Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2003/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2003/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 13890/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 2003/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. E. M. și pe pârât A. O. A., având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
Acțiunea se judecă de un complet specializat în Minori și Familie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin av. Negara E. S., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reclamantul prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea cererii de chemare în judecată și, în consecință, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.07.2013, reclamantul S. E. M. în contradictoriu cu pârâta A. O. A., a solicitat, pe calea dreptului comun,exercitarea autorității părintești în exclusivitate de aceasta în ceea ce o privește pe minora S. A. M..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că minora este rezultată din relația de concubinaj a părților, iar de la nașterea minorei tatăl reclamant s-a ocupat în exclusivitate de creșterea copilului, în condițiile în care pârâta nu are posibilități materiale pentru creșterea corespunzătoare a minorei.
Mai precizează reclamantul că pârâta nu a manifestat disponibilitate pentru a-și asuma rolul de mamă, deoarece aceasta trebuie să-și finalizeze studiile liceale.
Acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art.505 alin.2 C.civ.
Pârâta A. O. A. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citată..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și anchetă socială la domiciliul reclamantului.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că acțiunea este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Acțiunea este legal timbratăcu 20 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În fapt, din relația de cuplu a reclamantului S. E. M. cu pârâta A. O. A. s-a născut minora S. A. M. la data de 28.09.2012, astfel cum reiese din copia certificatului de naștere al acesteia ., nr._ eliberat de Primăria Municipiului G. (fila 4 din dosar).
Părțile nu locuiesc împreună, astfel cum rezultă din referatul de ancheta socială realizat la domiciliul reclamantului (nr.4694 din data de 22.01.2014). Minora locuiește în G., împreună cu reclamantul și soția acestuia. Se bucură de afecțiunea tatălui, beneficiază de stabilitate emoțională, este îngrijită corespunzător și are de condiții locative bune (filele 21-22).
În drept, potrivit art.5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Noului cod civil (Legea nr.287/2009), dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Rezultă că instanța trebuie sa aibă în vedere noile reglementari la momentul pronunțării (04.03.2014).
Autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către ambii părinți, în cazul copiilor născuți din afara căsătoriei, potrivit art.505 din Noul cod civil. Pentru ca unul dintre părinți să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească legiuitorul a prevăzut ca celalalt părinte trebuie să fie decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercitarea drepturilor părintești sau, din orice motiv, să se află în neputință de a-și exprima voința. Acest ultim caz este îndeplinit în cauza de față, având în vedere abandonarea minorei de către mama acesteia la scurt timp după naștere și faptul că nu a mai luat legătura cu reclamant și fiica sa, ceea ce echivalează cu faptul că nu s-a îngrijit corespunzător de minoră și, până în prezent, nu s-a implicat în luarea deciziilor majore care o priveau pe minoră. Instanța apreciază că este în interesul superior al minorei ca reclamantul să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească. Această situație este de natura a facilita luarea deciziilor care prezintă caracter urgent cu privire la minoră de către părintele căruia i-a fost încredințat, în situația în care părintele necustodian este în imposibilitatea de a-și exprima voința în termen rezonabil datorită absenței.
De altfel, instanța reține că pârâta nu s-a prezentat la judecată, nu a cerut să exercite autoritatea părintească asupra minorei, practic neexprimându-și intenția de a se implica activ în îngrijirea copilei. Or, câtă vreme exercitarea autorității părintești presupune exercitarea unor drepturi și obligații personale ale părților, instanța apreciază că aceasta nu se poate realiza corespunzător în lipsa intenției efective a părintelui de a participa la creșterea și educarea copilului.
În aceste condiții, instanța apreciază că față de situația de fapt probată în cauză, există motive temeinice pentru a încuviința exercitarea autorității părintești asupra minorei S. A. M. exclusiv de către tatăl reclamant.
Din modul de stabilire a exercitării autorității părintești decurge și modul în care va fi stabilit domiciliul minorei, care va locui cu tatăl și soția acestuia, acolo unde raportul de anchetă socială a stabilit că minora beneficiază de condiții locative corespunzătoare.
Apoi, locuința minorilor este la părinții săi (art. 496 lit. 1) sau acolo unde aceștia stabilesc de comun acord că trebuie să locuiască copilul (art. 496 lit. 2 Noul Cod civil). În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului locuința copilului minor, respectiv locul unde copilul va locui în mod statornic (art. 92 lit. 2 și art. 400 lit. 1 Noul Cod civil).
În speță, suntem în a doua ipoteză.
În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere, cel puțin următoarele:nevoile de dezvoltare – fizice, psihologice, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;capacitatea părinților sau persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, menținerea relațiilor personale cu toate persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamant, va dispune exercitarea în mod exclusiv de către reclamant a autorității părintești asupra minorei S. A. M. și va stabili domiciliul minorei la reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată și completată de reclamantul S. E. M., domiciliat în G., ., nr.74, jud. G., în contradictoriu cu pârâta A. O. A., domiciliată în oraș Târgu B., ., jud. G..
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei S. A. M., născută la data de 28.09.2012 de reclamant, în exclusivitate și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantului.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2014.
PREȘEDINTE Grefier
Red VM/tehnored CNL/4ex/15.04.2014
| ← Curatelă. Sentința nr. 8265/2014. Judecătoria GALAŢI | Ordin de protecţie. Încheierea nr. 17/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
