Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7975/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7975/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 9773/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 8637)
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7975
Ședința publică din data de: 10.09.2012
Președinte: M. V.
Grefier: I. A. T.
Pe rol solutionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâtul D. Ș., având ca obiect „Ordonanță Președințială-stabilire domiciliu minor”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta asistată de av.P. R. și pârâtul asistat de av.D. S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instantei faptul că nu s-au depus la dosar relatiile solicitate Cabinetului medicului de familie din . prin Adresa din 02.08.2013, după care;
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul și audierea martorului Morojanu Săndița.
Instanța respinge întrebarea formulată de reclamantă prin apărător „dacă nu era normal să se ocupe de creșterea minorului și bunica paternă.”
Instanța constată că nu se mai impune revenirea cu adresă către medicul de familie.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta prin avocat arată că are condiții foarte bune acasă, are animale care-i pot asigura copilului o alimentație sănătoasă, solicitând astfel admiterea cererii principale și respingerea cererii reconvenționale formulată de pârât.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea cererii principale, admiterea cererii reconvenționale în sensul stabilirii domiciliului minorului D. L.-Nicolas la acesta, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere și cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, reclamanta D. A. a chemat în judecată pe pârâtul D. Ș. solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale, să dispună stabilirea locuinței minorului rezultat din căsătorie la domiciliul reclamantei.
În fapt, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul, din căsătorie, a rezultat minorul D. L. Nicolas, născut la data de 21.06.2009, iar în prezent, pe rolul Judecătoriei G., este înregistrat Dosarul nr._, având ca obiect divorț.
A mai susținut reclamanta că relațiile dintre părți sunt foarte tensionate, pârâtul este agresiv cu soția sa, în condițiile în care acesta, pe fondul unor certuri puternice dintre părți, a alungat-o pe reclamantă din domiicliul comun în luna martie a anului trecut. Potrivit reclamantei, ulterior alungării acesteia din domiciliul comun, pârâtul, împreună cu fratele acestuia, s-a prezentat la locuința familiei M. din satul Izvoarele, unde reclamanta găsise adăpost, și, împotriva voinței sale, l-a luat pe minor, care de la acel moment locuiește cu pârâtul și familia acestuia.
Precizează reclamanta că mediul în care locuiește minorul în present, în locuința bunicilor pateni nu este propice asigurării ocrotirii și îngrijirii efeiciente a acestuia, deoarece bunica petenă este suferindă de o afecțiune cu grad ridicat de transmitere infecto contagioasă și anume hepatită virală de tip C.
În drept, se întemeiază pe art.919 și 996 N. Cod proc.civ., art.400 alin.2 C.civ. și solicită proba cu acte, interogatoriul pârâtului și anchetă socială.
Legal citat, pârâtul D. Ș., a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin intermediul cărora a solicitat pe de o parte, respingerea acțiunii introductive, iar pe de altă parte, stabilirea domiciliului minorului D. L. Nicolas la domiciliul său, exercitarea autorității părintești în exclusivitate de acesta și obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere raportat la venitul minim pe economie.
În motivare, pârâtul arată că acesta s-a preocupat mereu de binele minorului, iar reclamanta este cea care a părăsit domiciliul comun atunci când pârâtul a confruntat-o, aflând despre relațiile affective avute de reclamantă în timpul căsătoriei.
Potrivit aprecierilor pârâtului, acesta nu l-a luat pe minor cu forța din locuința reclamantei și a concubinului acesteia, ci a fost sunat de concubinul reclamantei în luna octombrie anul trecut pentru a veni să ia copilul, deoarece reclamanta se purta urât cu acesta.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.205 și urm. C.pr.civ.
În dovedirea susținerilor sale, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu un martor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit certificatului de naștere . nr._, minorul D. L. Nicolas, născut la data de21.06.2009 este copilul părților.
Potrivit dovezii de la fila 12 din dosar, rezultă că pe rolul Judecătoriei G., există dosarul nr._ având ca obiect divorț.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 919 din noul Cod de procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Măsurile indicate pot fi luate pe calea ordonanței președințiale datorită unei prevederi exprese a legii, așadar fără a fi necesară justificarea unei urgențe, în sensul art. 996 Cod proc.civ., din partea celui care le solicită. Pe de altă parte, având caracter vremelnic, ele nu sunt de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorț sub toate aspectele.
Prin urmare, instanța constată că cererea de ordonanță președințială este admisibilă față de dispozițiile art.919 Cod proc.civ raportat la art. 996 Cod proc.civ, motiv pentru care va trece la analiza fondului cererii.
Din referatele de anchetă socială întocmite la domiciliile părților și depuse la dosarul cauzei la fila 45 și 56-57, instanța reține că minorul locuiește împreună cu tatăl, bunica peternă și frații acestuia în locuința părinților săi, este bine îngrijit și dispune de condiții corespunzătoare la domiciliul acestora, manifestând un atașament puternic față de tatăl său și familia acestuia.
Potrivit adeverinței înregistrate sub nr.900/03.07.2013 eliberate de grădinița cu program normal din .) minorul este înscris la grupa mică pentru anul școlar 2013/2014.
Din declarația martorei Morojanu Săndița instanța reține faptul că pârâtul reclamant și mama acestuia au dezvoltat o relație foarte apropiată cu minorul, de creșterea și educarea căruia se preocupă în mod constant. Pe de altă parte, instanța nu va putea reține susținerea martorei potrivit cu care minorul i-a povestit că reclamanta îl bătea, deoarece aceasta se constituie ca o probă îndirectă și în plus, reprezentarea pe care o are un minor asupra realității este una distorsionată raportat la vârsta de doar 4 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
De asemenea, potrivit art.503 alin.1 Cod proc.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar conform art. 397 coroborate cu art.398 alin.1 Cod Civil, în principiu, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța decide altfel.
În concret, instanța are în vedere faptul că minorul se află la o vârstă fragedă ( 4 ani) la care este necesar mai ales un climat de afecțiune, stabilitate si continuitate a condițiilor de viață pentru a se asigura o dezvoltare armonioasă. Or, în condițiile în care în ultimul an și până în prezent, minorul s-a aflat în grija tatălui și a bunicii paterne și are condiții bune de viață, instanța apreciază că până la soluționarea dosarului de fond, nu se impune ruperea minorului de acest mediu.
În aceste condiții, instanța apreciază că față de situația de fapt probată în cauză, există motive temeinice pentru a încuviința stabilirea domiciliului minorului la domiciliul pârâtului reclamant în mod provizoriu până la soluționarea cauzei de divorț.
În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit cu care mediul în care trăiește minorul nu este unul propice deoarece bunica paternă suferă de hepatita C, instanța nu o va putea lua în considerare, deoarece, potrivit cercetărilor instanței, HCV este transmis in primul rand prin contactul cu sange sau produse de sange infectat, folosirea acelor si seringilor de la o persoana la alta, fara a fi sterilizate sau sterilizate insuficient, transmiterea de la mamă la făt, transmiterea pe cale sexuală, precum și prin extracții dentare sau alte procedure medicale.
Instanța va avea în vedere și împrejurarea că reclamanta a formulat prezenta acțiune la aproape nouă luni de la data la care minorul a fost luat de pârâtul reclamant să locuiască împreună, justificând această decizie prin lipsa banilor, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriul administrat reclamantei, întrebarea unu, în condițiile în care pentru promovarea unei astfel de acțiunii taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar au o valoare extreme de redusă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, potrivit prevederilor art. 516 din Noul Cod Civil, obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege. Totodată, conform art. 529 alin. 2 din Noul Cod Civil, când întreținerea este datorată de un părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că reclamanta nu realizează venituri cu caracter de continuitate, motiv pentru care instanța apreciază ca se impune stabilirea unei pensii de întreținere lunare de 25% din venitul minim pe economie în favoarea minorului D. L. Nicolas.
Pentru stabilirea acestei pensii, instanța a avut in vedere ca minorul are o vârstă fragedă, la care are nevoi legate de asigurarea de îmbrăcăminte, alimente, frecventarea unei unități de învățământ.
Totodată, având în vedere că pe parcursul desfășurării procesului, minora s-a aflat în îngrijirea pârâtului reclamant, reclamanta urmează a fi obligată la plata pensiei de întreținere începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 15.05.2013 și până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
În baza art.453 coroborat cu art.451 alin.2 NCPC instanța va reduce onorariul de avocat al pârâtului, având în vedere complexitatea cauzei, numărul de termene acordate în acest dosar și, pe cale de consecință va obliga reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 410 lei, reprezentâd onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. A., cu,domiciliul în . C., jud.G., la familia M. D., în contradictoriu cu pârâtul D. Ș., cu domiciliul în ., jud.G..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul D. Ș..
Dispune ca provizoriu exercitarea autorității părintești asupra minorului D. L. Nicolas, născut la data de 21.06.2009 să se exercite în comun de părți, iar domicliul minorului sa fie stabilit la domiciliul pârâtului reclamant până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Obligă pârâtul să acorde întreținere în natură minorului în procent de 25% din veniturile realizate lunar,iar reclamanta să plătescă pensie de întreținere în procent de 25% din venitul minim pe economie garantat în plată, cu începere de la data depunerii acțiunii, respectiv 15.05.2013 și până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâtul reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 410 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de apel în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,10.09.2013.
Președinte, Grefier,
Red. M.V./Dact. I.A.T./4 ex./18.09.2013.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7504/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
