Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2652/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2652/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 14313/233/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ 2652
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil Minori și Familie privind pe reclamant N. I. A., aflat la Penitenciarul G., și pe pârâtă P. L., domiciliată în București, . având ca obiect „stabilire program vizitare minor.”
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul în stare de arest, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamantul depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei
Reclamantul susține că a cerut pârâtei să prezinte minora la vorbitor. La întrebarea instanței susține că nu mai are probe de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat probe de administrat și excepții de invocat acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reclamantul față de acțiunea formulată lasă la aprecierea instanței. Solicită doar ca pârâta să fie obligată să prezinte fata la vorbitor.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei G. la data de 12.07.2010 sub nr._ 20120 reclamantul N. I. A. a solicitat instanței, in contradictoriu cu parata P. L., stabilirea unui drept de vizită, în favoarea sa, în ceea ce o privește pe minora N. A. M..
În motivare, reclamantul a arătat că a trăit în concubinaj aproximativ 2,3 ani cu pârâta, iar din relația menționată a rezultat minora N. A. M..
A precizat reclamantul că pârâta a refuzat să o aducă pe minoră la Penitenciar pentru a o vedea.
Prin S.C nr.6262/10.06.2011 instanța a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată.
Prin Decizia civilă nr.273/15.11.2011, Tribunalul G. a admis apelul declarat de reclamant și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dosarul a fost reînregistrat la data de 07.02.2012 pe rolul Judecătoriei G..
In dovedire s-a folosit de proba cu inscrisuri si referatul de anchetă psihosocială.
Legal citată, parata P. L. nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/233/2011 aflat pe rolul Judecătoriei G., ca urmare a admiterii excepției de litispendență la termenul de judecată din data de 12.12.2012.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Minora N. A. M., născută la data de 24.07.2009, este fiica părților, rezultată din relația de concubinaj a acestora, astfel cum rezultă din extrasul din registrul de nașteri aflat la fila 19 din dosarul nr._/233/2011.
La stabilirea modalitatii concrete a exercitiului dreptului de a avea legaturi personale cu minorul se are in vedere interesul superior al acestuia, apreciat in raport de un complex de factori: varsta minorului, mediul in care locuieste, raporturile dintre cei doi parinti, localitatile de domiciliu ale acestora, asigurarea unui mediu stabil si
coerent si pentru o normala dezvoltare psiho-sociala.
S-a aratat in mod constant in jurisprudenta CEDO faptul ca un element fundamental al vietii familiale il constituie posibilitatea copilului si a parintelui de a fi impreuna, iar, orice limitare a acestui drept, ce apartine deopotriva, atat parintelui cat si copilului trebuie sa fie temeinic justificata, proportionala cu scopul urmarit, care consta in prezenta cauza in protejarea interesului major al minorului.
In orice caz, Curtea precizeaza ca o astfel de cerere, care are ca obiect stabilirea legaturilor intre parinte si copilul sau, se impune a fi analizata atat prin prisma dreptului parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, cat si din perspectiva dreptului copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si alte persoane fata de care au dezvoltat legaturi de atasament, drept consacrat expres prin art. 14 si 15 din Legea 272/2004, iar restrangerea acestor drepturi nu se poate dispune decat in cazuri justificate.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004, altfel spus acestora le revine in mod corelativ obligatia de a respecta dreptul copilului de a avea nestingherit legaturi personale cu tatal sau si cu alti membri ai familiei, sau alte persoane fata de care a dezvoltat relatii de atasament, cata vreme acest lucru nu contravine interesului lui superior.
Totodata, Curtea reaminteste ambilor parinti ca drepturile parintesti trebuie exercitate cu buna credinta si faptul ca orice modificare intervenita in situatia de fapt retinuta in aceasta cauza, analizata prin prisma interesului superior al copilului, este de natura sa conduca la modificarea programului de vizitare stabilit in prezent.
Atfel cum rezultă din cuprinsul referatului de ancheta psihosociala efectuat la locuinta pârâtei din București, instanta constata ca aceasta prezinta conditii prielnice pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a minorei N. A. M..
Instanța reține că interesul superior al minorului reclama stabilirea unui program de vizita a minorului, adecvat varstei sale, si care sa fie independent de preocuparile si starile conflictuale ale parintilor sai. În speță, instanța va avea în vedere împrejurarea că reclamantul se află în present în stare de detenție, iar minora locuiește cu mama acesteia în București, unde are asigurat un climat propice unei dezvoltări armonioase.
O deplasare a pârâtei din București, unde locuiște în mod statornic, la Penitenciarul G., ar presupune pe de o parte o cheltuielă importantă din partea pârâtei care, așa cum rezultă din cuprinsul refertului de anchetă psihosocială, nu are o situație financiară foarte bună, iar pe de altă parte, ar expune minora unei schimbări bruște care ar putea avea un impact negativ asupra dezvoltării sale, generat și de faptul că un penitenciar, prin specificul unei astfel de locații și a implicațiilor sale, nu reprezintă o locație adecvată pentru un copil de trei ani și jumătate.
Reclamantul va avea posibilitatea de a solicita stabilirea unei alte maniere de exercitare a modalitatii de vizitare, pe măsură ce fiica sa va crește și acesta se va elibera din penitenciar.
In consecinta, reclamantul trebuie sa inteleaga, ca la acest moment schimbarile puternice ale mediului in care traieste minorul, schimbari fara o prealabila pregatire, nu pot ramane fara urmari asupra dezvoltarii socio-psihico- afective a acesteia.
Instanța apreciază că cererea reclamantului de a întreține legături personale cu minora prin aducerea acesteia în vizită la penitenciar de către pârâtă nu poate fi admisă de instanță, având în vedere interesul superior al minorului și nevoia de stabilitate și de protejare a minorei împotriva oricăror factori care pot afecta în mod nefavorabil dezvoltarea psihică a acesteia.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea formulată de reclamant ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea având ca obiect „stabilire program vizitare minor „privind pe reclamant N. I. A., aflat la Penitenciarul G., și pe pârâtă P. L., domiciliată în București, ., sect. 5, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,19.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
RED. MV/TEHNORED. AB – 16.04.2013
..04.2013
| ← Curatelă. Sentința nr. 7514/2013. Judecătoria GALAŢI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1499/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
