pârât nu este violent, chiar dacă mai bea și mai țipă, iar în prezent copilul merge la școală și are o situație bună.
În consecință, analizând probele administrate în cauză, astfel cum au fost prezentate anterior, instanța va reține că ambele părți manifestă dorința de a se implica în viața minorului și având în vedere și caracterul sumar al ordonanței președințiale, incompatibilă cu administrarea unor probatorii complexe și cu o amplă analiză a fondului cauzei, nu există indicii în sensul că prezența vreuneia dintre părți nu ar fi benefică acestuia.
În drept, instanța reține ca potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
De asemenea, potrivit art.503 alin.1 Cod proc.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar conform art. 397 coroborate cu art.398 alin.1 Cod Civil, în principiu, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța decide altfel.
În aplicarea acestor dispoziții legale în cauza de față, instanța reține că simpla împrejurare că soții se află în relații tensionate nu este suficientă pentru excluderea tatălui de la exercitarea autorității părintești, cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că minorul este totuși bine îngrijit în locuința acestuia.
Instanța nu va reține susținerile martorei D. I. G. în sensul că ar fi observat că minorul umblă singur pe stradă, murdar și neîngrijit, câtă vreme acestea au fost contrazise atât prin declarația martorului E. S. cât și prin concluziile referatului de anchetă psihosocială depus la dosar.
De altfel, din adeverința nr.41/12.03.2013 eliberată de Școala Gimnazială Braniștea, a rezultat că în perioada ianuarie-martie 2013, minorul a înregistrat doar 8 absențe nemotivate la școală, ceea ce nu poate echivala cu un dezinteres al părintelui în raport de situația școlară a acestuia.
Deși este adevărat că din adeverința nr.249/12.02.2013 eliberată de Școala Gimnazială din Braniștea, a rezultat că minorul are o situație modestă la învățătură, instanța apreciază că această împrejurare trebuie interpretată în raport de întreaga situație familială tensionată, dificil de asimilat pentru un copil în vârstă de 8 ani. Astfel, această împrejurare nu poate fi imputată numai tatălui, concluzionându-se în mod automat că se datorează unei neglijențe a acestuia, în special în contextul în care procedura sumară a ordonanței președințiale nu permite o analiză amplă și detaliată a acestor aspecte, rezervate fondului.
Mai mult, ascultat în fața instanței, minorul și-a susținut atașamentul față de tată, chiar dacă a recunoscut că anterior separării părților se înțelegea mai bine și cu mama, deși aceasta îl mai bătea.
Față de toate aceste împrejurări, instanța reține că în cauză, nu s-au conturat nici un fel de indicii în sensul că interesul superior al copilului ar impune exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, cu înlăturarea tatălui din viața minorului.
Instanța nu poate reține nici susținerile reclamantei în sensul că tatăl minorului consumă alcool în exces, este violent și nu i-ar asigura acestuia alimentația și medicația necesară, nici încălzirea termică a locuinței, câtă vreme nu au fost confirmate prin probele administrate în cauză, rămânând simple afirmații fără valoare probatorie.
Prin urmare, instanța urmează a admite în parte cererea conexă și va dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului L. A. M., în comun, de către ambele părți.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorului la mamă, instanța constată că este neîntemeiat, motiv pentru care urmează a fi respins.
În concret, instanța are în vedere faptul că minorul este afectat de relațiile tensionate din familie și se afla la o vârstă fragedă (8 ani) la care este necesar mai ales un climat de afecțiune, stabilitate și continuitate a condițiilor de viață pentru a se asigura o dezvoltare armonioasă.
Or, în condițiile în care de 7 luni, minorul a locuit împreună cu tatăl și a fost bine îngrijit instanța apreciază ca o rupere temporară a acestuia de mediul în care trăiește, ar avea influențe nefaste asupra dezvoltării sale, cu atât mai mult cu cât a precizat el însuși că dorește să locuiască cu tata, cu care se înțelege mai bine.
În aceste condiții, instanța apreciază că cel puțin în mod provizoriu, până la soluționarea fondului cauzei, este preferabil să se acord prioritate criteriului continuității mediului de viață pentru asigurarea unei minime stabilități în viața minorului.
Este adevărat că în respectarea principiului disponibilității procesului civil, instanța nu poate stabili locuința minorului la reclamantul-pârât L. A. M., câtă vreme nu este învestită cu o astfel de cerere (cererea acestuia fiind anulată ca netimbrată). Totuși, în fapt, minorul locuiește împreună cu tatăl, motiv pentru care revenea reclamantei-pârâte L. A. M. să probeze necesitatea luării unor măsuri provizorii care să schimbe această situație de fapt.
După cum s-a arătat anterior, reclamanta-pârâtă nu a putut proba această împrejurare, aparența dreptului nefiind în favoarea sa, în condițiile în care de 7 luni, minorul locuiește într-un mediu stabil, este îngrijit și nu există nici un fel de indicii în sensul că interesul unei bune dezvoltări a copilului reclamă schimbarea acestei situații.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite excepția netimbrării cererii principale, cu consecința anulării acesteia ca netimbrată.
De asemenea, va admite în parte cererea reconvențională, va încuviința exercitarea autorității părintești asupra minorului L. A. M. în comun și va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorului la mamă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată avansate de către reclamantă, instanța constată că potrivit art.274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia. Totuși, potrivit art.276 Cod proc.civ., când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Având în vedere că cererea reclamantei-pârâte L. A. M. urmează a fi admisă în parte, rezultă că în cauză, culpa procesuală este una comună, motiv pentru care va obliga reclamantul-pârât L. A. M. la plata sumei de 255,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu apărător conform chitanței nr._/20.03.2013, ca echivalent al culpei procesuale proprii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării cererii principale formulate de reclamantul-pârât L. A. M..
Anulează cererea formulată de reclamantul-pârât L. A. M. domiciliat in ., având ca obiect exercitarea autoritatii parintesti+stabilire domiciliu minor pe calea ordonanței președințiale in contradictoriu cu parata-reclamantă L. A. M., domiciliata in ., ca netimbrată.
Admite în parte cererea conexă formulată de reclamanta-pârâtă L. A. M..
Încuviințează exercitarea autorității părintești asupra minorului L. A. M., născut la data de 16.01.2004, în comun de către ambele părți.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect stabilire locuință minor la reclamanta-pârâtă L. A. M..
Obligă reclamantul-pârât L. A. M. la plata sumei de 255,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă L. A. M..
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.M.K./Tehnored.V.A.-3ex.-08.05.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
